acces mai rapid decât browser-ul!
17 relaţii: Alfabetul Fonetic Internațional, Consoană, Consoană alveolară, Consoană apicală, Consoană dentală, Consoană epiglotală, Consoană faringală, Consoană glotală, Consoană labială, Consoană laminală, Consoană palatală, Consoană postalveolară, Consoană uvulară, Consoană velară, Fonetică, Limbă (anatomie), Mod de articulare.
Alfabetul Fonetic Internațional
„The Phonetic Teachers' Association”, vechea titulatură (în transcrierea fonetică originară) a Asociației Fonetice Internaționale, cea care a publicat în 1888 prima versiune a alfabetului. Alfabetul Fonetic Internațional (în limba engleză), versiunea actualizată în 2020. Alfabetul Fonetic Internațional (abreviat în limba română: AFI; în engleză: International Phonetic Alphabet; abreviat în limba engleză: IPA) este un sistem de simboluri grafice destinat transcrierii sunetelor folosite în limba vorbită.
Nou!!: Loc de articulare și Alfabetul Fonetic Internațional · Vezi mai mult »
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană · Vezi mai mult »
Consoană alveolară
În fonetică, se numesc consoane alveolare acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană alveolară · Vezi mai mult »
Consoană apicală
În fonetică, se numește consoană apicală o consoană pronunțată cu vîrful (apexul) limbii.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană apicală · Vezi mai mult »
Consoană dentală
În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană dentală · Vezi mai mult »
Consoană epiglotală
În fonetică, se numesc consoane epiglotale acele consoane pronunțate prin atingerea părții superioare a laringelui asupra epiglotei.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană epiglotală · Vezi mai mult »
Consoană faringală
În fonetică, se numesc consoane faringale acele consoane pronunțate cu ajutorul limbii care se ridică spre faringe.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană faringală · Vezi mai mult »
Consoană glotală
În fonetică, se numesc consoane glotale acele consoane care se articulează prin îngustarea canalului fonator la nivelul glotei.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană glotală · Vezi mai mult »
Consoană labială
O consoană labială este o consoană în cadrul cărei articulări se folosesc ambele buze (articulare bilabială) sau buza inferioară și dinții superioară (articulare labiodentală).
Nou!!: Loc de articulare și Consoană labială · Vezi mai mult »
Consoană laminală
În fonetică, se numește consoană laminală o consoană pronunțată cu lama limbii, adică partea plată dinapoia vîrfului limbii.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană laminală · Vezi mai mult »
Consoană palatală
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană palatală · Vezi mai mult »
Consoană postalveolară
În fonetică, se numesc consoane postalveolare (sau prepalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dintre alveolele incisivilor superiori și palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană postalveolară · Vezi mai mult »
Consoană uvulară
În fonetică, se numesc consoane uvulare acele consoane pronunțate cu ajutorul limbii care este orientată sau apropiată de uvulă.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană uvulară · Vezi mai mult »
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Loc de articulare și Consoană velară · Vezi mai mult »
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Nou!!: Loc de articulare și Fonetică · Vezi mai mult »
Limbă (anatomie)
Limbă Limba (lat.: Lingua, grec.: Glossa) este un organ musculos, acoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate tactilă mare, aflat în cavitatea bucală a tetrapodelor.
Nou!!: Loc de articulare și Limbă (anatomie) · Vezi mai mult »
Mod de articulare
În fonetică, pronunțarea consoanelor se clasifică după modul de articulare a acestora.
Nou!!: Loc de articulare și Mod de articulare · Vezi mai mult »
