Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Gratuit
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Limbi romanice orientale

Index Limbi romanice orientale

istroromâna). Evoluția istorică a limbilor romanice de est după majoritatea autorilor. Limbile romanice orientale sau estice formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul ei, face parte din familia limbilor indo-europene.

110 relaţii: Accent, Adjectiv, Afix, Alexandru Graur, Alexandru Rosetti, Articol (gramatică), Articol demonstrativ, Articol hotărât, Bitola, Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul vocativ, Complement direct, Complement indirect, Concordanța timpurilor, Conjugare, Conjunctiv, Consoană, Consoană africată, Consoană africată alveolară sonoră, Consoană africată alveolară surdă, Consoană africată postalveolară sonoră, Consoană africată postalveolară surdă, Consoană bilabială, Consoană dentală, Consoană fricativă postalveolară sonoră, Consoană labială, Consoană labiodentală, Consoană oclusivă, Consoană palatală, Consoană sonantă labiovelară, Consoană sonantă laterală palatală, Consoană sonantă palatală, Consoană surdă, Consoană velară, Cultura și civilizația dacică, Declinare, Deschidere vocalică, Desinență, Dialect, Diateză (gramatică), Diftong, Dunărea, Șușnievița, Familie de limbi, Fonetică, Fonologie, Gen gramatical, George Giuglea, ..., Grad de comparație, Grai, Gramatică, Gustav Weigand, Indicativ, Infinitiv, Ion Coteanu, Jeiăn, Lexic, Limba albaneză, Limba aromână, Limba croată, Limba greacă, Limba istroromână, Limba latină, Limba macedoneană, Limba meglenoromână, Limba protoromână, Limba română, Limbi indo-europene, Limbi romanice, Limbi slave, Lista Swadesh a limbilor romanice de est, Listă de limbi, Metateză, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Numeral, Ovid Densusianu, Palatalizare, Perfect compus, Perfect simplu, Persoană (gramatică), Predicat, Pronume personal, Pronume posesiv, Propoziție, Pula, Croația, Redundanță (lingvistică), Rotacism, Secolul al X-lea, Secolul al XIII-lea, Semivocală, Sextil Pușcariu, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Substrat (lingvistică), Theodor Capidan, Timp (gramatică), Topică, Traci, Verb, Verb auxiliar, Vocală, Vocală închisă centrală nerotunjită, Vocală mijlocie centrală, Vocală semideschisă anterioară nerotunjită, Vocală semideschisă posterioară rotunjită, 1997. Extinde indicele (60 Mai Mult) »

Accent

În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Accent · Vezi mai mult »

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Adjectiv · Vezi mai mult »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Afix · Vezi mai mult »

Alexandru Graur

Alexandru Graur a fost un lingvist, savant român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române (din 1955).

Nou!!: Limbi romanice orientale și Alexandru Graur · Vezi mai mult »

Alexandru Rosetti

Alexandru Rosetti a fost un reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române, patron spiritual al școlii românești de lingvistică.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Alexandru Rosetti · Vezi mai mult »

Articol (gramatică)

fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Articol (gramatică) · Vezi mai mult »

Articol demonstrativ

Articolul demonstrativ (adjectival) însoțește un adjectiv sau un numeral, făcând legătura între această parte de vorbire și substantivul determinat.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Articol demonstrativ · Vezi mai mult »

Articol hotărât

În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Articol hotărât · Vezi mai mult »

Bitola

Bitola, sau Bitolia (cunoscut și ca Monastir, în aromână Bitule sau Bituli), este un oraș din Macedonia de Nord, cu o concentrație mare de aromâni.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Bitola · Vezi mai mult »

Cazul acuzativ

În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Cazul acuzativ · Vezi mai mult »

Cazul dativ

În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).

Nou!!: Limbi romanice orientale și Cazul dativ · Vezi mai mult »

Cazul genitiv

În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).

Nou!!: Limbi romanice orientale și Cazul genitiv · Vezi mai mult »

Cazul vocativ

În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Cazul vocativ · Vezi mai mult »

Complement direct

În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Complement direct · Vezi mai mult »

Complement indirect

În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Complement indirect · Vezi mai mult »

Concordanța timpurilor

În sintaxă, termenii tradiționali concordanța timpurilor sau corespondența timpurilor se referă la regulile care determină la ce timpuri pot sta predicatele în frază, în condițiile raportului în care se află.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Concordanța timpurilor · Vezi mai mult »

Conjugare

viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Conjugare · Vezi mai mult »

Conjunctiv

În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Conjunctiv · Vezi mai mult »

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană · Vezi mai mult »

Consoană africată

În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială și de obicei șuierătoare a aerului.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană africată · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolară sonoră

În fonetică, consoana africată alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană africată alveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolară surdă

În fonetică, consoana africată alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană africată alveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană africată postalveolară sonoră

În fonetică, consoana africată postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană africată postalveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană africată postalveolară surdă

În fonetică, consoana africată postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană africată postalveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană bilabială

În fonetică, se numesc consoane bilabiale acele consoane pronunțate prin acțiunea ambelor buze; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană bilabială · Vezi mai mult »

Consoană dentală

În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană dentală · Vezi mai mult »

Consoană fricativă postalveolară sonoră

În fonetică, consoana fricativă postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană fricativă postalveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană labială

O consoană labială este o consoană în cadrul cărei articulări se folosesc ambele buze (articulare bilabială) sau buza inferioară și dinții superioară (articulare labiodentală).

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană labială · Vezi mai mult »

Consoană labiodentală

În fonetică, se numesc consoane labiodentale acele consoane pronunțate prin acțiunea buzei inferioare și a incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană labiodentală · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă

Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană oclusivă · Vezi mai mult »

Consoană palatală

În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană palatală · Vezi mai mult »

Consoană sonantă labiovelară

În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană sonantă labiovelară · Vezi mai mult »

Consoană sonantă laterală palatală

În fonetică, consoana sonantă laterală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană sonantă laterală palatală · Vezi mai mult »

Consoană sonantă palatală

În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană sonantă palatală · Vezi mai mult »

Consoană surdă

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană surdă · Vezi mai mult »

Consoană velară

În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Consoană velară · Vezi mai mult »

Cultura și civilizația dacică

Dacia Coiful dacic de la Coțofenești. Civilizația și cultura dacilor a avut în spațiul carpato-dunărean o dezvoltare de câteva sute de ani și a atins nivelul cel mai înalt în perioada sec. I î.H. - sec. I d.H. În arheologie, termenul de cultură se referă atât la aspectele vieții materiale, cât și la cele spirituale, în totalitatea lor, studiind: așezările, locuințele, uneltele, armele, ceramica, podoabele, riturile funerare, ritualurile religioase, manifestările artistice.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Cultura și civilizația dacică · Vezi mai mult »

Declinare

În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Declinare · Vezi mai mult »

Deschidere vocalică

În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Deschidere vocalică · Vezi mai mult »

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Desinență · Vezi mai mult »

Dialect

În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 307.Dubois 2002, pp. 143–144.Kálmán și Trón 2007, p. 34–35.. Pentru celelalte tipuri de varietăți, autorii care limitează termenul la sensul regional folosesc termenul „sociolect”, relativ recent introdus de sociolingvistică. Se mai întâlnește și sintagma „dialect istoric” sau „dialect temporal”, folosită pentru o limbă într-o anumită perioadă a istoriei sale, ex. „engleza elisabetană”, engleza britanică a secolului al XVII-lea” etc.. În acest articol dialectul se tratează ca varietate regională.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Dialect · Vezi mai mult »

Diateză (gramatică)

Diateza este o categorie gramaticală flexionară caracteristică verbului, care exprimă raportul sintactic dintre subiectul gramatical, procesul exprimat de verb, agentul procesului (care poate fi diferit de subiectul gramatical) și obiectul acestuia.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Diateză (gramatică) · Vezi mai mult »

Diftong

În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Diftong · Vezi mai mult »

Dunărea

Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în întregime în Rusia).

Nou!!: Limbi romanice orientale și Dunărea · Vezi mai mult »

Șușnievița

Șușnievița (în istroromână Susńievițe, în, în) este un sat în nord-estul peninsulei Istria din Croația, locuit în cea mai mare parte de istroromâni.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Șușnievița · Vezi mai mult »

Familie de limbi

Majoritatea limbilor sunt grupate de către lingviști în familii.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Familie de limbi · Vezi mai mult »

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Fonetică · Vezi mai mult »

Fonologie

În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Fonologie · Vezi mai mult »

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Gen gramatical · Vezi mai mult »

George Giuglea

George Giuglea a fost un lingvist român, membru corespondent al Academiei Române.

Nou!!: Limbi romanice orientale și George Giuglea · Vezi mai mult »

Grad de comparație

În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Grad de comparație · Vezi mai mult »

Grai

În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Grai · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Gramatică · Vezi mai mult »

Gustav Weigand

Gustav Weigand a fost un filolog german.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Gustav Weigand · Vezi mai mult »

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Indicativ · Vezi mai mult »

Infinitiv

În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Infinitiv · Vezi mai mult »

Ion Coteanu

Ion Coteanu (n. 6 octombrie 1920, București – d. 11 decembrie 1997, București) a fost un lingvist român, membru al Academiei Române din 1974.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Ion Coteanu · Vezi mai mult »

Jeiăn

Carnavalul istroromânilor din Jeiăn în Rijeka Jeiăn (în) este un sat în nord-estul peninsulei Istria, Croația locuit de istroromâni.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Jeiăn · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Lexic · Vezi mai mult »

Limba albaneză

Limba albaneză (în) este o limbă vorbită de șase milioane de locuitori ai vestului peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei (Albanezi).

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba albaneză · Vezi mai mult »

Limba aromână

Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba aromână · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba croată · Vezi mai mult »

Limba greacă

Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba greacă · Vezi mai mult »

Limba istroromână

Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba istroromână · Vezi mai mult »

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba latină · Vezi mai mult »

Limba macedoneană

Limba macedoneană (македонски) este o limbă indo-europeană, membră a grupului sudic al limbilor slave, înrudită îndeaproape cu limba bulgară.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba macedoneană · Vezi mai mult »

Limba meglenoromână

Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »

Limba protoromână

Limba protoromână (numită și: română comună, română primitivă, română primitivă comună, străromână, romano-balcanică sau tracoromanică) este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbi aparte: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, iar de către alți cercetători – dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba protoromână · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limba română · Vezi mai mult »

Limbi indo-europene

Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limbi indo-europene · Vezi mai mult »

Limbi romanice

Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limbi romanice · Vezi mai mult »

Limbi slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Limbi slave · Vezi mai mult »

Lista Swadesh a limbilor romanice de est

Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile romanice de est: română, aromână, meglenoromână și istroromână.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Lista Swadesh a limbilor romanice de est · Vezi mai mult »

Listă de limbi

Aceasta este o listă extensivă de limbi, sortate pe familii.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Listă de limbi · Vezi mai mult »

Metateză

În lingvistică, termenul metateză (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 293.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „metateză”.Bussmann 1998, p. 746.Dubois 2002, p. 302.Crystal 2008, p. 303.Barić 1997, pp. 613–614.Szathmári 2008, articolul Metatézis..

Nou!!: Limbi romanice orientale și Metateză · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »

Numeral

În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Numeral · Vezi mai mult »

Ovid Densusianu

Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș, d. 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet român, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Ovid Densusianu · Vezi mai mult »

Palatalizare

Palatalizarea, cunoscută și sub denumirea alternativă de muiere, este un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Palatalizare · Vezi mai mult »

Perfect compus

În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Perfect compus · Vezi mai mult »

Perfect simplu

În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Perfect simplu · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Predicat · Vezi mai mult »

Pronume personal

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Pronume personal · Vezi mai mult »

Pronume posesiv

În gramatică, pronumele posesiv este un pronume care implică o dublă referință pronominală: la o entitate numită obiect posedat și la una numită posesorConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ posesiv.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Pronume posesiv · Vezi mai mult »

Propoziție

O propoziție este o succesiune de cuvinte dintr-o limbă oarecare, vie sau moartă, care conține o idee mai mult sau mai puțin completă, formulată conform regulilor gramaticale ale limbii respective.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Propoziție · Vezi mai mult »

Pula, Croația

Pula (în, venetă Poła, istriotă Puola) este un oraș în cantonul Istria, Croația, având o populație de de locuitori (2011).

Nou!!: Limbi romanice orientale și Pula, Croația · Vezi mai mult »

Redundanță (lingvistică)

În lingvistică, termenul redundanță denumește prezența mai mult decât o singură dată a unei informații într-un același enunțBussmann 1998, p. 988.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Redundanță (lingvistică) · Vezi mai mult »

Rotacism

Rotacismul sau rotacizarea, termen format de la numele ῥῶ „ro” al literei ρ din alfabetul grec, este o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei consoane în.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Rotacism · Vezi mai mult »

Secolul al X-lea

Secolul al X-lea (al zecelea) este de obicei considerat ca un punct de declin în istoria europeană.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Secolul al X-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XIII-lea

În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu, și după cuceririle sale în Asia, Imperiul Mongol se întindea din Asia de Est în Europa de Est.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Secolul al XIII-lea · Vezi mai mult »

Semivocală

În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Semivocală · Vezi mai mult »

Sextil Pușcariu

Bran Sextil Iosif Pușcariu sau, mai scurt, Sextil Pușcariu (n. 4 ianuarie 1877, Brașov – d. 5 mai 1948, Bran) a fost un filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Sextil Pușcariu · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Sintaxă · Vezi mai mult »

Subiect (dezambiguizare)

Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Subiect (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Substantiv · Vezi mai mult »

Substrat (lingvistică)

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „substrat” denumește totalitatea elementelor lingvistice pătrunse din limba unei populații autohtone în altă limbă, în urma adoptării acesteia din urmăConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Substrat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Theodor Capidan

Theodor Capidan (n. 28 aprilie 1879, Prilep, Macedonia - d. 1 septembrie 1953, București) a fost un lingvist român.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Theodor Capidan · Vezi mai mult »

Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »

Topică

În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Topică · Vezi mai mult »

Traci

Tracii au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracă, o componentă a familiei limbilor indo-europene.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Traci · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Verb · Vezi mai mult »

Verb auxiliar

În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Verb auxiliar · Vezi mai mult »

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Vocală · Vezi mai mult »

Vocală închisă centrală nerotunjită

În fonetică, vocala închisă centrală nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Vocală închisă centrală nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală mijlocie centrală

În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Vocală mijlocie centrală · Vezi mai mult »

Vocală semideschisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala semideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semideschisă posterioară rotunjită

În fonetică, vocala semideschisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Limbi romanice orientale și Vocală semideschisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »

1997

1997 (MCMXCVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Limbi romanice orientale și 1997 · Vezi mai mult »

Redirecționează aici:

Limbi romanice de est, Limbile romanice de est.

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »