acces mai rapid decât browser-ul!
40 relaţii: Accent, Afix, Atribut adjectival, Coardele vocale, Complement direct, Cuvânt, Diasistemul slav de centru-sud, Frază, Frecvență, Gramatică, Juxtapunere, Lexic, Limba franceză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limbă (dezambiguizare), Melodie, Ortografie, Particulă (gramatică), Pragmatică, Predicat, Pronume personal, Propoziție atributivă, Propoziție circumstanțială, Propoziție gramaticală, Prozodie, Raport de coordonare, Semantică, Sentiment, Silabă, Sintagmă, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Subordonare (gramatică), Substantiv, Temă și remă, Ton (lingvistică), Topică, Verb copulativ, Virgulă.
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Nou!!: Intonație și Accent · Vezi mai mult »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Intonație și Afix · Vezi mai mult »
Atribut adjectival
Atributul adjectival (sau adjectivul atributiv) este atributul exprimat prin.
Nou!!: Intonație și Atribut adjectival · Vezi mai mult »
Coardele vocale
Coardele vocale, într-un desen reprezentînd interiorul laringelui Coardele vocale depărtate pentru respirație (stânga) și apropiate pentru vorbit sau cântat (dreapta). Coardele vocale sunt două pliuri simetrice ale mucoasei laringelui, ridicate de ligamentele vocale astfel: ligamentele vocale se întind între procesul vocal al cartilajului aritenoid și cartilajul tiroid.
Nou!!: Intonație și Coardele vocale · Vezi mai mult »
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Nou!!: Intonație și Complement direct · Vezi mai mult »
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Nou!!: Intonație și Cuvânt · Vezi mai mult »
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Nou!!: Intonație și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Nou!!: Intonație și Frază · Vezi mai mult »
Frecvență
Frecvența este măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de timp.
Nou!!: Intonație și Frecvență · Vezi mai mult »
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Nou!!: Intonație și Gramatică · Vezi mai mult »
Juxtapunere
În lingvistică, juxtapunerea sau parataxa este alăturarea a două entități (cuvinte, propoziții, fraze) fără vreun cuvânt intermediar.
Nou!!: Intonație și Juxtapunere · Vezi mai mult »
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Intonație și Lexic · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Intonație și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Intonație și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Nou!!: Intonație și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »
Limbă (dezambiguizare)
Termenul limbă se poate referi la.
Nou!!: Intonație și Limbă (dezambiguizare) · Vezi mai mult »
Melodie
O melodie poate fi.
Nou!!: Intonație și Melodie · Vezi mai mult »
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Nou!!: Intonație și Ortografie · Vezi mai mult »
Particulă (gramatică)
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.
Nou!!: Intonație și Particulă (gramatică) · Vezi mai mult »
Pragmatică
Pragmatica este o ramură a lingvisticii, care analizează relația dintre semne și interpretarea lor.
Nou!!: Intonație și Pragmatică · Vezi mai mult »
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Nou!!: Intonație și Predicat · Vezi mai mult »
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Nou!!: Intonație și Pronume personal · Vezi mai mult »
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Nou!!: Intonație și Propoziție atributivă · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială
O propoziție circumstanțială este un tip de propoziție subordonată care reprezintă expandarea la nivel de propoziție complexă - frază - a unui complement circumstanțial de același tip.
Nou!!: Intonație și Propoziție circumstanțială · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Intonație și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Intonație și Prozodie · Vezi mai mult »
Raport de coordonare
Raportul de coordonare este legătura ce se stabilește între două sau mai multe elemente care sunt situate în același plan, fără ca unul dintre ele să depindă gramatical de celălalt sau celelalte.
Nou!!: Intonație și Raport de coordonare · Vezi mai mult »
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Nou!!: Intonație și Semantică · Vezi mai mult »
Sentiment
Termenul sentiment (derivat din latinescul sentire, care înseamnă „a percepe cu ajutorul simțurilor”) desemnează o condiție afectivă care durează mai mult decât emoția și care poate indica pasiunea.
Nou!!: Intonație și Sentiment · Vezi mai mult »
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.
Nou!!: Intonație și Silabă · Vezi mai mult »
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Nou!!: Intonație și Sintagmă · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Intonație și Sintaxă · Vezi mai mult »
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Nou!!: Intonație și Subiect (dezambiguizare) · Vezi mai mult »
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Nou!!: Intonație și Subordonare (gramatică) · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Intonație și Substantiv · Vezi mai mult »
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Nou!!: Intonație și Temă și remă · Vezi mai mult »
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Nou!!: Intonație și Ton (lingvistică) · Vezi mai mult »
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Nou!!: Intonație și Topică · Vezi mai mult »
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Nou!!: Intonație și Verb copulativ · Vezi mai mult »
Virgulă
Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție (vezi Sintaxa propoziției) sau între propozițiile unei fraze (vezi Sintaxa frazei), despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Nou!!: Intonație și Virgulă · Vezi mai mult »
