Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Descarca
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Polinoame Hermite

Index Polinoame Hermite

În matematică, polinoamele lui Hermite reprezintă o importantă serie de funcții din clasa polinoamelor ortogonale care au fost introduse pentru prima oară în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler.

29 relaţii: Bază ortonormată, Charles Hermite, Distribuția Gauss, Fizică, Funcție analitică, Funcție exponențială, Funcție olomorfă, Gradul unui polinom, Integrală curbilinie, Matematică, Măsură (matematică), Mecanică cuantică, Monom, Oscilatorul armonic liniar (cuantic), Polinoame ortogonale, Polinoamele lui Laguerre, Relație de recurență, Secolul al XIX-lea, Serie (matematică), Serie de puteri, Serie Taylor, Spațiu Hilbert, Spațiu Lp, Statistică matematică, Teoria probabilităților, TeX, Transformata Fourier, Variabilă aleatoare, Vectori și valori proprii.

Bază ortonormată

În algebra liniară, o bază ortonormată a unui spațiu euclidian V de dimensiune n peste \mathbb R este o bază algebrică B.

Nou!!: Polinoame Hermite și Bază ortonormată · Vezi mai mult »

Charles Hermite

Charles Hermite (24 decembrie 1822 – 14 ianuarie 1901) a fost un matematician francez care a efectuat cercetări privind teoria numerelor, formele cuadratice, teoria invarianților, polinoamele ortogonale, funcțiile eliptice, și algebra.

Nou!!: Polinoame Hermite și Charles Hermite · Vezi mai mult »

Distribuția Gauss

Distribuția normală este o distribuție de probabilitate continuă.

Nou!!: Polinoame Hermite și Distribuția Gauss · Vezi mai mult »

Fizică

În sensul acelor de ceasornic: un curcubeu, un laser, un balon cu aer cald, un titirez, efectele unei coliziuni lateral-frontale, orbitali atomici de hidrogen, o bombă termonucleară, un fulger și galaxii Fizica (din cuvântul grec antic: φυσική (ἐπιστήμη) phusikḗ (epistḗmē) care înseamnă cunoașterea naturii, din φύσις phúsis ce înseamnă natură),, este știința care studiază proprietățile și structura materiei,At the start of The Feynman Lectures on Physics, Richard Feynman offers the atomic hypothesis as the single most prolific scientific concept: "If, in some cataclysm, all scientific knowledge were to be destroyed one sentence what statement would contain the most information in the fewest words? I believe it is that all things are made up of atoms – little particles that move around in perpetual motion, attracting each other when they are a little distance apart, but repelling upon being squeezed into one another..." formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce. Fizica este una dintre disciplinele fundamentale ale științei, iar scopul său principal este de a înțelege cum se comportă universul."Physics is one of the most fundamental of the sciences. Scientists of all disciplines use the ideas of physics, including chemists who study the structure of molecules, paleontologists who try to reconstruct how dinosaurs walked, and climatologists who study how human activities affect the atmosphere and oceans. Physics is also the foundation of all engineering and technology. No engineer could design a flat-screen TV, an interplanetary spacecraft, or even a better mousetrap without first understanding the basic laws of physics. (...) You will come to see physics as a towering achievement of the human intellect in its quest to understand our world and ourselves."Physics is an experimental science. Physicists observe the phenomena of nature and try to find patterns that relate these phenomena.""Physics is the study of your world and the world and universe around you." Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit. Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, și uneori influențează matematica sau filozofia. De exemplu, înțelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor instrumente precum microscopul electronic în microbiologie. Astăzi, fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară și optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică și astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, și a doua cu testarea experimentală a teoriilor și descoperirea unor noi fenomene. În ciuda descoperirilor importante din ultimele patru secole, există probleme deschise în fizică care așteaptă a fi rezolvate. De exemplu, cuantificarea gravitației este poate cea mai arzătoare dintre probleme și cu siguranță și cea mai dificilă. Odată cu elucidarea acestei probleme, fizicienii vor avea o imagine mult mai clară despre interacțiile din natură și cu siguranță multe dintre fenomenele și obiectele pe care le întâlnim în astrofizică, de exemplu găurile negre, își vor găsi explicația într-un mod natural.

Nou!!: Polinoame Hermite și Fizică · Vezi mai mult »

Funcție analitică

În matematică, o funcție analitică este o funcție care este local dată de o serie de puteri convergentă.

Nou!!: Polinoame Hermite și Funcție analitică · Vezi mai mult »

Funcție exponențială

Funcția exponențială este una din cele mai importante funcții din matematică.

Nou!!: Polinoame Hermite și Funcție exponențială · Vezi mai mult »

Funcție olomorfă

În analiza complexă, o funcție complexă este olomorfă într-un punct z_0 al planului complex dacă este complex derivabilă într-o vecinătate a punctului.

Nou!!: Polinoame Hermite și Funcție olomorfă · Vezi mai mult »

Gradul unui polinom

În matematică, gradul unui polinom este cel mai mare dintre gradele monoamelor polinomului (adică al termenilor individuali) cu coeficienți diferiți de zero.

Nou!!: Polinoame Hermite și Gradul unui polinom · Vezi mai mult »

Integrală curbilinie

Un model "în mișcare". În matematică, o integrală curbilinie este o integrală în care funcția de integrat este evaluată de-a lungul unei curbe.

Nou!!: Polinoame Hermite și Integrală curbilinie · Vezi mai mult »

Matematică

Euclid, matematician grec, secolul al III-lea î.Hr., așa cum este reprezentat de către Rafael într-un detaliu al lucrării „Școala din Atena” Matematica (și matematici) este în general definită ca știința ce studiază relațiile cantitative, modelele de structură (relații calitative), spațiul și schimbarea.

Nou!!: Polinoame Hermite și Matematică · Vezi mai mult »

Măsură (matematică)

ansamlu gol trebuie să fie 0. În teoria măsurilor, o măsură (măsură.

Nou!!: Polinoame Hermite și Măsură (matematică) · Vezi mai mult »

Mecanică cuantică

Participanții la Conferința Solvay din 1927, în care subiectul principal de discuție a fost mecanica cuantică Placa memorială Heisenberg pe insula Helgoland Textul inscripției: ''În luna iunie a anului 1925, aici pe Helgoland, Werner Heisenberg, în vârstă de 23 de ani, a reușit să facă pasul decisiv în formularea mecanicii cuantice, teoria fundamentală a legilor naturii în domeniul atomic, care a influențat profund gândirea omenească mult dincolo de fizică. — Institutul Max Planck de Fizică (Institutul Werner Heisenberg) și Societatea Germană de Fizică, iunie 2009'' Mormântul lui Schrödinger în Alpbach, Tirol, cu ecuația Schrödinger gravată deasupra Bustul lui Dirac la St. John's College, Cambridge Mecanica cuantică este teoria mișcării particulelor materiale la scară atomică.

Nou!!: Polinoame Hermite și Mecanică cuantică · Vezi mai mult »

Monom

În matematică, un monom este, practic, un polinom care are un singur termen.

Nou!!: Polinoame Hermite și Monom · Vezi mai mult »

Oscilatorul armonic liniar (cuantic)

'''Fig. 1''' '''Fig. 2''' Reprezentarea funcțiilor de undă pentru primele opt stări staționare corespunzătoare valorilor numărului cuantic principal, de la \scriptstyle n.

Nou!!: Polinoame Hermite și Oscilatorul armonic liniar (cuantic) · Vezi mai mult »

Polinoame ortogonale

În matematică, un șir de polinoame ortogonale este un șir infinit de polinoame reale de o variabilă x, în care fiecare pn are gradul n, și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L2.

Nou!!: Polinoame Hermite și Polinoame ortogonale · Vezi mai mult »

Polinoamele lui Laguerre

În matematică, polinoamele Laguerre, numite astfel în cinstea lui Edmond Laguerre (1834 - 1886), sunt soluțiile canonice ale ecuației Laguerre: x\,y + (1 - x)\,y' + n\,y.

Nou!!: Polinoame Hermite și Polinoamele lui Laguerre · Vezi mai mult »

Relație de recurență

În matematică, se spune că un șir (a_n)_ este definit printr-o relație de recurență dacă fiecare termen al acestuia poate fi scris ca o funcție de termenii anteriori: Un exemplu de relație de recurență este.

Nou!!: Polinoame Hermite și Relație de recurență · Vezi mai mult »

Secolul al XIX-lea

Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.

Nou!!: Polinoame Hermite și Secolul al XIX-lea · Vezi mai mult »

Serie (matematică)

În matematică, o serie este un șir infinit între elementele căruia se poate scrie semnul operației de adunare: Elementele seriei pot fi numere reale, numere complexe, vectori, funcții având ca valori numere reale, complexe sau vectori, etc.

Nou!!: Polinoame Hermite și Serie (matematică) · Vezi mai mult »

Serie de puteri

În matematică, o serie de puteri (de o singură variabilă) este o serie infinită de forma: unde an reprezintă coeficienții celui de-al n-lea termen, c este o constantă, iar x variază in jurul lui c (din acest motiv se mai spune că seria este "centrată" în jurul lui c).

Nou!!: Polinoame Hermite și Serie de puteri · Vezi mai mult »

Serie Taylor

grad 1, 3, 5, 7, 9, 11 și 13. În matematică, o serie Taylor este o reprezentare a unei funcții ca o sumă infinită de termeni calculați din valorile derivatelor acelei funcții într-un punct.

Nou!!: Polinoame Hermite și Serie Taylor · Vezi mai mult »

Spațiu Hilbert

În analiza matematică, un spațiu Hilbert este un spațiu vectorial peste care s-a definit un produs exterior (un spațiu prehilbertian) și care este un spațiu metric complet în raport cu metrica indusă de produsul exterior.

Nou!!: Polinoame Hermite și Spațiu Hilbert · Vezi mai mult »

Spațiu Lp

În matematică, mai precis în analiză funcțională, spațiile — numite și spații Lebesgue — sunt spații vectoriale normațe de funcții.

Nou!!: Polinoame Hermite și Spațiu Lp · Vezi mai mult »

Statistică matematică

Statistica matematică este ramura matematicii care se ocupă cu culegerea, gruparea, analizarea si interpretarea datelor referitoare la anumite fenomene, precum si unele previziuni privind desfasurarea acestor fenomene in viitor.

Nou!!: Polinoame Hermite și Statistică matematică · Vezi mai mult »

Teoria probabilităților

Teoria probabilităților este o ramură a matematicii care studiază modul în care se desfășoară fenomenele aleatoare, opuse celor numite deterministe.

Nou!!: Polinoame Hermite și Teoria probabilităților · Vezi mai mult »

TeX

TeX (AFI ca în greacă sau ca în engleză; uneori imitând logoul este scris și), este un sistem de culegere a documentelor creat de Donald E. Knuth.

Nou!!: Polinoame Hermite și TeX · Vezi mai mult »

Transformata Fourier

În matematică transformata Fourier (numită astfel după matematicianul și fizicianul Joseph Fourier) este o operație care se aplică unei funcții complexe și produce o altă funcție complexă care conține aceeași informație ca funcția originală, dar reorganizată după frecvențele componente.

Nou!!: Polinoame Hermite și Transformata Fourier · Vezi mai mult »

Variabilă aleatoare

O variabilă aleatoare este un concept referitor la studiul matematic (cantitativ) al unui fenomen aleator (întâmplător).

Nou!!: Polinoame Hermite și Variabilă aleatoare · Vezi mai mult »

Vectori și valori proprii

În fotografia alăturată (O transformare liniară asupra lui \mathbbR^2, arătată prin efectul ei asupra unei imagini (stânga - imaginea originală (Mona Lisa), dreapta - imaginea transformată). Vectorul marcat cu săgeata roșie este un ''vector propriu'' al transformării, deoarece direcția lui este păstrată de transformare. Deoarece lungimea lui nu se modifică, valoarea proprie asociată este 1. Orice vector având aceeași direcție este de asemenea nemodificat. Ceilalți vectori, de exemplu cel marcat cu albastru, sunt modificați de transformare, deci nu sunt vectori proprii. În matematică, un vector propriu al unei transformări liniare pe un spațiu vectorial este un vector nenul a cărui direcție rămâne neschimbată de către acea transformare.

Nou!!: Polinoame Hermite și Vectori și valori proprii · Vezi mai mult »

Redirecționează aici:

Polinoamele Hermite, Polinoamele lui Hermite, Polinomul lui Hermite.

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »