acces mai rapid decât browser-ul!
48 relaţii: Academia Maghiară de Științe, Adjectiv, Adverb, Afix, Angela Bidu-Vrănceanu, Augmentativ, Compunere (lingvistică), Context (lingvistică), Cuvânt, Denotație și conotație, Derivare (lingvistică), Diasistemul slav de centru-sud, Dicționar, Știință, Hipocoristic, Hipotensiune, Hipotermie, Indicativ, Ironie, Limba bosniacă, Limba croată, Limba franceză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Limbă standard, Limbi romanice, Microorganism, Microundă, Număr (gramatică), Organ, Parte de vorbire, Peiorativ, Persoană (gramatică), Pragmatică, Prenume, Prezent (gramatică), Pronume, Registru de limbă, Semantică, Sincronie și diacronie, Substantiv, Tehnică, Ungaria, Varietate (lingvistică), Verb.
Academia Maghiară de Științe
Academia Maghiară de Științe (în, prescurtat MTA), sau Academia Ungară de Științe, este cea mai înaltă instituție științifică din Ungaria.
Nou!!: Diminutiv și Academia Maghiară de Științe · Vezi mai mult »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Nou!!: Diminutiv și Adjectiv · Vezi mai mult »
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Nou!!: Diminutiv și Adverb · Vezi mai mult »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Diminutiv și Afix · Vezi mai mult »
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Nou!!: Diminutiv și Angela Bidu-Vrănceanu · Vezi mai mult »
Augmentativ
În semantică și în pragmatică, termenul augmentativ denumește un cuvânt format de la alt cuvânt, primul exprimând, în principiu, în funcție de partea de vorbire, dimensiunile mai mari (la substantive), gradul mai înalt de manifestare a caracteristicii (la adjective) sau intensitatea mai mare a acțiunii (la verbe) pe care le exprimă cuvântul bază.
Nou!!: Diminutiv și Augmentativ · Vezi mai mult »
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Nou!!: Diminutiv și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Nou!!: Diminutiv și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Nou!!: Diminutiv și Cuvânt · Vezi mai mult »
Denotație și conotație
În semantică, denotația și conotația sunt două noțiuni contrare referitoare la sensul unui element de limbă, în special o unitate lexicală, vorbindu-se despre sens denotativ și sens conotativ.
Nou!!: Diminutiv și Denotație și conotație · Vezi mai mult »
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Nou!!: Diminutiv și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Nou!!: Diminutiv și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »
Dicționar
Dicționar de latină în mai multe volume Un dicționar sau lexicon este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă.
Nou!!: Diminutiv și Dicționar · Vezi mai mult »
Știință
Știința (din cuvântul latin scientia, care înseamnă „cunoaștere”) este un sistem ordonat de cunoștințe structurate care studiază, cercetează și interpretează fenomenele naturale, sociale și artificiale.
Nou!!: Diminutiv și Știință · Vezi mai mult »
Hipocoristic
În semantică și în pragmatică, termenul hipocoristic (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 238.Dubois 2002, p. 236.. Hipocoristicele sunt folosite în anumite varietăți de limbă: registrele popular și familiar, limbajul adulților folosit cu copiii și cel folosit de aceștiaGrevisse și Goosse 2007, p. 206.Crystal 2008, p. 313..
Nou!!: Diminutiv și Hipocoristic · Vezi mai mult »
Hipotensiune
Hipotensiunea este termenul medical ce desemnează o valoare scăzută a tensiunii arteriale (mai scăzută decât 90/60).
Nou!!: Diminutiv și Hipotensiune · Vezi mai mult »
Hipotermie
Hipotermia (din grecescul ὑποθερμία) este definită ca o temperatură internă scăzută a corpului sub.
Nou!!: Diminutiv și Hipotermie · Vezi mai mult »
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Nou!!: Diminutiv și Indicativ · Vezi mai mult »
Ironie
STOP defacing STOP signs) Ironia (din greacă veche: εἰρωνεία (eirōneía), „disimulare, ignoranță falsă”) este figura literară sau afirmația care folosește semnificații opuse sensului lor obișnuit, putând reprezenta o batjocură fină, subtilă la adresa cuiva sau ceva.
Nou!!: Diminutiv și Ironie · Vezi mai mult »
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Nou!!: Diminutiv și Limba bosniacă · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Diminutiv și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Diminutiv și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Diminutiv și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Nou!!: Diminutiv și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Diminutiv și Limba română · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Diminutiv și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Nou!!: Diminutiv și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Nou!!: Diminutiv și Limbă standard · Vezi mai mult »
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Nou!!: Diminutiv și Limbi romanice · Vezi mai mult »
Microorganism
Un microorganism bacterian ''Clostridium botulinum'', agent patogen al botulismului, văzut sub microscop. 1. Bacterie, formă vegetativă; 2. Spor liber; 3. Bacterie cu un endospor. Microorganismele (derivat din greacă mikros, μικρός.
Nou!!: Diminutiv și Microorganism · Vezi mai mult »
Microundă
Microundele sunt unde Hertziene a căror lungime de undă este cuprinsă între 1 mm (300 GHz) și 1 m (0,3 GHz).
Nou!!: Diminutiv și Microundă · Vezi mai mult »
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Nou!!: Diminutiv și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »
Organ
Organul (din greacă: organon - unealtă) reprezintă o structură diferențiată în cadrul organismului, alcătuit dintr-un grup de țesuturi (dintre care numai un tip de țesut poate fi predominant), care îndeplinesc unele funcții determinate în cadrul organismului dat.
Nou!!: Diminutiv și Organ · Vezi mai mult »
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Diminutiv și Parte de vorbire · Vezi mai mult »
Peiorativ
Peiorativ este un adjectiv calificativ, care se referă la cuvinte, expresii, afirmații etc.
Nou!!: Diminutiv și Peiorativ · Vezi mai mult »
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Nou!!: Diminutiv și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »
Pragmatică
Pragmatica este o ramură a lingvisticii, care analizează relația dintre semne și interpretarea lor.
Nou!!: Diminutiv și Pragmatică · Vezi mai mult »
Prenume
Prenumele este definit în dicționarul explicativ al limbii române ca: Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez.. Un prenume specifică și diferențiază între membrii unui grup de indivizi, în special o familie, ai cărei membri, în general, au același nume de familie.
Nou!!: Diminutiv și Prenume · Vezi mai mult »
Prezent (gramatică)
În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.
Nou!!: Diminutiv și Prezent (gramatică) · Vezi mai mult »
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Nou!!: Diminutiv și Pronume · Vezi mai mult »
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Nou!!: Diminutiv și Registru de limbă · Vezi mai mult »
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Nou!!: Diminutiv și Semantică · Vezi mai mult »
Sincronie și diacronie
Termenii sincronie și diacronie, introduși în lingvistică de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, fondatorul curentului structuralist, prin cursul său de lingvistică generală publicat postum în 1916, denumesc două ipostaze ale unei limbi și două perspective ale studierii ei.
Nou!!: Diminutiv și Sincronie și diacronie · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Diminutiv și Substantiv · Vezi mai mult »
Tehnică
Prin tehnică (din limba greacă: τέχνη, téchne, „capacitate, meșteșug“) se înțeleg metode și capacități pentru aplicații practice ale științelor naturii și pentru producția unor obiecte industriale, meșteșugărești sau artistice.
Nou!!: Diminutiv și Tehnică · Vezi mai mult »
Ungaria
Ungaria (în) este o țară fără ieșire la mare din Europa Centrală.
Nou!!: Diminutiv și Ungaria · Vezi mai mult »
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Nou!!: Diminutiv și Varietate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Diminutiv și Verb · Vezi mai mult »
