acces mai rapid decât browser-ul!
151 relaţii: Accent, Adjectiv, Adjectiv posesiv, Adverb, Afix, Alfabetul Fonetic Internațional, Alternanță fonetică, Analogie (lingvistică), Annecy, Apostrof, Articol (gramatică), Articol hotărât, Asimilație (lingvistică), Atribut, Banat, Belgia, Complement, Complement direct, Complement indirect, Condițional, Conjugare, Conjuncție, Consoană, Consoană alveolară, Consoană bilabială, Consoană dentală, Consoană fricativă, Consoană fricativă alveolară sonoră, Consoană fricativă alveolară surdă, Consoană fricativă labiodentală sonoră, Consoană fricativă labiodentală surdă, Consoană fricativă postalveolară sonoră, Consoană fricativă postalveolară surdă, Consoană fricativă uvulară sonoră, Consoană labiodentală, Consoană labiopalatală, Consoană labiovelară, Consoană nazală, Consoană nazală bilabială, Consoană nazală dentală, Consoană nazală palatală, Consoană nazală velară, Consoană oclusivă, Consoană oclusivă bilabială surdă, Consoană oclusivă dentală sonoră, Consoană oclusivă dentală surdă, Consoană oclusivă velară sonoră, Consoană oclusivă velară surdă, Consoană palatală, Consoană postalveolară, ..., Consoană sonantă, Consoană sonantă labiopalatală, Consoană sonantă labiovelară, Consoană sonantă laterală, Consoană sonantă laterală alveolară, Consoană sonantă palatală, Consoană sonoră, Consoană surdă, Consoană uvulară, Consoană velară, Consoană vibrantă, Cuvânt, Cuvânt gramatical, Derivare (lingvistică), Deschidere vocalică, Diftong, Durată (muzică), Enunț (lingvistică), Expirație, Fonem, Fonetică, Fonologie, Franța, Frază, Grai, Hiat, Imperativ, Indicativ, Infinitiv, Intensitate sonoră, Intonație, Limba franceză, Limba română, Limbă standard, Limbi germanice, Literă, Loc de articulare, Maramureș, Mod de articulare, Mușchi (anatomie), Muzică, Negație (gramatică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Ocluziune glotală, Omofon, Ortografia limbii franceze, Ortografie, Parte de vorbire, Participiu, Pereche minimală, Perfect simplu, Persoană (gramatică), Predicat, Prepoziție, Pronume demonstrativ, Pronume interogativ, Pronume personal, Pronume relativ, Propoziție atributivă, Propoziție circumstanțială, Propoziție gramaticală, Propoziție subordonată, Prozodie, Québec, Rădăcină și radical (lingvistică), Registru de limbă, Semivocală, Silabă, Sintagmă, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Sunet (fonetică), Temă și remă, Timbru, Timp (gramatică), Transilvania, Varietate (lingvistică), Verb, Verb auxiliar, Verb copulativ, Vocală, Vocală anterioară, Vocală închisă anterioară nerotunjită, Vocală închisă anterioară rotunjită, Vocală închisă posterioară rotunjită, Vocală centrală, Vocală deschisă anterioară nerotunjită, Vocală deschisă posterioară nerotunjită, Vocală mijlocie centrală, Vocală nerotunjită, Vocală posterioară, Vocală rotunjită, Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită, Vocală semiînchisă anterioară rotunjită, Vocală semiînchisă posterioară rotunjită, Vocală semideschisă anterioară nerotunjită, Vocală semideschisă anterioară rotunjită, Vocală semideschisă posterioară rotunjită. Extinde indicele (101 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Accent · Vezi mai mult »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Adjectiv · Vezi mai mult »
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Adjectiv posesiv · Vezi mai mult »
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Adverb · Vezi mai mult »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Afix · Vezi mai mult »
Alfabetul Fonetic Internațional
„The Phonetic Teachers' Association”, vechea titulatură (în transcrierea fonetică originară) a Asociației Fonetice Internaționale, cea care a publicat în 1888 prima versiune a alfabetului. Alfabetul Fonetic Internațional (în limba engleză), versiunea actualizată în 2020. Alfabetul Fonetic Internațional (abreviat în limba română: AFI; în engleză: International Phonetic Alphabet; abreviat în limba engleză: IPA) este un sistem de simboluri grafice destinat transcrierii sunetelor folosite în limba vorbită.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Alfabetul Fonetic Internațional · Vezi mai mult »
Alternanță fonetică
În lingvistică, alternanța fonetică este un fenomen morfofonologic prin care radicalul unui cuvânt prezintă o variație în realizarea sa sonoră.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Alternanță fonetică · Vezi mai mult »
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Analogie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Annecy
Annecy este un oraș în Franța, prefectura departamentului Haute-Savoie, în regiunea Ron-Alpi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Annecy · Vezi mai mult »
Apostrof
Apostroful (’ ') este semnul grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de la sfârșitul unui cuvânt, „'neața!”, „sal'tare!”, „deodat'apare”, „'trăiți!” și altele.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Apostrof · Vezi mai mult »
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Articol (gramatică) · Vezi mai mult »
Articol hotărât
În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Articol hotărât · Vezi mai mult »
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 71–72.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Asimilație (lingvistică) · Vezi mai mult »
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Atribut · Vezi mai mult »
Banat
Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Banat · Vezi mai mult »
Belgia
Regatul Belgiei (în, în, în), cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Belgia · Vezi mai mult »
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Complement · Vezi mai mult »
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Complement direct · Vezi mai mult »
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Complement indirect · Vezi mai mult »
Condițional
Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, ori o ipoteză nerealizată în trecutAvram 1997, pp. 207–208.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Condițional · Vezi mai mult »
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Conjugare · Vezi mai mult »
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Conjuncție · Vezi mai mult »
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană · Vezi mai mult »
Consoană alveolară
În fonetică, se numesc consoane alveolare acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană alveolară · Vezi mai mult »
Consoană bilabială
În fonetică, se numesc consoane bilabiale acele consoane pronunțate prin acțiunea ambelor buze; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană bilabială · Vezi mai mult »
Consoană dentală
În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană dentală · Vezi mai mult »
Consoană fricativă
În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă · Vezi mai mult »
Consoană fricativă alveolară sonoră
În fonetică, consoana fricativă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă alveolară sonoră · Vezi mai mult »
Consoană fricativă alveolară surdă
În fonetică, consoana fricativă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în foarte multe limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă alveolară surdă · Vezi mai mult »
Consoană fricativă labiodentală sonoră
În fonetică, consoana fricativă labiodentală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă labiodentală sonoră · Vezi mai mult »
Consoană fricativă labiodentală surdă
În fonetică, consoana fricativă labiodentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă labiodentală surdă · Vezi mai mult »
Consoană fricativă postalveolară sonoră
În fonetică, consoana fricativă postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă postalveolară sonoră · Vezi mai mult »
Consoană fricativă postalveolară surdă
În fonetică, consoana fricativă postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă postalveolară surdă · Vezi mai mult »
Consoană fricativă uvulară sonoră
În fonetică, consoana fricativă uvulară sonoră este un sunet care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă uvulară sonoră · Vezi mai mult »
Consoană labiodentală
În fonetică, se numesc consoane labiodentale acele consoane pronunțate prin acțiunea buzei inferioare și a incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană labiodentală · Vezi mai mult »
Consoană labiopalatală
o consoană labiopalatală este a cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană labiopalatală · Vezi mai mult »
Consoană labiovelară
o consoană labiovelară este a cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană labiovelară · Vezi mai mult »
Consoană nazală
În fonetică, consoanele nazale sunt acele consoane în timpul emiterii cărora aerul este expirat pe nas.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală · Vezi mai mult »
Consoană nazală bilabială
În fonetică, consoana nazală bilabială este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală bilabială · Vezi mai mult »
Consoană nazală dentală
În fonetică, o consoană nazală dentală este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală dentală · Vezi mai mult »
Consoană nazală palatală
În fonetică, consoana nazală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală palatală · Vezi mai mult »
Consoană nazală velară
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală velară · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă
Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă bilabială surdă
În fonetică, consoana oclusivă bilabială surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă bilabială surdă · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă dentală sonoră
În fonetică, o consoană oclusivă dentală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă dentală sonoră · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă dentală surdă
În fonetică, o consoană oclusivă dentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă dentală surdă · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă velară sonoră
În fonetică, consoana oclusivă velară sonoră este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă velară sonoră · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă velară surdă
În fonetică, consoana oclusivă velară surdă este un sunet consonantic care apare în aproape toate limbile.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă velară surdă · Vezi mai mult »
Consoană palatală
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană palatală · Vezi mai mult »
Consoană postalveolară
În fonetică, se numesc consoane postalveolare (sau prepalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dintre alveolele incisivilor superiori și palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană postalveolară · Vezi mai mult »
Consoană sonantă
În fonetică, o consoană sonantă este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă · Vezi mai mult »
Consoană sonantă labiopalatală
În fonetică, consoana sonantă labiopalatală (sau palatală labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă labiopalatală · Vezi mai mult »
Consoană sonantă labiovelară
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă labiovelară · Vezi mai mult »
Consoană sonantă laterală
În fonetică, o consoană sonantă laterală este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă laterală · Vezi mai mult »
Consoană sonantă laterală alveolară
În fonetică, consoana sonantă laterală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă laterală alveolară · Vezi mai mult »
Consoană sonantă palatală
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă palatală · Vezi mai mult »
Consoană sonoră
Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonoră · Vezi mai mult »
Consoană surdă
Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană surdă · Vezi mai mult »
Consoană uvulară
În fonetică, se numesc consoane uvulare acele consoane pronunțate cu ajutorul limbii care este orientată sau apropiată de uvulă.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană uvulară · Vezi mai mult »
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană velară · Vezi mai mult »
Consoană vibrantă
În fonetică, o consoană vibrantă este o consoană care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea organului articulator.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană vibrantă · Vezi mai mult »
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Cuvânt · Vezi mai mult »
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Cuvânt gramatical · Vezi mai mult »
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Deschidere vocalică
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Deschidere vocalică · Vezi mai mult »
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Diftong · Vezi mai mult »
Durată (muzică)
Durata(sau valoarea) reprezintă carateristica sunetului de a fi mai lung sau mai scurt în timp.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Durată (muzică) · Vezi mai mult »
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Enunț (lingvistică) · Vezi mai mult »
Expirație
Expirația este considerată un act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2–4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Expirație · Vezi mai mult »
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Fonem · Vezi mai mult »
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Fonetică · Vezi mai mult »
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Fonologie · Vezi mai mult »
Franța
Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Franța · Vezi mai mult »
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Frază · Vezi mai mult »
Grai
În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Grai · Vezi mai mult »
Hiat
În fonetică și fonologie, hiatul (mai rar denumit și hiatus) este întâlnirea a două vocale care fac parte din silabe adiacente, fără intervenția vreunei consoane, fie în cadrul unui cuvânt, fie între două cuvinte învecinate.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Hiat · Vezi mai mult »
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Imperativ · Vezi mai mult »
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Indicativ · Vezi mai mult »
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Infinitiv · Vezi mai mult »
Intensitate sonoră
Reprezentarea unei vibrații sonore, unde λ.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Intensitate sonoră · Vezi mai mult »
Intonație
În prozodie, termenul intonație are mai multe accepțiuni.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Intonație · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba română · Vezi mai mult »
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limbă standard · Vezi mai mult »
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limbi germanice · Vezi mai mult »
Literă
O literă este un semn grafic din scrierea segmentală a unei limbi, corespunzând unui fonem.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Literă · Vezi mai mult »
Loc de articulare
Locuri de articulare, pasive şi active În fonetică, locul sau punctul de articulare al unei consoane este locul de pe canalul fonator în care fluxul de aer este blocat sau strîmtat pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Loc de articulare · Vezi mai mult »
Maramureș
Maramureșul în ridicarea topografică iozefină, 1782-1785 Maramureș Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală aflată pe teritoriul României și Ucrainei, alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții munților care o înconjoară: Munții Oașului, Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții Maramureșului la est și nord.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Maramureș · Vezi mai mult »
Mod de articulare
În fonetică, pronunțarea consoanelor se clasifică după modul de articulare a acestora.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Mod de articulare · Vezi mai mult »
Mușchi (anatomie)
Mușchi striați; Mușchi netezi; Mușchi cardiaci Mușchiul reprezintă un organ alcătuit dintr-un țesut contractil de culoare roz-roșiatică format din celule musculare ce alcătuiesc corpul mușchiului la capătul căruia se află uneori unul sau mai multe tendoane.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Mușchi (anatomie) · Vezi mai mult »
Muzică
Euterpe, muza muzicii, într-un mozaic roman din orașul Vichten din Luxemburg. Flautul dublu este denumit ''aulos''. Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune și simultan într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Muzică · Vezi mai mult »
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Negație (gramatică) · Vezi mai mult »
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ · Vezi mai mult »
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Numeral · Vezi mai mult »
Ocluziune glotală
Ocluziunea glotală este o consoană surdă prezentă în multe limbi vorbite, de exemplu în limbile semitice, persană, daneză etc.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Ocluziune glotală · Vezi mai mult »
Omofon
În lingvistică, se numesc omofone (din elementele grecești ὁμο- (h)omo- „același” și φωνή phone „sunet”, „voce”; grafie alternativă: homofone) cuvintele care se pronunță la fel.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Omofon · Vezi mai mult »
Ortografia limbii franceze
Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Ortografia limbii franceze · Vezi mai mult »
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Ortografie · Vezi mai mult »
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Parte de vorbire · Vezi mai mult »
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Participiu · Vezi mai mult »
Pereche minimală
În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pereche minimală · Vezi mai mult »
Perfect simplu
În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Perfect simplu · Vezi mai mult »
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Predicat · Vezi mai mult »
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Prepoziție · Vezi mai mult »
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume demonstrativ · Vezi mai mult »
Pronume interogativ
În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume interogativ · Vezi mai mult »
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume personal · Vezi mai mult »
Pronume relativ
În gramatică, pronumele relativ este un pronume care cel mai adesea se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume relativ · Vezi mai mult »
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție atributivă · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială
O propoziție circumstanțială este un tip de propoziție subordonată care reprezintă expandarea la nivel de propoziție complexă - frază - a unui complement circumstanțial de același tip.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție circumstanțială · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție subordonată · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Prozodie · Vezi mai mult »
Québec
Provincia Québec este cea mai mare provincie din Canada, cu o populație de 7.903.000 de locuitori.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Québec · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Registru de limbă · Vezi mai mult »
Semivocală
În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Semivocală · Vezi mai mult »
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Silabă · Vezi mai mult »
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Sintagmă · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Sintaxă · Vezi mai mult »
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Subiect (dezambiguizare) · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Substantiv · Vezi mai mult »
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Sunet (fonetică) · Vezi mai mult »
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Temă și remă · Vezi mai mult »
Timbru
Noțiunea de timbru se poate referi la.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Timbru · Vezi mai mult »
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »
Transilvania
Transilvania sau Ardeal (în latină Partes Transsilvaniæ sau Transsilvania, în, în, în dialectul săsesc Siweberjen, în turcă Erdel) este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile istorice ale României.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Transilvania · Vezi mai mult »
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Varietate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb · Vezi mai mult »
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb auxiliar · Vezi mai mult »
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb copulativ · Vezi mai mult »
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală · Vezi mai mult »
Vocală anterioară
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală anterioară · Vezi mai mult »
Vocală închisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală închisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală închisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală închisă anterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală închisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală închisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală centrală
În fonetică, o vocală centrală (sau vocală medială) este o vocală articulată în partea de mijloc a cavității orale, cu limba într-o poziție intermediară între poziția pentru vocale anterioare și cea pentru vocale posterioare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală centrală · Vezi mai mult »
Vocală deschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală deschisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală deschisă posterioară nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală deschisă posterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie centrală
În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală mijlocie centrală · Vezi mai mult »
Vocală nerotunjită
În fonetică, o vocală se numește nerotunjită (sau nelabială) dacă se pronunță cu buzele într-o poziție relaxată, astfel încît acestea nu participă activ în articulare.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală posterioară
În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală posterioară · Vezi mai mult »
Vocală rotunjită
În fonetică, o vocală se numește rotunjită (sau labială) dacă se pronunță cu participarea activă a buzelor, care formează o deschidere circulară.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală semiînchisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală semiînchisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semiînchisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală semideschisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală semideschisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semideschisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semideschisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Redirecționează aici:
Fonologia, fonetica şi prozodia limbii franceze.
