Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Gratuit
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Consoană sonantă palatală

Index Consoană sonantă palatală

În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.

13 relaţii: Consoană, Consoană fricativă postalveolară sonoră, Consoană sonoră, Consoană surdă, Diftong, Fonetică, I, Limba română, Limbă (dezambiguizare), Semivocală, Silabă, Triftong, Y.

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Consoană · Vezi mai mult »

Consoană fricativă postalveolară sonoră

În fonetică, consoana fricativă postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Consoană fricativă postalveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană sonoră

Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Consoană sonoră · Vezi mai mult »

Consoană surdă

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Consoană surdă · Vezi mai mult »

Diftong

În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Diftong · Vezi mai mult »

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Fonetică · Vezi mai mult »

I

Litera '''''Ii''''' scrisă cu fontul „School Script Dashed”. Majuscula '''''I''''' Minuscula '''''i''''' I este a noua literă din alfabetul latin și a unsprezecea din alfabetul limbii române.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și I · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Limba română · Vezi mai mult »

Limbă (dezambiguizare)

Termenul limbă se poate referi la.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Limbă (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Semivocală

În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Semivocală · Vezi mai mult »

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Silabă · Vezi mai mult »

Triftong

În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p. 14.. Alți autori numesc elementele asilabice numai semivocale sau semiconsoaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 525.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.. Într-o concepție mai nouă se consideră că triftongul este o singură vocală, complexă, care se modifică, astfel încât se aud succesiv trei calități vocalice de la începutul la sfârșitul emiterii saleDubois 2002, p. 496.Crystal 2008, p. 496-497., din cauza schimbării continue a poziției organelor articulatorii. Față de diftong, care trece prin două faze ale articulării, triftongul trece prin trei faze. Ambii se deosebesc de monoftong, o vocală care nu se schimbă în mod semnificativ în cursul emiterii. Tradițional se iau în seamă triftongi ascendenți, în care cele două părți asilabice precedă vocala silabică, și triftongi ascendenți-descendenți, în care vocala silabică este între cele două părți asilabice. Transcrierea triftongilor nu este unitară. Unii autori folosesc literele obișnuite care transcriu vocalele. Alții adoptă simbolurile din Alfabetul Fonetic Internațional (IPA), transcriind nucleul silabei cu simbolul obișnuit al vocalei respective. Părțile asilabice sunt transcrise de unii dintre aceștia cu simbolurile vocalelor corespunzătoare, având semnul ◌̯ subscris. De exemplu, în cazul limbii române, posibilele părți asilabice se transcriu tradițional cu,, și. Unii autori folosesc în loc de și simbolurile consoanelor sonante corespunzătoare, j, respectiv w. Sunt limbi în care nu sunt triftongi, precum maghiara. În cazul altor limbi, unii autori admit existența lor, dar alții, care introduc fonologia în analiza lor, o neagă. Numărul triftongilor diferă de la o limbă la alta, și în funcție de ceea ce se consideră triftong. A se vedea detalii despre aceasta în secțiunilor următoare.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Triftong · Vezi mai mult »

Y

Litera '''''Yy''''' scrisă cu fontul „School Script Dashed”. Majuscula '''''Y''''' Minuscula '''''y''''' Y (pronunție: „igrec”) este a douăzeci și cincea literă din alfabetul latin și a treizecea din alfabetul limbii române.

Nou!!: Consoană sonantă palatală și Y · Vezi mai mult »

Redirecționează aici:

Iot.

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »