Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Descarca
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Substantiv

Index Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

124 relaţii: Acțiune (dezambiguizare), Acord (gramatică), Adjectiv, Adjectiv demonstrativ, Adjectiv nehotărât, Adjectiv posesiv, Adjectiv pronominal, Adverb, Afix, Africa, Angela Bidu-Vrănceanu, Animat și inanimat (lingvistică), Apoziție, Articol (gramatică), Asia de Est, Atribut, Împrumut (lingvistică), Émile Zola, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Cazul instrumental, Cazul locativ, Cazul nominativ, Cazul vocativ, Complement, Complement circumstanțial, Complement de agent, Complement direct, Complement indirect, Compunere (lingvistică), Conjuncție, Conversiune (lingvistică), Cuvânt, Declinare, Derivare (lingvistică), Derivare regresivă, Desinență, Determinant (gramatică), Diasistemul slav de centru-sud, Dunărea, Element predicativ suplimentar, Fenomen, Flexiune, Formare de cuvinte, Gen gramatical, Gramatică, Imre Madách, ..., Indicativ, Individ, Infinitiv, Interjecție, Ion Bărbuță, Kálmán Mikszáth, Lexic, Limba bosniacă, Limba chineză, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba germană, Limba greacă modernă, Limba latină, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Limba slavă veche, Limba slovenă, Limba turcă, Limba vietnameză, Limbă (comunicare), Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Limbă izolantă, Limbi bantu, Limbi indo-europene, Limbi slave, Locuțiune, Locuțiune substantivală, Materie, Mioara Avram, Mod (gramatică), Morfem, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Obiect (dezambiguizare), Octavian Goga, Orinoco, Pacificul de Sud, Parte de vorbire, Participiu, Persoană, Persoană (gramatică), Plantă, Postpoziție, Predicat, Prepoziție, Pronume personal, Propoziție atributivă, Propoziție gramaticală, Rădăcină și radical (lingvistică), Regnul Animalia, Semantică, Sentiment, Sex, Sinonim, Sintaxă, Stil, Subiect (gramatică), Subordonare (gramatică), Substrat (lingvistică), Supin, Temă și remă, Traci, Tragedia omului, Unitate de măsură, Verb, Verb copulativ, Victor Hugo. Extinde indicele (74 Mai Mult) »

Acțiune (dezambiguizare)

* Acțiune, fracțiune din capitalul social al unei societăți pe acțiuni.

Nou!!: Substantiv și Acțiune (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Acord (gramatică)

În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.

Nou!!: Substantiv și Acord (gramatică) · Vezi mai mult »

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Nou!!: Substantiv și Adjectiv · Vezi mai mult »

Adjectiv demonstrativ

În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp.

Nou!!: Substantiv și Adjectiv demonstrativ · Vezi mai mult »

Adjectiv nehotărât

În gramatică, adjectivul nehotărât este o specie de adjectiv pronominal corespunzător pronumelui nehotărât, dar nu tuturor pronumelor le corespunde un adjectiv, și nici tuturor adjectivelor un pronume.

Nou!!: Substantiv și Adjectiv nehotărât · Vezi mai mult »

Adjectiv posesiv

Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.

Nou!!: Substantiv și Adjectiv posesiv · Vezi mai mult »

Adjectiv pronominal

În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.

Nou!!: Substantiv și Adjectiv pronominal · Vezi mai mult »

Adverb

În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.

Nou!!: Substantiv și Adverb · Vezi mai mult »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Nou!!: Substantiv și Afix · Vezi mai mult »

Africa

Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai populat după Asia.

Nou!!: Substantiv și Africa · Vezi mai mult »

Angela Bidu-Vrănceanu

Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.

Nou!!: Substantiv și Angela Bidu-Vrănceanu · Vezi mai mult »

Animat și inanimat (lingvistică)

În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.

Nou!!: Substantiv și Animat și inanimat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Apoziție

În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.

Nou!!: Substantiv și Apoziție · Vezi mai mult »

Articol (gramatică)

fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Articol (gramatică) · Vezi mai mult »

Asia de Est

Asia de Est este o regiune geografică a cărei delimitare este controversată.

Nou!!: Substantiv și Asia de Est · Vezi mai mult »

Atribut

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.

Nou!!: Substantiv și Atribut · Vezi mai mult »

Împrumut (lingvistică)

În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.

Nou!!: Substantiv și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »

Émile Zola

Émile Zola a fost un romancier francez, cel mai cunoscut reprezentant al școlii naturaliste și un personaj public cu impact semnificativ în ceea ce privește procesul de liberalizare politică al Franței.

Nou!!: Substantiv și Émile Zola · Vezi mai mult »

Categorie gramaticală

În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.

Nou!!: Substantiv și Categorie gramaticală · Vezi mai mult »

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Caz (gramatică) · Vezi mai mult »

Cazul acuzativ

În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Cazul acuzativ · Vezi mai mult »

Cazul dativ

În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).

Nou!!: Substantiv și Cazul dativ · Vezi mai mult »

Cazul genitiv

În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).

Nou!!: Substantiv și Cazul genitiv · Vezi mai mult »

Cazul instrumental

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.

Nou!!: Substantiv și Cazul instrumental · Vezi mai mult »

Cazul locativ

Locativul este un caz al flexiunii nominale, adică al declinării în limba proto-indo-europeană, care arăta locul unde se săvârșește acțiunea verbului.

Nou!!: Substantiv și Cazul locativ · Vezi mai mult »

Cazul nominativ

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.

Nou!!: Substantiv și Cazul nominativ · Vezi mai mult »

Cazul vocativ

În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Cazul vocativ · Vezi mai mult »

Complement

Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.

Nou!!: Substantiv și Complement · Vezi mai mult »

Complement circumstanțial

În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.

Nou!!: Substantiv și Complement circumstanțial · Vezi mai mult »

Complement de agent

În sintaxa tradițională, complementul de agent este o parte secundară de propoziție care exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției.

Nou!!: Substantiv și Complement de agent · Vezi mai mult »

Complement direct

În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.

Nou!!: Substantiv și Complement direct · Vezi mai mult »

Complement indirect

În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.

Nou!!: Substantiv și Complement indirect · Vezi mai mult »

Compunere (lingvistică)

În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.

Nou!!: Substantiv și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »

Conjuncție

În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.

Nou!!: Substantiv și Conjuncție · Vezi mai mult »

Conversiune (lingvistică)

În lingvistică, termenul conversiune denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, prin care un cuvânt trece dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta, adică devine altă parte de vorbireConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Conversiune (lingvistică) · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Nou!!: Substantiv și Cuvânt · Vezi mai mult »

Declinare

În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.

Nou!!: Substantiv și Declinare · Vezi mai mult »

Derivare (lingvistică)

În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.

Nou!!: Substantiv și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »

Derivare regresivă

În lingvistică, termenul „derivare regresivă” denumește un procedeu intern de formare a cuvintelor pentru îmbogățirea lexicului, care constă în suprimarea unui afix lexical real sau a unei părți de cuvânt în mod greșit considerat afix lexicalConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Derivare regresivă · Vezi mai mult »

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Nou!!: Substantiv și Desinență · Vezi mai mult »

Determinant (gramatică)

În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.

Nou!!: Substantiv și Determinant (gramatică) · Vezi mai mult »

Diasistemul slav de centru-sud

Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.

Nou!!: Substantiv și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »

Dunărea

Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în întregime în Rusia).

Nou!!: Substantiv și Dunărea · Vezi mai mult »

Element predicativ suplimentar

În sintaxa tradițională a limbii române, termenul „element predicativ suplimentar” (EPS) denumește o parte secundară de propoziție considerată cu dublă subordonare, față de un verb sau față de o interjecție predicativă, pe de o parte, și față de un substantiv sau pronume cu diverse funcții, pe de altă parte.

Nou!!: Substantiv și Element predicativ suplimentar · Vezi mai mult »

Fenomen

Un fenomen (din limba greacă: phainómenon.

Nou!!: Substantiv și Fenomen · Vezi mai mult »

Flexiune

Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.

Nou!!: Substantiv și Flexiune · Vezi mai mult »

Formare de cuvinte

În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.

Nou!!: Substantiv și Formare de cuvinte · Vezi mai mult »

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Nou!!: Substantiv și Gen gramatical · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Nou!!: Substantiv și Gramatică · Vezi mai mult »

Imre Madách

Imre Madách (n. 20 ianuarie 1823 - d. 5 octombrie 1864) a fost un scriitor maghiar, cunoscut în special pentru poemul cosmogonic Tragedia omului.

Nou!!: Substantiv și Imre Madách · Vezi mai mult »

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Nou!!: Substantiv și Indicativ · Vezi mai mult »

Individ

Individul (din, „cel care nu mai poate fi împărțit“) este ceva singular, ceva anume, împreună cu toate caracteristicile sale, care sunt determinante pentru individualitatea sa.

Nou!!: Substantiv și Individ · Vezi mai mult »

Infinitiv

În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.

Nou!!: Substantiv și Infinitiv · Vezi mai mult »

Interjecție

În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.

Nou!!: Substantiv și Interjecție · Vezi mai mult »

Ion Bărbuță

Ion Bărbuță (n. 23 iulie 1960, satul Geamăna, raionul Anenii-Noi) este un lingvist din Republica Moldova.

Nou!!: Substantiv și Ion Bărbuță · Vezi mai mult »

Kálmán Mikszáth

Kálmán Mikszáth de Kiscsoltó (n. 16 ianuarie 1847, Sklabiná - d. 28 mai 1910, Józsefváros, Budapesta) a fost un scriitor, publicist și editor maghiar, membru al Parlamentului Ungariei, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe.

Nou!!: Substantiv și Kálmán Mikszáth · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Substantiv și Lexic · Vezi mai mult »

Limba bosniacă

Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.

Nou!!: Substantiv și Limba bosniacă · Vezi mai mult »

Limba chineză

Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.

Nou!!: Substantiv și Limba chineză · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Nou!!: Substantiv și Limba croată · Vezi mai mult »

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Nou!!: Substantiv și Limba engleză · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Nou!!: Substantiv și Limba franceză · Vezi mai mult »

Limba germană

Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.

Nou!!: Substantiv și Limba germană · Vezi mai mult »

Limba greacă modernă

Limba greacă modernă sau neogreacă, în original Νέα Ελληνικά sau Νεοελληνική, cunoscută și ca Ρωμαίικα, se referă la cea de-a cincea etapă din evoluția limbii grecești, după greaca miceniană, greaca antică, cea a perioadei elenistice și cea medievală.

Nou!!: Substantiv și Limba greacă modernă · Vezi mai mult »

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Nou!!: Substantiv și Limba latină · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Nou!!: Substantiv și Limba maghiară · Vezi mai mult »

Limba muntenegreană

Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.

Nou!!: Substantiv și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Nou!!: Substantiv și Limba română · Vezi mai mult »

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Nou!!: Substantiv și Limba sârbă · Vezi mai mult »

Limba slavă veche

Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune).

Nou!!: Substantiv și Limba slavă veche · Vezi mai mult »

Limba slovenă

Limba slovenă (slovenščina sau slovenski jezik) este o limba indo-europeană din ramura limbilor slave sudice.

Nou!!: Substantiv și Limba slovenă · Vezi mai mult »

Limba turcă

Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).

Nou!!: Substantiv și Limba turcă · Vezi mai mult »

Limba vietnameză

Limba vietnameză (în vietnameză: tiếng Việt, în vietnameză chữ nôm, „㗂越”) este o limbă vorbită în majoritate în Vietnam.

Nou!!: Substantiv și Limba vietnameză · Vezi mai mult »

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Nou!!: Substantiv și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »

Limbă aglutinantă

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.

Nou!!: Substantiv și Limbă aglutinantă · Vezi mai mult »

Limbă flexionară

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.

Nou!!: Substantiv și Limbă flexionară · Vezi mai mult »

Limbă izolantă

În lingvistica comparativă, una din categoriile luate în seamă de tipologia morfologică a limbilor este cea a limbilor izolante sau amorfe, care prezintă cel mai înalt grad de analitism.

Nou!!: Substantiv și Limbă izolantă · Vezi mai mult »

Limbi bantu

Răspândirea limbilor bantu în Africa (cu portocaliu) Limbile bantu alcătuiesc o ramură tradițională de limbi nigero-congoleze.

Nou!!: Substantiv și Limbi bantu · Vezi mai mult »

Limbi indo-europene

Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.

Nou!!: Substantiv și Limbi indo-europene · Vezi mai mult »

Limbi slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.

Nou!!: Substantiv și Limbi slave · Vezi mai mult »

Locuțiune

Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.

Nou!!: Substantiv și Locuțiune · Vezi mai mult »

Locuțiune substantivală

Locuțiunea substantivală este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă din punct de vedere gramatical ca un substantiv.

Nou!!: Substantiv și Locuțiune substantivală · Vezi mai mult »

Materie

Materia (lat. materia.

Nou!!: Substantiv și Materie · Vezi mai mult »

Mioara Avram

Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.

Nou!!: Substantiv și Mioara Avram · Vezi mai mult »

Mod (gramatică)

În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.

Nou!!: Substantiv și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »

Morfem

În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.

Nou!!: Substantiv și Morfem · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Nou!!: Substantiv și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Nou!!: Substantiv și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »

Nume predicativ

În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.

Nou!!: Substantiv și Nume predicativ · Vezi mai mult »

Numeral

În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.

Nou!!: Substantiv și Numeral · Vezi mai mult »

Obiect (dezambiguizare)

Obiect se poate referi la.

Nou!!: Substantiv și Obiect (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Octavian Goga

Octavian Goga a fost un poet român, politician de extremă dreaptă, fascist și antisemit, cel de-al 37-lea prim-ministru al României - pe timp de 45 de zile, de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 - ministru în varii guverne și membru al Academiei Române din anul 1920.

Nou!!: Substantiv și Octavian Goga · Vezi mai mult »

Orinoco

Orinoco este un fluviu cu un debit de 35.000 m³/s, fiind ca mărime clasat pe locul patru în lume și după Amazon pe locul doi în America de Sud.

Nou!!: Substantiv și Orinoco · Vezi mai mult »

Pacificul de Sud

Pacificul de Sud Pacificul de Sud este o denumire generică, care definește regiunea de la sud de ecuator a Oceanului Pacific.

Nou!!: Substantiv și Pacificul de Sud · Vezi mai mult »

Parte de vorbire

În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Parte de vorbire · Vezi mai mult »

Participiu

În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.

Nou!!: Substantiv și Participiu · Vezi mai mult »

Persoană

Persoană se referă în mod curent la o ființă umană considerată a fi un individ al speciei umane, luându-se în considerare totalitatea însușirilor sale fizice și psihice.

Nou!!: Substantiv și Persoană · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Nou!!: Substantiv și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »

Plantă

Regnul Plantae este o categorie sistematică care cuprinde organismele pluricelulare fotosintetizante, adaptate primar la viața terestră.

Nou!!: Substantiv și Plantă · Vezi mai mult »

Postpoziție

În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.

Nou!!: Substantiv și Postpoziție · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Nou!!: Substantiv și Predicat · Vezi mai mult »

Prepoziție

În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.

Nou!!: Substantiv și Prepoziție · Vezi mai mult »

Pronume personal

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.

Nou!!: Substantiv și Pronume personal · Vezi mai mult »

Propoziție atributivă

În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.

Nou!!: Substantiv și Propoziție atributivă · Vezi mai mult »

Propoziție gramaticală

Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.

Nou!!: Substantiv și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »

Rădăcină și radical (lingvistică)

În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.

Nou!!: Substantiv și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »

Regnul Animalia

Animalele (numite și Metazoa) sunt organisme eucariote multicelulare care formează regnul biologic Animalia.

Nou!!: Substantiv și Regnul Animalia · Vezi mai mult »

Semantică

Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.

Nou!!: Substantiv și Semantică · Vezi mai mult »

Sentiment

Termenul sentiment (derivat din latinescul sentire, care înseamnă „a percepe cu ajutorul simțurilor”) desemnează o condiție afectivă care durează mai mult decât emoția și care poate indica pasiunea.

Nou!!: Substantiv și Sentiment · Vezi mai mult »

Sex

Organismele multor specii, nu toate, sunt specializate în sex masculin și sex feminin, fiecare cunoscut sub numele de sex.

Nou!!: Substantiv și Sex · Vezi mai mult »

Sinonim

În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.

Nou!!: Substantiv și Sinonim · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Nou!!: Substantiv și Sintaxă · Vezi mai mult »

Stil

Termenul stil se referă la un mod distinctiv de manifestare specific unui popor, unei colectivități sau unui individ sau mod specific de exprimare și prezentare artistică a realității într-un anumit domeniu, în diferite perioade de timp.

Nou!!: Substantiv și Stil · Vezi mai mult »

Subiect (gramatică)

În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Subiect (gramatică) · Vezi mai mult »

Subordonare (gramatică)

În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.

Nou!!: Substantiv și Subordonare (gramatică) · Vezi mai mult »

Substrat (lingvistică)

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „substrat” denumește totalitatea elementelor lingvistice pătrunse din limba unei populații autohtone în altă limbă, în urma adoptării acesteia din urmăConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Substantiv și Substrat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Supin

În gramatica unor limbi, termenul „supin” (din latinescul supinum) denumește o formă verbală numită în unele gramatici „mod nepersonal și nepredicativ”Avram 1997, pp. 216–217.

Nou!!: Substantiv și Supin · Vezi mai mult »

Temă și remă

În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.

Nou!!: Substantiv și Temă și remă · Vezi mai mult »

Traci

Tracii au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracă, o componentă a familiei limbilor indo-europene.

Nou!!: Substantiv și Traci · Vezi mai mult »

Tragedia omului

''Alungarea din rai'', ilustraţie de Mihály Zichy Tragedia omului (în) este o piesă de teatru scrisă de autorul maghiar Imre Madách și publicată pentru prima dată în 1861.

Nou!!: Substantiv și Tragedia omului · Vezi mai mult »

Unitate de măsură

Unitățile de măsură reprezintă un aspect al mărimilor fizice.

Nou!!: Substantiv și Unitate de măsură · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Nou!!: Substantiv și Verb · Vezi mai mult »

Verb copulativ

În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.

Nou!!: Substantiv și Verb copulativ · Vezi mai mult »

Victor Hugo

Victor Hugo a fost un poet, dramaturg și romancier francez.

Nou!!: Substantiv și Victor Hugo · Vezi mai mult »

Redirecționează aici:

Substantive, Substantivul.

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »