Războiul din 1812 și Victorie à la Pirus

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Războiul din 1812 și Victorie à la Pirus

Războiul din 1812 vs. Victorie à la Pirus

Războiul din 1812 a fost un conflict între Statele Unite și Regatul Unit, fiecare cu aliații săi, desfășurat între iunie 1812 și februarie 1815. Istoricii britanici îl consideră adesea un teatru de operațiuni minor al Războaielor Napoleoniene; în Statele Unite și Canada, el este însă considerat un război de sine stătător. De la izbucnirea conflictului cu Franța Napoleoniană, Regatul Unit aplicase o blocadă navală pentru împiedicarea comerțului neutru cu Franța, practică pe care Statele Unite o contestau ca fiind ilegală în raport cu dreptul internațional. Pentru a strânge resurse umane pentru blocadă, britanicii au marinari comerciali americani pentru Marina Regală. Incidente ca au inflamat sentimentele antibritanice din SUA. În 1811, britanicii s-au indignat și ei de, în care 11 marinari britanici și-au pierdut viața.Hooks, J. "Redeemed honor: the President-Little Belt Affair and the coming of the war of 1812" The Historian, (1), 1 (2012) Regatul Unit i-a aprovizionat pe indienii care efectuau raiduri asupra coloniștilor americani de la frontieră, încetinind expansiunea americană și provocând resentimente. Istoricii încă dezbat dacă dorința de a anexa, parțial sau integral, America de Nord Britanică (Canada) a contribuit la hotărârea americanilor de a declara război. La, președintele american James Madison, a semnat, după mari presiuni ale „Șoimilor Războiului” din Congres,. Cu majoritatea armatei europene angajată în luptă contra lui Napoleon, Regatul Unit a adoptat o strategie defensivă. Susținerea efortului de război a fost dificilă pentru americani din cauza, mai ales în New England, unde războiul era denumit cu dispreț „Războiul Dlui Madison”. Înfrângerile suferite de americani în și în au frustrat eforturile acestora de a cuceri Canada Superioară, și au ameliorat moralul britanicilor. Tentativele americanilor de a invada și de a captura Montrealul au dat și ele greș. În 1813, americanii au câștigat, dobândind control asupra lacului, iar în au învins, asigurându-și un obiectiv primar al războiului. O ultimă tentativă americană de invadare a Canadei a fost blocată în din vara lui 1814. Pe mare, puternica Marină Regală a efectuat o blocadă a porturilor americane, întrerupând comerțul și permițând britanicilor să efectueze în voie raiduri pe coastă. În 1814, unul din aceste raiduri s-a soldat cu incendierea capitalei Washington, deși americanii au respins ulterior tentativele britanicilor de a și de a. În Regatul Unit, a crescut opoziția față de impozitele puse pentru război și au apărut cereri de reluare a comerțului cu America. După abdicarea lui Napoleon, blocada Franței a luat sfârșit și Regatul Unit a încetat recrutările forțate de marinari, ceea ce a lăsat caducă problema care a declanșat conflictul. Britanicii au reușit apoi să crească forța blocadei de pe coasta americană, anihilând comerțul maritim american și aducând guvernul SUA în pragul falimentului. Niciuna din părți nu mai dorea să continue luptele. Negocierile de pace au început în august 1814, iar tratatul de la Ghent s-a semnat la 24 decembrie. Vestea păcii a ajunst în America după ceva timp. Neștiind de tratat, forțele britanice au invadat Louisiana și au fost învinse în bătălia de la New Orleans în ianuarie 1815. Americanii au considerat că aceste victorii tardive au restaurat onoarea națională. După aceea, s-a ajuns la începutul, o perioadă de unitate națională. Vestea tratatului s-a răspândit la scurt timp, și a dus la încetarea operațiunilor militare. Tratatul a fost ratificat de SUA la, și a pus capăt războiului fără modificări teritoriale. O victorie à la Pirus este o victorie obținută cu un cost atât de mare pentru învingător, încât aproape că echivalează cu o înfrângere.