Comunicare

329 relaţii: Accent, Acord (gramatică), Adjectiv, Adjectiv posesiv, Adjectiv pronominal, Adverb, Afix, Al Doilea Război Mondial, Alfabetul chirilic, Alfabetul latin, America de Nord, Animat și inanimat (lingvistică), Antecedent (lingvistică), Anterioritate vocalică, Aorist, Articol demonstrativ, Articol hotărât, Asimilație (lingvistică), Aspect și mod de acțiune, Asterisc, Atribut, Atribut pronominal, Atribut substantival, Australia, Austria, Šumadija, Banat, Bácska, Belgrad, Biserica Ortodoxă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Bosnia și Herțegovina, Bosniaci, Bulgari, Calc (lingvistică), Canada, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul instrumental, Cazul locativ, Cazul nominativ, Cazul vocativ, Cehia, Central Intelligence Agency, Cifră, Cler, Clitic, Cneaz, ..., Complement, Complement circumstanțial, Complement circumstanțial de loc, Complement de agent, Complement direct, Complement indirect, Compunere (lingvistică), Condițional, Conjuncție, Conjunctiv, Consoană, Consoană africată, Consoană africată alveolară surdă, Consoană africată alveolopalatală sonoră, Consoană africată alveolopalatală surdă, Consoană alveolară, Consoană alveolopalatală, Consoană bilabială, Consoană fricativă, Consoană fricativă alveolară sonoră, Consoană fricativă alveolară surdă, Consoană fricativă labiodentală surdă, Consoană fricativă retroflexă sonoră, Consoană fricativă retroflexă surdă, Consoană fricativă velară surdă, Consoană labiodentală, Consoană laterală, Consoană nazală, Consoană nazală alveolară, Consoană nazală bilabială, Consoană nazală palatală, Consoană nazală velară, Consoană oclusivă, Consoană oclusivă alveolară sonoră, Consoană oclusivă alveolară surdă, Consoană oclusivă bilabială sonoră, Consoană oclusivă bilabială surdă, Consoană oclusivă velară sonoră, Consoană oclusivă velară surdă, Consoană palatală, Consoană postalveolară, Consoană retroflexă, Consoană sonantă, Consoană sonantă labiodentală, Consoană sonantă laterală alveolară, Consoană sonantă laterală palatală, Consoană sonantă palatală, Consoană sonoră, Consoană surdă, Consoană velară, Consoană vibrantă, Consoană vibrantă alveolară, Constantin Kostenețchi, Context (lingvistică), Conversiune (lingvistică), Cratimă, Croați, Croația, Cuvânt gramatical, Declinare, Derivare (lingvistică), Deschidere vocalică, Desinență, Dialog, Diasistemul slav de centru-sud, Diateză (gramatică), Disimilație, Dual (gramatică), Emigrație, Etnonim, Europa de Vest, Ștefan Lazarevici, Ștefan Nemanja, Ștefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei, Familie lexicală, Filologie, Flexiune, Folclor literar, Fonem, Fonetică, Fonologie, Formare de cuvinte, Frații Grimm, Franc Miklošič, Frază, Gen gramatical, Germania, Gerunziu, Ghilimele, Grai, Graiul maramureșean, Gramatică, Herțegovina, Imperativ, Imperiul Austriac, Imperiul Otoman, Imperiul Roman de Răsărit, Interogație, Intonație, Italia, Jernej Kopitar, Kosovo, Leopold I al Sfântului Imperiu Roman, Limba bulgară, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba germană, Limba greacă, Limba macedoneană, Limba maghiară, Limba protoslavă, Limba română, Limba rusă, Limba sârbocroată, Limba slavă veche, Limba slavonă, Limba venetă, Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș, Limbă flexionară, Limbă literară, Limbă liturgică, Limbă oficială, Limbă regională sau minoritară, Limbă standard, Limbi balto-slave, Limbi indo-europene, Limbi romanice, Limbi slave, Limbi slave de sud, Lingvistică, Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă, Literatură, Literă, Locuțiune, Locuțiune conjuncțională, Macedonia de Nord, Majusculă, Marsilia, Minoritate, Mod (gramatică), Monarh, Morfologie (lingvistică), Multilingvism, Muntenegreni, Muntenegru, Narațiune, Negație (gramatică), Noul Testament, Novi Sad, Număr, Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Ortografie, Palatalizare, Parte de propoziție, Parte de vorbire, Participiu, Particulă (gramatică), Patriarhul Arsenie al III-lea, Perfect simplu, Persoană (gramatică), Petru I al Rusiei, Predicat, Predicat nominal, Prenume, Prepoziție, Prezent (gramatică), Primul Război Mondial, Prizren, Pronume, Pronume demonstrativ, Pronume interogativ, Pronume nehotărât, Pronume personal, Pronume posesiv, Pronume reflexiv, Pronume relativ, Propoziție atributivă, Propoziție circumstanțială concesivă, Propoziție circumstanțială condițională, Propoziție circumstanțială de mod, Propoziție circumstanțială de scop, Propoziție completivă directă, Propoziție completivă indirectă, Propoziție gramaticală, Propoziție interogativă, Propoziție subiectivă, Propoziție subordonată, Prozodie, Rača, Domžale, Rădăcină și radical (lingvistică), Recțiune, Regatul Iugoslaviei, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, Republika Srpska, Romantism, România, Sandžak, Sârbi, Schimbare fonetică, Secolul al XI-lea, Secolul al XII-lea, Secolul al XIII-lea, Secolul al XIX-lea, Secolul al XVII-lea, Secolul al XVIII-lea, Semantică, Semn diacritic, Serbia, Sfântul Sava, Silabă, Sintagmă, Sintaxă, Slovacia, Sloveni, Slovenia, Sociolingvistică, Statele Unite ale Americii, Subiect (gramatică), Substantiv, Sunet (fonetică), Temă și remă, Timoc, Timp (gramatică), Tipologie lingvistică, Ton (lingvistică), Topică, Tranzitivitate (gramatică), Trecut (gramatică), Ungaria, Urbanizare, Verb, Verb auxiliar, Verb copulativ, Verb defectiv, Viena, Viitor (gramatică), Virgulă, Vocală, Vocală anterioară, Vocală închisă anterioară nerotunjită, Vocală închisă posterioară rotunjită, Vocală centrală, Vocală deschisă anterioară nerotunjită, Vocală posterioară, Vocală semianterioară, Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită, Vocală semiînchisă posterioară rotunjită, Vocală semiposterioară, Voivodina, Vuk Stefanović Karadžić, Wikivoyage, Zagreb, Zahumlia, Zeta, 1220, 1349, 1354, 1400, 1409, 1433, 1680, 1690, 1749, 1818, 1847, 1850, 1852, 1866, 1868, 1954, 1983, 1997, 2002, 2011, 2018, 2021. Extinde indicele (279 Mai Mult) » « Shrink index

Accent

În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.

Nou!!: Limba sârbă și Accent · Vezi mai mult »

Acord (gramatică)

În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.

Nou!!: Limba sârbă și Acord (gramatică) · Vezi mai mult »

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Nou!!: Limba sârbă și Adjectiv · Vezi mai mult »

Adjectiv posesiv

Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.

Nou!!: Limba sârbă și Adjectiv posesiv · Vezi mai mult »

Adjectiv pronominal

În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.

Nou!!: Limba sârbă și Adjectiv pronominal · Vezi mai mult »

Adverb

În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.

Nou!!: Limba sârbă și Adverb · Vezi mai mult »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Nou!!: Limba sârbă și Afix · Vezi mai mult »

Al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la între 50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât din istoria omenirii. Imperiul Japonez avea ca obiectiv dominația asupra Asiei și Pacificului și era deja în război cu Republica China în 1937, dar în general se consideră că războiul mondial a început pe 1 septembrie 1939 cu invazia Poloniei de către Germania Nazistă și, ulterior, cu declarațiile de război ale Germaniei, Franței și Regatului Unit. De la sfârșitul anului 1939 până la începutul anului 1941, într-o serie de campanii și tratate, Germania a cucerit sau controlat o mare parte din Europa continentală, și a format Axa Roma-Berlin-Tokyo împreună cu Italia și Japonia. Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din 23 august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni, Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între puterile europene ale Axei și coaliția între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu campanii inclusiv în și Africa de Est, cu bătălia aeriană a Marii Britanii, campania de bombardamente Blitz, campania din Balcani precum și cu îndelungata bătălie a Atlanticului. În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a Uniunii Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a angajat cea mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În decembrie 1941, Japonia a atacat Statele Unite ale Americii și din Oceanul Pacific, și a cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest. Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut critica bătălie de la Midway, în apropiere de Hawaii, iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi, în mod decisiv, la Stalingrad, în Uniunea Sovietică. În 1943, după o serie de înfrângeri germane pe Frontul de Est, invaziile aliate a Siciliei și a Italiei care au condus la capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa a pierdut inițiativa și s-a angajat într-o retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de Germania, în timp ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a invadat Germania și aliații săi. În 1944 și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în Asia continentală în China Central-Sudică, și, în timp ce Aliații au schilodit Marina Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest. Războiul din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele sovietice și ulterior capitularea necondiționată a Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după refuzul Japoniei de a capitula în conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale Americii au detonat bombe atomice deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la 6 și, respectiv, 9 august. Cum o era iminentă, și erau posibile și alte bombardamente atomice, iar și a invadat Manciuria, Japonia a capitulat și ea la 15 august 1945. Astfel s-a încheiat războiul în Asia, cimentând o victorie totală a Aliaților. Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase—Statele Unite, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța—au devenit ai Consiliului de Securitate al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale, pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp, influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început și Africii. Cele mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre. Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună.

Nou!!: Limba sârbă și Al Doilea Război Mondial · Vezi mai mult »

Alfabetul chirilic

Fără descriere.

Nou!!: Limba sârbă și Alfabetul chirilic · Vezi mai mult »

Alfabetul latin

right Alfabetul latin, cunoscut și ca alfabetul roman, este un sistem de scriere folosit prima dată de către romani, ca să scrie în latină.

Nou!!: Limba sârbă și Alfabetul latin · Vezi mai mult »

America de Nord

Harta politică a Americii de Nord America de Nord este un continent din emisfera nordică, situat aproape în exclusivitate în emisfera vestică, mărginit la est de Oceanul Atlantic, la vest de Oceanul Pacific, la nord de Oceanul Arctic și la sud de Marea Caraibelor și de America de Sud. America de Nord are o suprafață de 24.709.000 km², care reprezintă aproximativ 4,8% din suprafața Terrei, sau 16,5% din uscat. Populația continentului a fost estimată în iulie 2008 la aproape 529 de milioane de oameni. Este al treilea continent ca suprafață, după Asia și Africa și al patrulea ca populație după Asia, Africa și Europa. Dacă se consideră continentul american ca un întreg, cuprinzând atât America de Nord și Centrală (în emisfera nordică a planetei noastre), cât și America de Sud (care este situată în emisfera sudică a Terrei), atunci America are o suprafață totală de peste 42.000.000 km2, care este foarte apropiată de cea a Asiei. Ambele Americi sunt situate în emisfera vestică a planetei noastre.

Nou!!: Limba sârbă și America de Nord · Vezi mai mult »

Animat și inanimat (lingvistică)

În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.

Nou!!: Limba sârbă și Animat și inanimat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Antecedent (lingvistică)

În lingvistică, un antecedent este o entitate lingvistică reprezentată în context de altă entitate, numită substitut sau element anaforic, care se găsește după antecedentBidu-Vrănceanu 1997, p. 43.

Nou!!: Limba sârbă și Antecedent (lingvistică) · Vezi mai mult »

Anterioritate vocalică

În fonetică, anterioritatea vocalică se referă la clasificarea vocalelor în funcție de poziția avansată (anterioară) sau retrasă (posterioară) a limbii în timpul articulării.

Nou!!: Limba sârbă și Anterioritate vocalică · Vezi mai mult »

Aorist

În morfologia verbului, aoristul este o formă temporală prezentă în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Aorist · Vezi mai mult »

Articol demonstrativ

Articolul demonstrativ (adjectival) însoțește un adjectiv sau un numeral, făcând legătura între această parte de vorbire și substantivul determinat.

Nou!!: Limba sârbă și Articol demonstrativ · Vezi mai mult »

Articol hotărât

În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.

Nou!!: Limba sârbă și Articol hotărât · Vezi mai mult »

Asimilație (lingvistică)

În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 71–72.

Nou!!: Limba sârbă și Asimilație (lingvistică) · Vezi mai mult »

Aspect și mod de acțiune

În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.

Nou!!: Limba sârbă și Aspect și mod de acțiune · Vezi mai mult »

Asterisc

Asteriscul (*) (din latină asteriscum „steluță”, ← greacă ἀστερίσκος) este un semn tipografic convențional, în formă de steluță (cu șase brațe, nu cu cinci).

Nou!!: Limba sârbă și Asterisc · Vezi mai mult »

Atribut

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.

Nou!!: Limba sârbă și Atribut · Vezi mai mult »

Atribut pronominal

Atributul pronominal este o funcție sintactică a pronumelui, care se realizează prin acordul cu un substantiv.

Nou!!: Limba sârbă și Atribut pronominal · Vezi mai mult »

Atribut substantival

Atributul substantival este un atribut exprimat printr-un substantiv.

Nou!!: Limba sârbă și Atribut substantival · Vezi mai mult »

Australia

Australia, oficial Uniunea Australiei, este o țară ce ocupă în întregime continentul cu același nume, insula Tasmania și alte insule mai mici.

Nou!!: Limba sârbă și Australia · Vezi mai mult »

Austria

Austria (în), oficial Republica Austria (în), este o țară fără ieșire la mare, populată de circa 8,47 milioane de locuitori aflată în Europa Centrală.

Nou!!: Limba sârbă și Austria · Vezi mai mult »

Šumadija

Harta reliefului Serbiei cu regiunea Šumadija în centru. Šumadija este o regiune geografică în partea centrală a Serbiei.

Nou!!: Limba sârbă și Šumadija · Vezi mai mult »

Banat

Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.

Nou!!: Limba sârbă și Banat · Vezi mai mult »

Bácska

Bacica (în, în, în, în, în, în) este o regiune situată în Câmpia Panoniei, delimitată de Tisa la est și de Dunăre la vest și sud.

Nou!!: Limba sârbă și Bácska · Vezi mai mult »

Belgrad

Belgrad (în) este capitala și cel mai mare oraș al Serbiei.

Nou!!: Limba sârbă și Belgrad · Vezi mai mult »

Biserica Ortodoxă

Reprezentarea răsăriteană a botezului lui Iisus Hristos. Preoți ortodocși în Rusia. Catapeteasma dintr-o biserică ortodoxă. Biserica Ortodoxă (cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană) este o comunitate de credință creștină.

Nou!!: Limba sârbă și Biserica Ortodoxă · Vezi mai mult »

Biserica Ortodoxă Sârbă

Biserica Ortodoxă Sârbă (în; prescurtat СПЦ / SPC) sau Biserica Sârbă este o biserică ortodoxă autocefală, situându-se pe locul șase ca importanță după Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim și Rusia.

Nou!!: Limba sârbă și Biserica Ortodoxă Sârbă · Vezi mai mult »

Bosnia și Herțegovina

Bosnia și Herțegovina (Bosnia-Herțegovina, cunoscută pe plan local ca: Bosna i Hercegovina/Босна и Херцеговина,, abreviată ca BiH/БиХ) este o țară în Europa de sud-est cu o populație de circa trei milioane de locuitori.

Nou!!: Limba sârbă și Bosnia și Herțegovina · Vezi mai mult »

Bosniaci

Bosniacii (în) sunt un grup etnic din ramura slavilor de sud, care locuiesc în principal în Bosnia și Herțegovina, cu o populație autohtonă redusă în Sandžak, Kosovo, Croația și Macedonia de Nord.

Nou!!: Limba sârbă și Bosniaci · Vezi mai mult »

Bulgari

Spațiul etnic bulgar și zonele adiacente în 1912. La vremea respectivă macedonenii slavi se considerau ca fiind bulgari. Popoare migratoare pe teritoriul României și al Republicii Moldova Bulgarii sunt un popor sud slav care trăiește preponderent în Bulgaria, dar și în Macedonia de Nord (existența unei etnii macedonene slave este negată de către unii oameni de știință, mai ales bulgari, care consideră că aceștia ar fi de fapt tot bulgari), Ucraina (în sud), Republica Moldova (în sud), Serbia (în nord și în est), Grecia (în est), Turcia (în partea europeană) și în România.

Nou!!: Limba sârbă și Bulgari · Vezi mai mult »

Calc (lingvistică)

În practica traducerii, cuvântul „calc” se referă la traducerea literală (cuvânt cu cuvânt) al cărei rezultat nu este totdeauna corect conform normelor varietății standard a limbii țintă.

Nou!!: Limba sârbă și Calc (lingvistică) · Vezi mai mult »

Canada

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului America de Nord.

Nou!!: Limba sârbă și Canada · Vezi mai mult »

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limba sârbă și Caz (gramatică) · Vezi mai mult »

Cazul acuzativ

În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limba sârbă și Cazul acuzativ · Vezi mai mult »

Cazul dativ

În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).

Nou!!: Limba sârbă și Cazul dativ · Vezi mai mult »

Cazul genitiv

În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).

Nou!!: Limba sârbă și Cazul genitiv · Vezi mai mult »

Cazul instrumental

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.

Nou!!: Limba sârbă și Cazul instrumental · Vezi mai mult »

Cazul locativ

Locativul este un caz al flexiunii nominale, adică al declinării în limba proto-indo-europeană, care arăta locul unde se săvârșește acțiunea verbului.

Nou!!: Limba sârbă și Cazul locativ · Vezi mai mult »

Cazul nominativ

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.

Nou!!: Limba sârbă și Cazul nominativ · Vezi mai mult »

Cazul vocativ

În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limba sârbă și Cazul vocativ · Vezi mai mult »

Cehia

Cehia (în), oficial Republica Cehă (în) este o țară fără ieșire la mare, aflată în Europa Centrală.

Nou!!: Limba sârbă și Cehia · Vezi mai mult »

Central Intelligence Agency

Agenția Centrală de Informații (în engleză Central Intelligence Agency, abreviat CIA care se pronunță si ai ei) este un serviciu secret extern al Statelor Unite ale Americii, înființat în anul 1947.

Nou!!: Limba sârbă și Central Intelligence Agency · Vezi mai mult »

Cifră

Cifra este un simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impropriu număr.

Nou!!: Limba sârbă și Cifră · Vezi mai mult »

Cler

Cler Episcopi belgieni Clerul este un termen generic ce desemnează ierarhia formală dintr-o anumită religie.

Nou!!: Limba sârbă și Cler · Vezi mai mult »

Clitic

Cliticele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte.

Nou!!: Limba sârbă și Clitic · Vezi mai mult »

Cneaz

Cneaz este un cuvânt întâlnit în unele limbi slave.

Nou!!: Limba sârbă și Cneaz · Vezi mai mult »

Complement

Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.

Nou!!: Limba sârbă și Complement · Vezi mai mult »

Complement circumstanțial

În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.

Nou!!: Limba sârbă și Complement circumstanțial · Vezi mai mult »

Complement circumstanțial de loc

Complementul circumstanțial de loc este complementul circumstanțial care arată locul în care se petrece acțiunea.

Nou!!: Limba sârbă și Complement circumstanțial de loc · Vezi mai mult »

Complement de agent

În sintaxa tradițională, complementul de agent este o parte secundară de propoziție care exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției.

Nou!!: Limba sârbă și Complement de agent · Vezi mai mult »

Complement direct

În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.

Nou!!: Limba sârbă și Complement direct · Vezi mai mult »

Complement indirect

În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.

Nou!!: Limba sârbă și Complement indirect · Vezi mai mult »

Compunere (lingvistică)

În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.

Nou!!: Limba sârbă și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »

Condițional

Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, ori o ipoteză nerealizată în trecutAvram 1997, pp. 207–208.

Nou!!: Limba sârbă și Condițional · Vezi mai mult »

Conjuncție

În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.

Nou!!: Limba sârbă și Conjuncție · Vezi mai mult »

Conjunctiv

În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.

Nou!!: Limba sârbă și Conjunctiv · Vezi mai mult »

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană · Vezi mai mult »

Consoană africată

În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială și de obicei șuierătoare a aerului.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană africată · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolară surdă

În fonetică, consoana africată alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană africată alveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolopalatală sonoră

În fonetică, consoana africată alveolopalatală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană africată alveolopalatală sonoră · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolopalatală surdă

În fonetică, consoana africată alveolopalatală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană africată alveolopalatală surdă · Vezi mai mult »

Consoană alveolară

În fonetică, se numesc consoane alveolare acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană alveolară · Vezi mai mult »

Consoană alveolopalatală

În fonetică, se numesc consoane alveolopalatale (sau alveopalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dinapoia alveolelor incisivilor superiori și cu corpul limbii ridicat spre palatul tare (vezi și Loc de articulare).

Nou!!: Limba sârbă și Consoană alveolopalatală · Vezi mai mult »

Consoană bilabială

În fonetică, se numesc consoane bilabiale acele consoane pronunțate prin acțiunea ambelor buze; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană bilabială · Vezi mai mult »

Consoană fricativă

În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană fricativă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă alveolară sonoră

În fonetică, consoana fricativă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană fricativă alveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană fricativă alveolară surdă

În fonetică, consoana fricativă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în foarte multe limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană fricativă alveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă labiodentală surdă

În fonetică, consoana fricativă labiodentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană fricativă labiodentală surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă retroflexă sonoră

Consoana fricativă retroflexă sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană fricativă retroflexă sonoră · Vezi mai mult »

Consoană fricativă retroflexă surdă

Consoana fricativă retroflexă surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană fricativă retroflexă surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă velară surdă

În fonetică, consoana fricativă velară surdă este un sunet care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană fricativă velară surdă · Vezi mai mult »

Consoană labiodentală

În fonetică, se numesc consoane labiodentale acele consoane pronunțate prin acțiunea buzei inferioare și a incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană labiodentală · Vezi mai mult »

Consoană laterală

În fonetică, consoanele laterale sînt acele consoane articulate prin atingerea vîrfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori în timp ce fluxul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii sau numai printr-una din ele.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană laterală · Vezi mai mult »

Consoană nazală

În fonetică, consoanele nazale sunt acele consoane în timpul emiterii cărora aerul este expirat pe nas.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană nazală · Vezi mai mult »

Consoană nazală alveolară

În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană nazală alveolară · Vezi mai mult »

Consoană nazală bilabială

În fonetică, consoana nazală bilabială este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană nazală bilabială · Vezi mai mult »

Consoană nazală palatală

În fonetică, consoana nazală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană nazală palatală · Vezi mai mult »

Consoană nazală velară

În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană nazală velară · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă

Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană oclusivă · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă alveolară sonoră

În fonetică, consoana oclusivă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană oclusivă alveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă alveolară surdă

În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană oclusivă alveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă bilabială sonoră

În fonetică, consoana oclusivă bilabială sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană oclusivă bilabială sonoră · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă bilabială surdă

În fonetică, consoana oclusivă bilabială surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană oclusivă bilabială surdă · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă velară sonoră

În fonetică, consoana oclusivă velară sonoră este un sunet consonantic care apare în multe limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană oclusivă velară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă velară surdă

În fonetică, consoana oclusivă velară surdă este un sunet consonantic care apare în aproape toate limbile.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană oclusivă velară surdă · Vezi mai mult »

Consoană palatală

În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană palatală · Vezi mai mult »

Consoană postalveolară

În fonetică, se numesc consoane postalveolare (sau prepalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dintre alveolele incisivilor superiori și palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană postalveolară · Vezi mai mult »

Consoană retroflexă

În fonetică, se numesc consoane retroflexe acele consoane pronunțate cu ajutorul limbii plate, concave sau ușor curbată, având locul de articulare între alveole și palatul tare.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană retroflexă · Vezi mai mult »

Consoană sonantă

În fonetică, o consoană sonantă este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană sonantă · Vezi mai mult »

Consoană sonantă labiodentală

În fonetică, consoana sonantă labiodentală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană sonantă labiodentală · Vezi mai mult »

Consoană sonantă laterală alveolară

În fonetică, consoana sonantă laterală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană sonantă laterală alveolară · Vezi mai mult »

Consoană sonantă laterală palatală

În fonetică, consoana sonantă laterală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană sonantă laterală palatală · Vezi mai mult »

Consoană sonantă palatală

În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană sonantă palatală · Vezi mai mult »

Consoană sonoră

Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană sonoră · Vezi mai mult »

Consoană surdă

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană surdă · Vezi mai mult »

Consoană velară

În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană velară · Vezi mai mult »

Consoană vibrantă

În fonetică, o consoană vibrantă este o consoană care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea organului articulator.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană vibrantă · Vezi mai mult »

Consoană vibrantă alveolară

În fonetică, consoana vibrantă alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Consoană vibrantă alveolară · Vezi mai mult »

Constantin Kostenețchi

Constantin Kostenețchi (în; n. cca. 1380 - d. ulterior anului 1431),, cunoscut, de asemenea, drept Constantin Filosoful (în), a fost un cronicar și scriitor medieval bulgar.

Nou!!: Limba sârbă și Constantin Kostenețchi · Vezi mai mult »

Context (lingvistică)

Termenul context se referă la origine la textul scris.

Nou!!: Limba sârbă și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »

Conversiune (lingvistică)

În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limba sârbă și Conversiune (lingvistică) · Vezi mai mult »

Cratimă

Cratima („‑”) (din greaca modernă: κράτημα „acțiunea de a ține”) sau „liniuța de unire” este un semn ortografic utilizat pentru.

Nou!!: Limba sârbă și Cratimă · Vezi mai mult »

Croați

regelui Tomislav (pictură modernă de Oton Iveković) Croații (în) sunt grup etnic din ramura slavilor de sud majoritatea locuind în Croația, Bosnia și Herțegovina și țările vecine.

Nou!!: Limba sârbă și Croați · Vezi mai mult »

Croația

Croația (în), oficial Republica Croația (în) este o țară aflată la limita între Europa Centrală și cea de Sud-Est, pe țărmul estic al Mării Adriatice.

Nou!!: Limba sârbă și Croația · Vezi mai mult »

Cuvânt gramatical

În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.

Nou!!: Limba sârbă și Cuvânt gramatical · Vezi mai mult »

Declinare

În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.

Nou!!: Limba sârbă și Declinare · Vezi mai mult »

Derivare (lingvistică)

În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.

Nou!!: Limba sârbă și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »

Deschidere vocalică

În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.

Nou!!: Limba sârbă și Deschidere vocalică · Vezi mai mult »

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Nou!!: Limba sârbă și Desinență · Vezi mai mult »

Dialog

Diogene Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea directă dintre două sau mai multe personaje.

Nou!!: Limba sârbă și Dialog · Vezi mai mult »

Diasistemul slav de centru-sud

Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.

Nou!!: Limba sârbă și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »

Diateză (gramatică)

Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.

Nou!!: Limba sârbă și Diateză (gramatică) · Vezi mai mult »

Disimilație

În fonetică, disimilația sau disimilarea este un proces prin care se creează o diferență între sunete identice din același cuvânt, sau se accentuează o diferență între sunete cu trăsături asemănătoareDubois 2002, pp. 153–154.

Nou!!: Limba sârbă și Disimilație · Vezi mai mult »

Dual (gramatică)

Dual sau numărul dual este o formă a numărului gramatical, care se referă la două elemente sau la o pereche de elemente, spre deosebire de singular (care se referă la un singur element) și de plural (care denumește mai multe elemente).

Nou!!: Limba sârbă și Dual (gramatică) · Vezi mai mult »

Emigrație

Emigrația este actul sau fenomenul părăsirii țării sau regiunii natale de către un individ sau grup de indivizi pentru a se stabili în alta.

Nou!!: Limba sârbă și Emigrație · Vezi mai mult »

Etnonim

Etnonimul este numele unui popor.

Nou!!: Limba sârbă și Etnonim · Vezi mai mult »

Europa de Vest

Europa de Vest Europa de Vest (sau Occidentală) se distinge de Europa de Est (sau Răsăriteană) mai degrabă prin istorie și cultură decât prin geografie.

Nou!!: Limba sârbă și Europa de Vest · Vezi mai mult »

Ștefan Lazarevici

Ștefan Lazarevici (în) a fost un despot sârb.

Nou!!: Limba sârbă și Ștefan Lazarevici · Vezi mai mult »

Ștefan Nemanja

Ștefan Nemanja (în sârbă chirilică: Стефан Немања) a fost Marele Prinț (Veliki Župan) al Marelui Principat al Sârbiei (cunoscut și sub numele de Raška, lat. Rascia) din 1166 până în 1196.

Nou!!: Limba sârbă și Ștefan Nemanja · Vezi mai mult »

Ștefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei

Ștefan Uroș al IV-lea Dușan (în; aprox.1308 – 20 decembrie 1355) a fost regele Serbiei (din 8 septembrie 1331 până la 20 decembrie 1355), iar titulatura aleasă era de Imperator Raxie et Romanie, dispotus Larte et Blahie comes.

Nou!!: Limba sârbă și Ștefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei · Vezi mai mult »

Familie lexicală

În lexicologie, termenul familie lexicală sau familie de cuvinte desemnează un grup de cuvinte care constituie o sferă considerată mai mare sau mai mică în prinvința originii lor, în funcție de viziunea lingvistului care o stabilește.

Nou!!: Limba sârbă și Familie lexicală · Vezi mai mult »

Filologie

Filologia (cuvânt provenit din greaca veche, φιλολογία, compus din philos „prieten, iubitor de” și logos „cuvânt, vorbă”) a fost considerată, într-o accepțiune largă, știința care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor arhaice (Paleografie și Epigrafie) și al operelor literare (care conține și aspecte culturale, istorice, etnolingvistice, religioase, politice, economice etc.), din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care ni s-au transmis etc., precum și cu editarea acestora.

Nou!!: Limba sârbă și Filologie · Vezi mai mult »

Flexiune

Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.

Nou!!: Limba sârbă și Flexiune · Vezi mai mult »

Folclor literar

Folclorul literar este un termen care reunește elementele de folclor care aparțin literaturii, reprezentând de asemenea interpretarea și valorificarea acestora pentru inspirație culturală, sau valoare sociologică și antropologică mondială, în perioada Iluminismului.

Nou!!: Limba sârbă și Folclor literar · Vezi mai mult »

Fonem

În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.

Nou!!: Limba sârbă și Fonem · Vezi mai mult »

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.

Nou!!: Limba sârbă și Fonetică · Vezi mai mult »

Fonologie

În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.

Nou!!: Limba sârbă și Fonologie · Vezi mai mult »

Formare de cuvinte

În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.

Nou!!: Limba sârbă și Formare de cuvinte · Vezi mai mult »

Frații Grimm

Jakob și Wilhelm Grimm Frații Grimm (în), Jacob (1785–1863) și Wilhelm Grimm (1786–1859), au fost folcloriști, lingviști, filologi, doctori în drept, cunoscuți în toată lumea pentru colecția de basme publicată în două volume, care conține, printre altele, Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Scufița roșie și Hansel și Gretel (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814).

Nou!!: Limba sârbă și Frații Grimm · Vezi mai mult »

Franc Miklošič

Franc Miklošič (cunoscut în germană ca Franz von Miklosich) a fost un filolog sloven.

Nou!!: Limba sârbă și Franc Miklošič · Vezi mai mult »

Frază

În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.

Nou!!: Limba sârbă și Frază · Vezi mai mult »

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Nou!!: Limba sârbă și Gen gramatical · Vezi mai mult »

Germania

Republica Federală Germania (în), acronim RFG, colocvial, Germania (în), este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizații internaționale importante, precum: Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE, și din zona euro. Se învecinează: la nord - cu Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est - cu Polonia și Republica Cehă; la sud - cu Austria și Elveția; iar la vest - cu Franța, Luxemburg, Belgia și Țările de Jos. Teritoriul Germaniei acoperă 357.021 de kilometri pătrați (137.847 mile pătrate), într-o zonă cu climat temperat. Germania are cea mai mare populație dintre statele membre ale Uniunii Europene (82 de milioane de locuitori). Diferite triburi germanice au ocupat nordul Germaniei încă din antichitate. În timpul epocii migrațiilor triburile germanice s-au extins spre sud. Începând din secolul al X-lea teritoriile germane au format o parte centrală a Sfântului Imperiu Roman. În secolul al XVI-lea, regiunile germane din nord au devenit centrul Reformei protestante. Creșterea pan-germanismului în interiorul confederației germane, care a fost ocupată de Franța, a dus la unificarea majorității statelor germane în 1871 în Imperiul German. După Primul Război Mondial și Revoluția germană din 1918-1919, imperiul a fost înlocuit de Republica de la Weimar. Înființarea celui de-al treilea Reich în 1933 a dus la al doilea război mondial și a Holocaustului. După 1945 Germania a pierdut o parte din teritoriul său și a fost împărțită în două state, Germania de Est și Germania de Vest. În 1990, la scurt timp după revoluțiile care au dus la căderea comunismului în Germania de Est și în restul Europei de Est, Germania a fost reunificată. Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 state numite Landuri (în limba). Capitala federală și cel mai mare oraș este Berlin. Industria germană este una din cele mai dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele state exportatoare, deține o poziție-cheie în Uniunea Europeană și menține o multitudine de parteneriate strânse la nivel global. Cercetarea științifică și tehnologică din Germania este recunoscută ca cercetare de vârf, la nivel mondial. Germania a fost un membru fondator al Comunităților Europene în 1957, care a devenit Uniunea Europeană în 1993. Acesta face parte din Spațiul Schengen, și a devenit un co-fondator al zonei euro în 1999. Germania este membru al Organizației Națiunilor Unite, NATO, G8, G20 și OCDE. Cunoscută pentru istoria și cultura sa bogată, Germania a produs numeroși artiști, filozofi, muzicieni, antreprenori, oameni de știință și inventatori.

Nou!!: Limba sârbă și Germania · Vezi mai mult »

Gerunziu

În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.

Nou!!: Limba sârbă și Gerunziu · Vezi mai mult »

Ghilimele

Ghilimelele (sau semnele citării) sunt semne grafice pereche, folosite de regulă pentru a marca un fragment reprodus întocmai după cum a fost spus sau scris de cineva.

Nou!!: Limba sârbă și Ghilimele · Vezi mai mult »

Grai

În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Grai · Vezi mai mult »

Graiul maramureșean

Graiul maramureșean este o ramură principală a adunării de graiuri din Ardeal folosit în regiunea istorică Maramureș, care a influențat și graiurile din regiunile învecinate.

Nou!!: Limba sârbă și Graiul maramureșean · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Nou!!: Limba sârbă și Gramatică · Vezi mai mult »

Herțegovina

300 px Herțegovina este o regiune a Bosniei și Herțegovinei.

Nou!!: Limba sârbă și Herțegovina · Vezi mai mult »

Imperativ

În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.

Nou!!: Limba sârbă și Imperativ · Vezi mai mult »

Imperiul Austriac

Imperiul Austriac (în) a fost o formațiune statală ce a existat în centrul Europei între 1804 și 1867, iar ca parte cisleithanică a Austro-Ungariei a existat până în 1918.

Nou!!: Limba sârbă și Imperiul Austriac · Vezi mai mult »

Imperiul Otoman

Imperiul Otoman (în limba turcă otomană: دولتِ عَليه عُثمانيه, Devlet-i Aliye-i Osmaniye, „Sublimul Stat Otoman”; limba turcă modernă: Osmanlı Devleti sau Osmanlı Imparatorluğu, adesea numit și Turcia Otomană) a fost o supraputere imperială, care și-a manifestat dominația în zona mediteraneană și care a existat din 1299 până în 1922.

Nou!!: Limba sârbă și Imperiul Otoman · Vezi mai mult »

Imperiul Roman de Răsărit

Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol.

Nou!!: Limba sârbă și Imperiul Roman de Răsărit · Vezi mai mult »

Interogație

Interogația sau întrebarea este o cerere specifică de informație formulabilă lingvistic.

Nou!!: Limba sârbă și Interogație · Vezi mai mult »

Intonație

În prozodie, termenul intonație are mai multe accepțiuni.

Nou!!: Limba sârbă și Intonație · Vezi mai mult »

Italia

Italia (scris și pronunțat la fel și în limba italiană), oficial Republica italiană (in), este un stat unitar, republică parlamentară, aflat în Europa de Sud.

Nou!!: Limba sârbă și Italia · Vezi mai mult »

Jernej Kopitar

Jernej Kopitar sau Bartholomäus Kopitar (n. 23 august 1780, Repnje – d. 11 august 1844, Viena) a fost un lingvist slavist austriac de naționalitate slovenă.

Nou!!: Limba sârbă și Jernej Kopitar · Vezi mai mult »

Kosovo

Kosovo (în Kosova; în scriere chirilică sârbă: Косово), oficial Republica Kosovo (în; în sârbă: Република Косово / Republika Kosovo) este un stat parțial recunoscut și teritoriu disputat, situat în Peninsula Balcanică, în sud-estul Europei, care și-a autodeclarat independența față de Serbia în februarie 2008.

Nou!!: Limba sârbă și Kosovo · Vezi mai mult »

Leopold I al Sfântului Imperiu Roman

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705.

Nou!!: Limba sârbă și Leopold I al Sfântului Imperiu Roman · Vezi mai mult »

Limba bulgară

Limba bulgară (български език, AFI) este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudice a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.

Nou!!: Limba sârbă și Limba bulgară · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Nou!!: Limba sârbă și Limba croată · Vezi mai mult »

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Nou!!: Limba sârbă și Limba engleză · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Nou!!: Limba sârbă și Limba franceză · Vezi mai mult »

Limba germană

Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.

Nou!!: Limba sârbă și Limba germană · Vezi mai mult »

Limba greacă

Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..

Nou!!: Limba sârbă și Limba greacă · Vezi mai mult »

Limba macedoneană

Limba macedoneană (македонски) este o limbă indo-europeană, membră a grupului sudic al limbilor slave, înrudită îndeaproape cu limba bulgară.

Nou!!: Limba sârbă și Limba macedoneană · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Nou!!: Limba sârbă și Limba maghiară · Vezi mai mult »

Limba protoslavă

Limba protoslavă sau slava comună este limba din care s-au desprins toate celelalte limbi slave ulterioare.

Nou!!: Limba sârbă și Limba protoslavă · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Nou!!: Limba sârbă și Limba română · Vezi mai mult »

Limba rusă

Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.

Nou!!: Limba sârbă și Limba rusă · Vezi mai mult »

Limba sârbocroată

Limba sârbocroată este un termen de specialitate creat de lingviști sârbi și croați pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.

Nou!!: Limba sârbă și Limba sârbocroată · Vezi mai mult »

Limba slavă veche

Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune).

Nou!!: Limba sârbă și Limba slavă veche · Vezi mai mult »

Limba slavonă

Limba slavonă sau slavona bisericească (în, în, în, în, în, în, în) este o limbă apărută în secolul al XII-lea la sud de Dunăre.

Nou!!: Limba sârbă și Limba slavonă · Vezi mai mult »

Limba venetă

Limba venetă (sau venețiană; în, în venetă vèneto) este o limbă romanică vorbită de două milioane de oameni, în principal în regiunea italiană Veneto.

Nou!!: Limba sârbă și Limba venetă · Vezi mai mult »

Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș

Noțiunile limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș (din limba germană, de la: Abstandsprache, Ausbausprache, Dachsprache) sunt folosite în sociolingvistică pentru analizarea și clasificarea idiomurilor ca limbi autonome, pe de o parte, și dialecte, pe de altă parte.

Nou!!: Limba sârbă și Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș · Vezi mai mult »

Limbă flexionară

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.

Nou!!: Limba sârbă și Limbă flexionară · Vezi mai mult »

Limbă literară

Limba literară este, din punct de vedere sociolingvistic, una din varietățile unei limbi.

Nou!!: Limba sârbă și Limbă literară · Vezi mai mult »

Limbă liturgică

Limba liturgică e o limbă folosită în cult.

Nou!!: Limba sârbă și Limbă liturgică · Vezi mai mult »

Limbă oficială

O limbă oficială este o limbă care este desemnată în mod special să fie așa în constituția țărilor, statelor, și a altor teritorii.

Nou!!: Limba sârbă și Limbă oficială · Vezi mai mult »

Limbă regională sau minoritară

O limbă regională sau minoritară este un idiom diferit de limba oficială a unui stat, și care este folosit în mod tradițional de cetățenii care constituie un grup numeric inferior restului populației.

Nou!!: Limba sârbă și Limbă regională sau minoritară · Vezi mai mult »

Limbă standard

În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.

Nou!!: Limba sârbă și Limbă standard · Vezi mai mult »

Limbi balto-slave

Limbile balto-slave sunt o ramură a familiei de limbi indo-europene, cuprinzând limbile baltice și limbile slave.

Nou!!: Limba sârbă și Limbi balto-slave · Vezi mai mult »

Limbi indo-europene

Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.

Nou!!: Limba sârbă și Limbi indo-europene · Vezi mai mult »

Limbi romanice

Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.

Nou!!: Limba sârbă și Limbi romanice · Vezi mai mult »

Limbi slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.

Nou!!: Limba sârbă și Limbi slave · Vezi mai mult »

Limbi slave de sud

Limbile slave de sud reprezintă una dintre cele trei ramuri de limbi slave.

Nou!!: Limba sârbă și Limbi slave de sud · Vezi mai mult »

Lingvistică

Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.

Nou!!: Limba sârbă și Lingvistică · Vezi mai mult »

Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română, croată și sârbă.

Nou!!: Limba sârbă și Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă · Vezi mai mult »

Literatură

Literatura (sau beletristica) este arta compozițiilor scrise.

Nou!!: Limba sârbă și Literatură · Vezi mai mult »

Literă

O literă este un semn grafic din scrierea segmentală a unei limbi, corespunzând unui fonem.

Nou!!: Limba sârbă și Literă · Vezi mai mult »

Locuțiune

Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.

Nou!!: Limba sârbă și Locuțiune · Vezi mai mult »

Locuțiune conjuncțională

Locuțiunea conjuncțională este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă din punct de vedere gramatical ca o conjuncție.

Nou!!: Limba sârbă și Locuțiune conjuncțională · Vezi mai mult »

Macedonia de Nord

Macedonia de Nord (în), oficial Republica Macedonia de Nord (în;; denumită până în 2019 Macedonia sau Republica Macedonia), este o țară din peninsula Balcanică în Europa de Sud-Est.

Nou!!: Limba sârbă și Macedonia de Nord · Vezi mai mult »

Majusculă

Majuscula (din, în trad. "ceva mai mare") este denumirea folosită în limbaj tipografic pentru literele mari, cunoscute și sub numele de "versale".

Nou!!: Limba sârbă și Majusculă · Vezi mai mult »

Marsilia

Marsilia (în) este al doilea cel mai mare oraș din Franța.

Nou!!: Limba sârbă și Marsilia · Vezi mai mult »

Minoritate

În sociologie și în teoria votului, o minoritate este un subgrup care formează mai puțin de o jumate din populație și, ca regulă, este depășită numeric de cel puțin un alt subgrup, nu neapărat din majoritate.

Nou!!: Limba sârbă și Minoritate · Vezi mai mult »

Mod (gramatică)

În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.

Nou!!: Limba sârbă și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »

Monarh

Un conducător suprem al unei monarhii-suveran.

Nou!!: Limba sârbă și Monarh · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Nou!!: Limba sârbă și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Multilingvism

ruteană panonică. Multilingvismul este utilizarea a cel puțin două limbi, de către un individ sau de către o comunitate.

Nou!!: Limba sârbă și Multilingvism · Vezi mai mult »

Muntenegreni

Muntenegrenii sunt un popor din ramura slavilor de sud, originari din Muntenegru.

Nou!!: Limba sârbă și Muntenegreni · Vezi mai mult »

Muntenegru

Muntenegru (în sârbă/muntenegreană: Crna Gora / Црна Гора;, care înseamnă "Munte Negru") este un stat suveran din Europa de Sud-Est, pe coasta Mării Adriatice, și care se învecinează cu Croația la vest, cu Bosnia și Herțegovina la nord-vest, cu Serbia la nord-est, cu Kosovo la est și cu Albania la sud-est.

Nou!!: Limba sârbă și Muntenegru · Vezi mai mult »

Narațiune

Narațiunea este un termen referitor la natura unor texte și modul de exprimare al autorului în comunicarea cu cititorul, prezentând o succesiune de acțiuni.

Nou!!: Limba sârbă și Narațiune · Vezi mai mult »

Negație (gramatică)

În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.

Nou!!: Limba sârbă și Negație (gramatică) · Vezi mai mult »

Noul Testament

Noul Testament este a doua parte a Bibliei, care conține 27 de cărți.

Nou!!: Limba sârbă și Noul Testament · Vezi mai mult »

Novi Sad

Novi Sad (în sârbă și ruteană: Нови Сад, în maghiară: Ujvidék, în slovacă: Nový Sad, în germană: Neusatz) este un oraș din Serbia.

Nou!!: Limba sârbă și Novi Sad · Vezi mai mult »

Număr

Termenul număr este o noțiune abstractă folosită pentru a exprima cantitatea.

Nou!!: Limba sârbă și Număr · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Nou!!: Limba sârbă și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »

Nume predicativ

În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.

Nou!!: Limba sârbă și Nume predicativ · Vezi mai mult »

Numeral

În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.

Nou!!: Limba sârbă și Numeral · Vezi mai mult »

Ortografie

În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.

Nou!!: Limba sârbă și Ortografie · Vezi mai mult »

Palatalizare

Palatalizarea, cunoscută și sub denumirea alternativă de muiere, este un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.

Nou!!: Limba sârbă și Palatalizare · Vezi mai mult »

Parte de propoziție

În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.

Nou!!: Limba sârbă și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Parte de vorbire

În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limba sârbă și Parte de vorbire · Vezi mai mult »

Participiu

În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.

Nou!!: Limba sârbă și Participiu · Vezi mai mult »

Particulă (gramatică)

În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.

Nou!!: Limba sârbă și Particulă (gramatică) · Vezi mai mult »

Patriarhul Arsenie al III-lea

Arsenie al III-lea Čarnojević (n. 1633, Cetinje, Muntenegru - d. 1706, Viena) a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe între anii 1674-1691.

Nou!!: Limba sârbă și Patriarhul Arsenie al III-lea · Vezi mai mult »

Perfect simplu

În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.

Nou!!: Limba sârbă și Perfect simplu · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Nou!!: Limba sârbă și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »

Petru I al Rusiei

Petru I (Petru cel Mare) (în, Piotr I Alekseievici) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa.

Nou!!: Limba sârbă și Petru I al Rusiei · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Nou!!: Limba sârbă și Predicat · Vezi mai mult »

Predicat nominal

Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ și unul sau mai multe nume predicative.

Nou!!: Limba sârbă și Predicat nominal · Vezi mai mult »

Prenume

Prenumele este definit în dicționarul explicativ al limbii române ca:  Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez.. Un prenume specifică și diferențiază între membrii unui grup de indivizi, în special o familie, ai cărei membri, în general, au același nume de familie.

Nou!!: Limba sârbă și Prenume · Vezi mai mult »

Prepoziție

În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.

Nou!!: Limba sârbă și Prepoziție · Vezi mai mult »

Prezent (gramatică)

În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.

Nou!!: Limba sârbă și Prezent (gramatică) · Vezi mai mult »

Primul Război Mondial

Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale.

Nou!!: Limba sârbă și Primul Război Mondial · Vezi mai mult »

Prizren

Panoramă a orașului Prizren. Prizren este un oraș istoric situat în sudul republici Kosovo.

Nou!!: Limba sârbă și Prizren · Vezi mai mult »

Pronume

În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume · Vezi mai mult »

Pronume demonstrativ

În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume demonstrativ · Vezi mai mult »

Pronume interogativ

În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume interogativ · Vezi mai mult »

Pronume nehotărât

În gramatica tradițională, pronumele nehotărât sau nedefinit este o clasă de cuvinte eterogenăKalmbach 2017,.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume nehotărât · Vezi mai mult »

Pronume personal

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume personal · Vezi mai mult »

Pronume posesiv

În gramatică, pronumele posesiv este un pronume care implică o dublă referință pronominală: la o entitate numită obiect posedat și la una numită posesorConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ posesiv.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume posesiv · Vezi mai mult »

Pronume reflexiv

În gramatică, pronumele reflexiv este un pronume care se referă la agentul unei acțiuni, acesta fiind de obicei subiectul unui verb, iar pronumele – complementul acestuiaAvram 1997, pp. 167–168.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume reflexiv · Vezi mai mult »

Pronume relativ

În gramatică, pronumele relativ este un pronume care cel mai adesea se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le.

Nou!!: Limba sârbă și Pronume relativ · Vezi mai mult »

Propoziție atributivă

În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție atributivă · Vezi mai mult »

Propoziție circumstanțială concesivă

Propoziția circumstanțială concesivă este o propoziție subordonată circumstanțială care exprimă o împrejurare de natură să împiedice desfășurarea unei acțiuni sau existența unei calități din regentă, dar care nu le împiedică.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție circumstanțială concesivă · Vezi mai mult »

Propoziție circumstanțială condițională

În sintaxă, propoziția circumstanțială condițională se definește în general ca propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial condițional al predicatului propoziției principale, exprimând condiția (ipoteza) de a cărei îndeplinire sau neîndeplinire depinde realizarea sau nerealizarea procesului din propoziția principalăAvram 1997, p. 447-448.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție circumstanțială condițională · Vezi mai mult »

Propoziție circumstanțială de mod

Propoziția circumstanțială de mod constituie în frază o realizare propozițională a complementului circumstanțial de mod.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție circumstanțială de mod · Vezi mai mult »

Propoziție circumstanțială de scop

Propoziția circumstanțială de scop sau finală constituie în frază o realizare propozițională a complementului circumstanțial de scop.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție circumstanțială de scop · Vezi mai mult »

Propoziție completivă directă

Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție completivă directă · Vezi mai mult »

Propoziție completivă indirectă

Propoziția completivă indirectă este o propoziție subordonată corespunzătoare în frază complementului indirect.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție completivă indirectă · Vezi mai mult »

Propoziție gramaticală

Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »

Propoziție interogativă

În gramatică, propoziția interogativă este un tip de propoziție stabilit după scopul comunicării ca una care cere o informație, în contrast cu alte două tipuri de propoziție după acest criteriu, propoziția enunțiativă (asertivă sau declarativă), care dă o informație, și propoziția imperativă, care cere sau interzice să se facă cevaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 256–257.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție interogativă · Vezi mai mult »

Propoziție subiectivă

Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție subiectivă · Vezi mai mult »

Propoziție subordonată

În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.

Nou!!: Limba sârbă și Propoziție subordonată · Vezi mai mult »

Prozodie

În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.

Nou!!: Limba sârbă și Prozodie · Vezi mai mult »

Rača, Domžale

Rača este o localitate din comuna Domžale, Slovenia, cu o populație de 27 de locuitori.

Nou!!: Limba sârbă și Rača, Domžale · Vezi mai mult »

Rădăcină și radical (lingvistică)

În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.

Nou!!: Limba sârbă și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »

Recțiune

În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.

Nou!!: Limba sârbă și Recțiune · Vezi mai mult »

Regatul Iugoslaviei

Regatul Iugoslaviei a fost regatul slavilor de sud din nord-vestul Balcanilor, care a existat începând cu sfârșitul Primului Război Mondial, până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Nou!!: Limba sârbă și Regatul Iugoslaviei · Vezi mai mult »

Republica Socialistă Federativă Iugoslavia

Republica Socialistă Federativă Iugoslavia a fost o entitate iugoslavă care a existat din a doua jumătate a celui de-Al Doilea Război Mondial (1943) până la dizolvarea acesteia în 1992 (de facto dizolvat în 1991 cu niciun lider reprezentând-o), în perioada Războaielor iugoslave.

Nou!!: Limba sârbă și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia · Vezi mai mult »

Republika Srpska

Republika Sârpska (în) este una dintre cele două entități care compun statul modern Bosnia și Herțegovina.

Nou!!: Limba sârbă și Republika Srpska · Vezi mai mult »

Romantism

Caspar David Friedrich''Der Wanderer über dem Nebelmeer'', 1818(Hoinarul deasupra mării de ceață) Romantismul (numit și Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor 1800.

Nou!!: Limba sârbă și Romantism · Vezi mai mult »

România

România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.

Nou!!: Limba sârbă și România · Vezi mai mult »

Sandžak

Regiunea Sandžak în Serbia și Muntenegru Sandžak sau Sangeac (în sârbă/muntenegreană, bosniacă: Sandžak, chirilic: Санџак; turcă: Sancak) sau Raška este o regiune situată de-a lungul graniței dintre Serbia și Muntenegru.

Nou!!: Limba sârbă și Sandžak · Vezi mai mult »

Sârbi

Sârbii sunt un popor din ramura slavilor de sud care locuiesc în Europa Centrală și în Balcani (Europa de Sud-Est) între Munții Balcani și Munții Carpați în est și Marea Adriatică în vest.

Nou!!: Limba sârbă și Sârbi · Vezi mai mult »

Schimbare fonetică

În lingvistică, termenul schimbare fonetică este folosit într-un sens larg și în unul restrâns.

Nou!!: Limba sârbă și Schimbare fonetică · Vezi mai mult »

Secolul al XI-lea

Secolul al XI-lea a cuprins perioada aniilor 1001-1100 în acord cu calendarul iulian.

Nou!!: Limba sârbă și Secolul al XI-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XII-lea

În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu și este uneori numita perioada cisterciana.

Nou!!: Limba sârbă și Secolul al XII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XIII-lea

În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu, și după cuceririle sale în Asia, Imperiul Mongol se întindea din Asia de Est în Europa de Est.

Nou!!: Limba sârbă și Secolul al XIII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XIX-lea

Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.

Nou!!: Limba sârbă și Secolul al XIX-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XVII-lea

Fără descriere.

Nou!!: Limba sârbă și Secolul al XVII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XVIII-lea

Secolul al XVIII-lea începe pe 1 ianuarie 1701 și se termină pe 31 decembrie 1800.

Nou!!: Limba sârbă și Secolul al XVIII-lea · Vezi mai mult »

Semantică

Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.

Nou!!: Limba sârbă și Semantică · Vezi mai mult »

Semn diacritic

Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.

Nou!!: Limba sârbă și Semn diacritic · Vezi mai mult »

Serbia

Serbia (în),în:; în; în albaneză și română:; în slovacă și ˈsr̩pskɔ, ˈsr̩psko; în.

Nou!!: Limba sârbă și Serbia · Vezi mai mult »

Sfântul Sava

Sfântul Sava (în; c. 1175 – 27 ianuarie 1235) a fost un prinț sârb a Zahumliei și călugăr ortodox, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale, creatorul literaturii și legislației sârbe, fondatorul Mănăstirii Hilandaru de pe Muntele Athos și un diplomat.

Nou!!: Limba sârbă și Sfântul Sava · Vezi mai mult »

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.

Nou!!: Limba sârbă și Silabă · Vezi mai mult »

Sintagmă

Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.

Nou!!: Limba sârbă și Sintagmă · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Nou!!: Limba sârbă și Sintaxă · Vezi mai mult »

Slovacia

Slovacia (în), oficial Republica Slovacă (în), este o țară fără ieșire la mare din Europa Centrală.

Nou!!: Limba sârbă și Slovacia · Vezi mai mult »

Sloveni

Slovenii (în slovenă Slovenci) sunt un popor, locuitorii nativi ai Sloveniei, parte a grupului slavilor de sud.

Nou!!: Limba sârbă și Sloveni · Vezi mai mult »

Slovenia

Slovenia (în), oficial Republica Slovenia (în abr.: RS), este un stat suveran situat în sudul Europei Centrale, la o răscruce de drumuri culturale și comerciale europene importante.

Nou!!: Limba sârbă și Slovenia · Vezi mai mult »

Sociolingvistică

Sociolingvistica este o ramură a lingvisticii care studiază influența societății asupra limbii.

Nou!!: Limba sârbă și Sociolingvistică · Vezi mai mult »

Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele Unite sau America (în respectiv USA, United States sau America) este numele unei republici constituționale federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest).

Nou!!: Limba sârbă și Statele Unite ale Americii · Vezi mai mult »

Subiect (gramatică)

În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limba sârbă și Subiect (gramatică) · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Nou!!: Limba sârbă și Substantiv · Vezi mai mult »

Sunet (fonetică)

În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.

Nou!!: Limba sârbă și Sunet (fonetică) · Vezi mai mult »

Temă și remă

În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.

Nou!!: Limba sârbă și Temă și remă · Vezi mai mult »

Timoc

Români din Iabucovăț (Serbia) în costume populare Români din satul Zdrelo (Serbia) Timocul sau Timacul, Valea Timocului sau Craina Timocului (în sârbește Тимочка Крајина / Timočka Krajina), este o regiune situată în nordul peninsulei Balcanice (în estul Serbiei și nord-vestul Bulgariei), de-a lungul văii râului Timoc și în zonele montane adiacente acesteia.

Nou!!: Limba sârbă și Timoc · Vezi mai mult »

Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Nou!!: Limba sârbă și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »

Tipologie lingvistică

Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.

Nou!!: Limba sârbă și Tipologie lingvistică · Vezi mai mult »

Ton (lingvistică)

limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.

Nou!!: Limba sârbă și Ton (lingvistică) · Vezi mai mult »

Topică

În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.

Nou!!: Limba sârbă și Topică · Vezi mai mult »

Tranzitivitate (gramatică)

În gramatică, tranzitivitatea este concepută cu două accepții diferite.

Nou!!: Limba sârbă și Tranzitivitate (gramatică) · Vezi mai mult »

Trecut (gramatică)

În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Nou!!: Limba sârbă și Trecut (gramatică) · Vezi mai mult »

Ungaria

Ungaria (în) este o țară fără ieșire la mare din Europa Centrală.

Nou!!: Limba sârbă și Ungaria · Vezi mai mult »

Urbanizare

Peisaj urban în București Datorită creșterii populației și a teritoriului, dezvoltării activităților economice și de altă natură, marile orașe înglobează, treptat, așezările din jur, inclusiv alte orașe, formând mari concentrări urbane.

Nou!!: Limba sârbă și Urbanizare · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Nou!!: Limba sârbă și Verb · Vezi mai mult »

Verb auxiliar

În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.

Nou!!: Limba sârbă și Verb auxiliar · Vezi mai mult »

Verb copulativ

În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.

Nou!!: Limba sârbă și Verb copulativ · Vezi mai mult »

Verb defectiv

În gramatică, se numesc defective verbele care nu au paradigma de conjugare completă.

Nou!!: Limba sârbă și Verb defectiv · Vezi mai mult »

Viena

Viena (în germană, în Bécs) este capitala Austriei.

Nou!!: Limba sârbă și Viena · Vezi mai mult »

Viitor (gramatică)

În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Nou!!: Limba sârbă și Viitor (gramatică) · Vezi mai mult »

Virgulă

Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție (vezi Sintaxa propoziției) sau între propozițiile unei fraze (vezi Sintaxa frazei), despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.

Nou!!: Limba sârbă și Virgulă · Vezi mai mult »

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală · Vezi mai mult »

Vocală anterioară

În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală anterioară · Vezi mai mult »

Vocală închisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală închisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală închisă posterioară rotunjită

În fonetică, vocala închisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală închisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »

Vocală centrală

În fonetică, o vocală centrală (sau vocală medială) este o vocală articulată în partea de mijloc a cavității orale, cu limba într-o poziție intermediară între poziția pentru vocale anterioare și cea pentru vocale posterioare.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală centrală · Vezi mai mult »

Vocală deschisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala deschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală deschisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală posterioară

În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală posterioară · Vezi mai mult »

Vocală semianterioară

În fonetică, o vocală semianterioară este o vocală care se articulează cu limba avansată parțial, într-o poziție intermediară între o vocală anterioară și una centrală.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală semianterioară · Vezi mai mult »

Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala semiînchisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semiînchisă posterioară rotunjită

În fonetică, vocala semiînchisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală semiînchisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semiposterioară

În fonetică, o vocală semiposterioară este o vocală care se articulează cu limba retrasă parțial, într-o poziție intermediară între o vocală posterioară și una anterioară.

Nou!!: Limba sârbă și Vocală semiposterioară · Vezi mai mult »

Voivodina

Provincia Autonomă Voivodina (în) este o provincie din Serbia.

Nou!!: Limba sârbă și Voivodina · Vezi mai mult »

Vuk Stefanović Karadžić

Vuk Stefanović Karadžić (în) a fost un filolog, lingvist, folclorist, scriitor, istoric și traducător sârb care a pus bazele limbii sârbe standard și a reformat scrierea și ortografia acesteia.

Nou!!: Limba sârbă și Vuk Stefanović Karadžić · Vezi mai mult »

Wikivoyage

Wikivoyage este un wiki destinat creării de ghiduri turistice cu conținut liber.

Nou!!: Limba sârbă și Wikivoyage · Vezi mai mult »

Zagreb

Zagreb (în, în) este capitala Croației.

Nou!!: Limba sârbă și Zagreb · Vezi mai mult »

Zahumlia

Zahumlia sau Zachumlia (în /Захумље), de asemenea, denumit Hum, a fost un principat medieval situat în regiunile moderne din Herțegovina și Dalmația de sud (în prezent părți din Bosnia și Herțegovina și, respectiv, Croația).

Nou!!: Limba sârbă și Zahumlia · Vezi mai mult »

Zeta

Litera grecească ''Zeta'', majusculă și minusculă Zeta (majusculă Z, literă mică ζ, în ζήτα, „zeta”) este a șasea literă a alfabetului grec.

Nou!!: Limba sârbă și Zeta · Vezi mai mult »

1220

1220 (MCCXX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian.

Nou!!: Limba sârbă și 1220 · Vezi mai mult »

1349

----1349 (MCCCXLIX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Limba sârbă și 1349 · Vezi mai mult »

1354

----1354 (MCCCLIV) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Limba sârbă și 1354 · Vezi mai mult »

1400

----1400 (MCD) a fost un an al calendarului iulian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Limba sârbă și 1400 · Vezi mai mult »

1409

1409 (MCDIX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Limba sârbă și 1409 · Vezi mai mult »

1433

1433 (MCDXXXIII) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Limba sârbă și 1433 · Vezi mai mult »

1680

1680 (MDCLXXX) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Limba sârbă și 1680 · Vezi mai mult »

1690

1690 (MDCXC) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Limba sârbă și 1690 · Vezi mai mult »

1749

1749 (MDCCXLIX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.

Nou!!: Limba sârbă și 1749 · Vezi mai mult »

1818

----1818 (MDCCCXVIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Limba sârbă și 1818 · Vezi mai mult »

1847

1847 (MDCCCXLVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Limba sârbă și 1847 · Vezi mai mult »

1850

1850 (MDCCCL) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.

Nou!!: Limba sârbă și 1850 · Vezi mai mult »

1852

1852 (MDCCCLII) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Limba sârbă și 1852 · Vezi mai mult »

1866

1866 (MDCCCLXVI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.

Nou!!: Limba sârbă și 1866 · Vezi mai mult »

1868

1868 (MDCCCLXVIII) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Limba sârbă și 1868 · Vezi mai mult »

1954

1954 (MCMLIV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Limba sârbă și 1954 · Vezi mai mult »

1983

Edson René Braafheid 1983 (MCMLXXXIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Limba sârbă și 1983 · Vezi mai mult »

1997

1997 (MCMXCVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Limba sârbă și 1997 · Vezi mai mult »

2002

2002 (MMII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.

Nou!!: Limba sârbă și 2002 · Vezi mai mult »

2011

2011 (MMXI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Limba sârbă și 2011 · Vezi mai mult »

2018

2018 (MMXVIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.

Nou!!: Limba sârbă și 2018 · Vezi mai mult »

2021

2021 (MMXXI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Limba sârbă și 2021 · Vezi mai mult »

Redirecționează aici:

Limba sarba, Limba sîrbă, Sârbă.

Uniunpedie este o hartă concept sau rețea semantică organizat ca o enciclopedie sau dicționar. Acesta oferă o scurtă definiție a fiecărui concept și a relațiilor sale.

Aceasta este o hartă mentală on-line gigant, care servește ca bază pentru diagrame conceptuale. Este libertatea de a folosi și pentru fiecare articol sau document poate fi descărcat. Este un instrument, resursă sau de referință pentru studiu, cercetare, educație, de învățare sau de predare, care pot fi utilizate de către profesori, educatori, elevi sau studenți; pentru lumea academică: pentru școală, primar, secundar, liceu, de mijloc, colegiu, grad tehnic, colegiu, universitate, licență, masterat sau de doctorat; pentru lucrări, rapoarte, proiecte, idei, documentare, studii, sinteze, sau a unei teze. Aici este definiția, explicația, descrierea sau semnificația fiecărei semnificative pe care aveți nevoie de informații, precum și o listă a conceptelor asociate lor, ca un glosar. Disponibil în română, Engleză, Spaniolă, Portugheză, Japonez, Chinez, Limba franceza, Germană, Italiană, Lustrui, Olandeză, Rusă, Arabic, Hindi, Suedez, Ucrainean, Maghiar, Catalan, Ceh, Evrei, daneză, finlandeză, indoneziană, norvegiană, turcă, vietnameză, coreeană, thai, greacă, bulgară, croat, slovacă, lituanian, filipineză, letonă, estonă și slovenă. Mai multe limbi în curând.

Toate informațiile au fost extrase din Wikipedia, și este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire şi distribuire în condiţii identice.

Uniunpedie nu este susținută de sau afiliată cu Fundația Wikimedia.

Google Play, Android și sigla Google Play sunt mărci comerciale deținute de Google Inc.

Politica de confidentialitate

De ieșirePrimite