acces mai rapid decât browser-ul!
37 relaţii: Africa, Alfabetul Fonetic Internațional, Anterioritate vocalică, Consoană, Consoană sonantă palatală, Deschidere vocalică, Diftong, Fonetică, Hiat, Limba chineză, Limba engleză, Limba franceză, Limba germană, Limba italiană, Limba japoneză, Limba portugheză, Limba română, Limba suedeză, Limba turcă, Literă, Québec, Semivocală, Silabă, Triftong, Vocală anterioară, Vocală închisă anterioară nerotunjită, Vocală închisă anterioară rotunjită, Vocală închisă centrală nerotunjită, Vocală închisă posterioară rotunjită, Vocală deschisă centrală nerotunjită, Vocală mijlocie anterioară nerotunjită, Vocală mijlocie anterioară rotunjită, Vocală mijlocie centrală, Vocală mijlocie posterioară rotunjită, Vocală nerotunjită, Vocală posterioară, Vocală rotunjită.
Africa
Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai populat după Asia.
Nou!!: Vocală și Africa · Vezi mai mult »
Alfabetul Fonetic Internațional
„The Phonetic Teachers' Association”, vechea titulatură (în transcrierea fonetică originară) a Asociației Fonetice Internaționale, cea care a publicat în 1888 prima versiune a alfabetului. Alfabetul Fonetic Internațional (în limba engleză), versiunea actualizată în 2020. Alfabetul Fonetic Internațional (abreviat în limba română: AFI; în engleză: International Phonetic Alphabet; abreviat în limba engleză: IPA) este un sistem de simboluri grafice destinat transcrierii sunetelor folosite în limba vorbită.
Nou!!: Vocală și Alfabetul Fonetic Internațional · Vezi mai mult »
Anterioritate vocalică
În fonetică, anterioritatea vocalică se referă la clasificarea vocalelor în funcție de poziția avansată (anterioară) sau retrasă (posterioară) a limbii în timpul articulării.
Nou!!: Vocală și Anterioritate vocalică · Vezi mai mult »
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Vocală și Consoană · Vezi mai mult »
Consoană sonantă palatală
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Consoană sonantă palatală · Vezi mai mult »
Deschidere vocalică
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.
Nou!!: Vocală și Deschidere vocalică · Vezi mai mult »
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Nou!!: Vocală și Diftong · Vezi mai mult »
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Nou!!: Vocală și Fonetică · Vezi mai mult »
Hiat
În fonetică și fonologie, hiatul (mai rar denumit și hiatus) este întâlnirea a două vocale care fac parte din silabe adiacente, fără intervenția vreunei consoane, fie în cadrul unui cuvânt, fie între două cuvinte învecinate.
Nou!!: Vocală și Hiat · Vezi mai mult »
Limba chineză
Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.
Nou!!: Vocală și Limba chineză · Vezi mai mult »
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Nou!!: Vocală și Limba engleză · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Vocală și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba germană
Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.
Nou!!: Vocală și Limba germană · Vezi mai mult »
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Nou!!: Vocală și Limba italiană · Vezi mai mult »
Limba japoneză
Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Nou!!: Vocală și Limba japoneză · Vezi mai mult »
Limba portugheză
Portugheza (de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi).
Nou!!: Vocală și Limba portugheză · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Vocală și Limba română · Vezi mai mult »
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Nou!!: Vocală și Limba suedeză · Vezi mai mult »
Limba turcă
Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).
Nou!!: Vocală și Limba turcă · Vezi mai mult »
Literă
O literă este un semn grafic din scrierea segmentală a unei limbi, corespunzând unui fonem.
Nou!!: Vocală și Literă · Vezi mai mult »
Québec
Provincia Québec este cea mai mare provincie din Canada, cu o populație de 7.903.000 de locuitori.
Nou!!: Vocală și Québec · Vezi mai mult »
Semivocală
În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.
Nou!!: Vocală și Semivocală · Vezi mai mult »
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.
Nou!!: Vocală și Silabă · Vezi mai mult »
Triftong
În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p. 14.. Alți autori numesc elementele asilabice numai semivocale sau semiconsoaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 525.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.. Într-o concepție mai nouă se consideră că triftongul este o singură vocală, complexă, care se modifică, astfel încât se aud succesiv trei calități vocalice de la începutul la sfârșitul emiterii saleDubois 2002, p. 496.Crystal 2008, p. 496-497., din cauza schimbării continue a poziției organelor articulatorii. Față de diftong, care trece prin două faze ale articulării, triftongul trece prin trei faze. Ambii se deosebesc de monoftong, o vocală care nu se schimbă în mod semnificativ în cursul emiterii. Tradițional se iau în seamă triftongi ascendenți, în care cele două părți asilabice precedă vocala silabică, și triftongi ascendenți-descendenți, în care vocala silabică este între cele două părți asilabice. Transcrierea triftongilor nu este unitară. Unii autori folosesc literele obișnuite care transcriu vocalele. Alții adoptă simbolurile din Alfabetul Fonetic Internațional (IPA), transcriind nucleul silabei cu simbolul obișnuit al vocalei respective. Părțile asilabice sunt transcrise de unii dintre aceștia cu simbolurile vocalelor corespunzătoare, având semnul ◌̯ subscris. De exemplu, în cazul limbii române, posibilele părți asilabice se transcriu tradițional cu,, și. Unii autori folosesc în loc de și simbolurile consoanelor sonante corespunzătoare, j, respectiv w. Sunt limbi în care nu sunt triftongi, precum maghiara. În cazul altor limbi, unii autori admit existența lor, dar alții, care introduc fonologia în analiza lor, o neagă. Numărul triftongilor diferă de la o limbă la alta, și în funcție de ceea ce se consideră triftong. A se vedea detalii despre aceasta în secțiunilor următoare.
Nou!!: Vocală și Triftong · Vezi mai mult »
Vocală anterioară
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Nou!!: Vocală și Vocală anterioară · Vezi mai mult »
Vocală închisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală închisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală închisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală închisă anterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală închisă centrală nerotunjită
În fonetică, vocala închisă centrală nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală închisă centrală nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală închisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală închisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală deschisă centrală nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă centrală nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală deschisă centrală nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala mijlocie anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală mijlocie anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie anterioară rotunjită
În fonetică, vocala mijlocie anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală mijlocie anterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie centrală
În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală mijlocie centrală · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie posterioară rotunjită
În fonetică, vocala mijlocie posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Vocală și Vocală mijlocie posterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală nerotunjită
În fonetică, o vocală se numește nerotunjită (sau nelabială) dacă se pronunță cu buzele într-o poziție relaxată, astfel încît acestea nu participă activ în articulare.
Nou!!: Vocală și Vocală nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală posterioară
În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Nou!!: Vocală și Vocală posterioară · Vezi mai mult »
Vocală rotunjită
În fonetică, o vocală se numește rotunjită (sau labială) dacă se pronunță cu participarea activă a buzelor, care formează o deschidere circulară.
Nou!!: Vocală și Vocală rotunjită · Vezi mai mult »
