acces mai rapid decât browser-ul!
67 relaţii: Acord (gramatică), Afix, Analitism și sintetism (lingvistică), Aorist, Armonie vocalică, Complement direct, Conjuncție, Context (lingvistică), Desinență, Diasistemul slav de centru-sud, Frază, Gen gramatical, Gramatică, Indicativ, Infinitiv, Ipoteză, Limba bosniacă, Limba croată, Limba franceză, Limba latină, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Locuțiune, Mod (gramatică), Morfem, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Paradigmă (lingvistică), Participiu, Perfect simplu, Persoană (gramatică), Predicat, Prezumtiv, Propoziție atributivă, Propoziție circumstanțială concesivă, Propoziție circumstanțială condițională, Propoziție circumstanțială cumulativă, Propoziție circumstanțială de excepție, Propoziție circumstanțială de loc, Propoziție circumstanțială de mod, Propoziție circumstanțială de timp, Propoziție circumstanțială instrumentală, Propoziție circumstanțială opozițională, Propoziție circumstanțială sociativă, Propoziție completivă de agent, Propoziție completivă directă, Propoziție completivă indirectă, ..., Propoziție gramaticală, Propoziție predicativă, Propoziție principală, Propoziție subiectivă, Propoziție subordonată circumstanțială consecutivă, Rădăcină și radical (lingvistică), Recțiune, Sintaxă, Subiect (gramatică), Timp (gramatică), Tranzitivitate (gramatică), Verb, Verb auxiliar, Verbul în limba franceză, Vocală, Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită, Vocală semideschisă anterioară nerotunjită. Extinde indicele (17 Mai Mult) »
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Nou!!: Condițional și Acord (gramatică) · Vezi mai mult »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Condițional și Afix · Vezi mai mult »
Analitism și sintetism (lingvistică)
În tipologia lingvistică, analitismul și sintetismul sunt trăsături ale limbilor luate în seamă în clasificarea lor în perspectiva numărului de morfeme care constituie un cuvânt.
Nou!!: Condițional și Analitism și sintetism (lingvistică) · Vezi mai mult »
Aorist
În morfologia verbului, aoristul este o formă temporală prezentă în unele limbi.
Nou!!: Condițional și Aorist · Vezi mai mult »
Armonie vocalică
În fonetică, armonia vocalică este un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături.
Nou!!: Condițional și Armonie vocalică · Vezi mai mult »
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Nou!!: Condițional și Complement direct · Vezi mai mult »
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Nou!!: Condițional și Conjuncție · Vezi mai mult »
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Nou!!: Condițional și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Nou!!: Condițional și Desinență · Vezi mai mult »
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Nou!!: Condițional și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Nou!!: Condițional și Frază · Vezi mai mult »
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Nou!!: Condițional și Gen gramatical · Vezi mai mult »
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Nou!!: Condițional și Gramatică · Vezi mai mult »
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Nou!!: Condițional și Indicativ · Vezi mai mult »
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Nou!!: Condițional și Infinitiv · Vezi mai mult »
Ipoteză
Ipoteza (gr. hypo „sub” și thesis „poziție”) este un model construit numai în limbaj natural sau și cu ajutorul limbajului matematic care încearcă să surprindă calitativ sau cantitativ desfășurarea unui eveniment, să prevadă existența unui obiect, proprietate sau proces, în realitate sau într-un spațiu conceptual fie el formal sau artistic.
Nou!!: Condițional și Ipoteză · Vezi mai mult »
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Nou!!: Condițional și Limba bosniacă · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Condițional și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Condițional și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Nou!!: Condițional și Limba latină · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Condițional și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Nou!!: Condițional și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Condițional și Limba română · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Condițional și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Nou!!: Condițional și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »
Locuțiune
Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
Nou!!: Condițional și Locuțiune · Vezi mai mult »
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Nou!!: Condițional și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Nou!!: Condițional și Morfem · Vezi mai mult »
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Nou!!: Condițional și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Nou!!: Condițional și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »
Paradigmă (lingvistică)
În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi.
Nou!!: Condițional și Paradigmă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Nou!!: Condițional și Participiu · Vezi mai mult »
Perfect simplu
În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.
Nou!!: Condițional și Perfect simplu · Vezi mai mult »
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Nou!!: Condițional și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Nou!!: Condițional și Predicat · Vezi mai mult »
Prezumtiv
În gramatică, prezumtivul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă un proces realizabil, posibil, prezentat ca presupus, bănuit, ipotetic sau nesigurAvram 1997, p. 208.
Nou!!: Condițional și Prezumtiv · Vezi mai mult »
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Nou!!: Condițional și Propoziție atributivă · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială concesivă
Propoziția circumstanțială concesivă este o propoziție subordonată circumstanțială care exprimă o împrejurare de natură să împiedice desfășurarea unei acțiuni sau existența unei calități din regentă, dar care nu le împiedică.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială concesivă · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială condițională
În sintaxă, propoziția circumstanțială condițională se definește în general ca propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial condițional al predicatului propoziției principale, exprimând condiția (ipoteza) de a cărei îndeplinire sau neîndeplinire depinde realizarea sau nerealizarea procesului din propoziția principalăAvram 1997, p. 447-448.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială condițională · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială cumulativă
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială cumulativă este o subordonată cu frecvență redusăBărbuță 2000, p. 307.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială cumulativă · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de excepție
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială de excepție este o subordonată cu circulație redusăBărbuță 2000, p. 307.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială de excepție · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de loc
Propoziția circumstanțială de loc este cea care arată locul, spațiul de desfășurare a acțiunii din propoziția regentă, jucând rolul de complement circumstanțial de loc, la nivel de frază.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială de loc · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de mod
Propoziția circumstanțială de mod constituie în frază o realizare propozițională a complementului circumstanțial de mod.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială de mod · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială de timp
Propoziția circumstanțială de timp sau temporală constituie în frază o realizare propozițională a complementului circumstanțial de timp.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială de timp · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială instrumentală
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială instrumentală este o subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial instrumental al propoziției regente.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială instrumentală · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială opozițională
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială opozițională este o subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial opozițional al propoziției regente.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială opozițională · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială sociativă
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția circumstanțială sociativă este o subordonată relativ puțin frecventăBărbuță 2000, p. 306.
Nou!!: Condițional și Propoziție circumstanțială sociativă · Vezi mai mult »
Propoziție completivă de agent
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția completivă de agent este o subordonată care îndeplinește funcția de complement de agent al unui verb la diateza pasivă, modul participiu sau supin cu valoare pasivă, ori al unui adjectiv cu sens pasiv din propoziția regentă.
Nou!!: Condițional și Propoziție completivă de agent · Vezi mai mult »
Propoziție completivă directă
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă.
Nou!!: Condițional și Propoziție completivă directă · Vezi mai mult »
Propoziție completivă indirectă
Propoziția completivă indirectă este o propoziție subordonată corespunzătoare în frază complementului indirect.
Nou!!: Condițional și Propoziție completivă indirectă · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Condițional și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Propoziție predicativă
Propoziția predicativă constituie în frază o realizare propozițională a numelui predicativ.
Nou!!: Condițional și Propoziție predicativă · Vezi mai mult »
Propoziție principală
În sintaxa tradițională, noțiunea de propoziție principală cunoaște mai multe interpretări în diverse gramatici, în funcție de limbi și de autori.
Nou!!: Condițional și Propoziție principală · Vezi mai mult »
Propoziție subiectivă
Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.
Nou!!: Condițional și Propoziție subiectivă · Vezi mai mult »
Propoziție subordonată circumstanțială consecutivă
Propoziția consecutivă este propoziția circumstanțială care arată consecința (urmarea, rezultatul) îndeplinirii acțiunii sau însușirii exprimată în propoziția regentă.
Nou!!: Condițional și Propoziție subordonată circumstanțială consecutivă · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Condițional și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Nou!!: Condițional și Recțiune · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Condițional și Sintaxă · Vezi mai mult »
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Condițional și Subiect (gramatică) · Vezi mai mult »
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Nou!!: Condițional și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »
Tranzitivitate (gramatică)
În gramatică, tranzitivitatea este concepută cu două accepții diferite.
Nou!!: Condițional și Tranzitivitate (gramatică) · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Condițional și Verb · Vezi mai mult »
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Nou!!: Condițional și Verb auxiliar · Vezi mai mult »
Verbul în limba franceză
Acest articol tratează sistemul verbului în limba franceză, prezentând conjugarea și principalele funcții sintactice ale formelor temporale folosite în limba vorbită contemporană.
Nou!!: Condițional și Verbul în limba franceză · Vezi mai mult »
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Nou!!: Condițional și Vocală · Vezi mai mult »
Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Condițional și Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Condițional și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
