Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Gratuit
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Verb copulativ

Index Verb copulativ

În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.

87 relaţii: Accent, Adjectiv, Adverb, Afix, Anatole France, Angela Bidu-Vrănceanu, Animat și inanimat (lingvistică), Aspect și mod de acțiune, Atribut, Categorie gramaticală, Cazul acuzativ, Cazul instrumental, Cazul nominativ, Context (lingvistică), Cuvânt, Cuvânt gramatical, Desinență, Diasistemul slav de centru-sud, Element predicativ suplimentar, Frază, Gen gramatical, Gerunziu, Gramatică, Gustave Flaubert, Indicativ, Infinitiv, Kyoto, Lexic, Limba arabă, Limba bosniacă, Limba croată, Limba ebraică, Limba franceză, Limba japoneză, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba rusă, Limba sârbă, Limba spaniolă, Limba turcă, Limbă (comunicare), Limbi romanice, Limbi slave, Lingvistică, Metaforă, Mihai Eminescu, Mioara Avram, Mod (gramatică), Modalitate (lingvistică), ..., Morfologie (lingvistică), Negație (gramatică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Parte de propoziție, Participiu, Particulă (gramatică), Persoană (gramatică), Predicat, Prezent (gramatică), Pronume, Pronume demonstrativ, Pronume personal, Propoziție atributivă, Propoziție circumstanțială concesivă, Propoziție gramaticală, Propoziție predicativă, Propoziție subiectivă, Recțiune, Registru de limbă, Romain Rolland, Semantică, Silabă, Sinonim, Sintaxă, Stilistică, Subiect (gramatică), Subordonare (gramatică), Substantiv, Supin, Temă și remă, Timp (gramatică), Trecut (gramatică), Vasile Voiculescu, Verb, Viitor (gramatică). Extinde indicele (37 Mai Mult) »

Accent

În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.

Nou!!: Verb copulativ și Accent · Vezi mai mult »

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Nou!!: Verb copulativ și Adjectiv · Vezi mai mult »

Adverb

În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.

Nou!!: Verb copulativ și Adverb · Vezi mai mult »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Nou!!: Verb copulativ și Afix · Vezi mai mult »

Anatole France

Anatole France este numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921.

Nou!!: Verb copulativ și Anatole France · Vezi mai mult »

Angela Bidu-Vrănceanu

Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.

Nou!!: Verb copulativ și Angela Bidu-Vrănceanu · Vezi mai mult »

Animat și inanimat (lingvistică)

În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.

Nou!!: Verb copulativ și Animat și inanimat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Aspect și mod de acțiune

În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.

Nou!!: Verb copulativ și Aspect și mod de acțiune · Vezi mai mult »

Atribut

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.

Nou!!: Verb copulativ și Atribut · Vezi mai mult »

Categorie gramaticală

În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.

Nou!!: Verb copulativ și Categorie gramaticală · Vezi mai mult »

Cazul acuzativ

În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Verb copulativ și Cazul acuzativ · Vezi mai mult »

Cazul instrumental

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.

Nou!!: Verb copulativ și Cazul instrumental · Vezi mai mult »

Cazul nominativ

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.

Nou!!: Verb copulativ și Cazul nominativ · Vezi mai mult »

Context (lingvistică)

Termenul context se referă la origine la textul scris.

Nou!!: Verb copulativ și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Nou!!: Verb copulativ și Cuvânt · Vezi mai mult »

Cuvânt gramatical

În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.

Nou!!: Verb copulativ și Cuvânt gramatical · Vezi mai mult »

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Nou!!: Verb copulativ și Desinență · Vezi mai mult »

Diasistemul slav de centru-sud

Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.

Nou!!: Verb copulativ și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »

Element predicativ suplimentar

În sintaxa tradițională a limbii române, termenul „element predicativ suplimentar” (EPS) denumește o parte secundară de propoziție considerată cu dublă subordonare, față de un verb sau față de o interjecție predicativă, pe de o parte, și față de un substantiv sau pronume cu diverse funcții, pe de altă parte.

Nou!!: Verb copulativ și Element predicativ suplimentar · Vezi mai mult »

Frază

În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.

Nou!!: Verb copulativ și Frază · Vezi mai mult »

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Nou!!: Verb copulativ și Gen gramatical · Vezi mai mult »

Gerunziu

În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.

Nou!!: Verb copulativ și Gerunziu · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Nou!!: Verb copulativ și Gramatică · Vezi mai mult »

Gustave Flaubert

Gustave Flaubert a fost un romancier și dramaturg francez, cunoscut mai ales datorită romanului Madame Bovary (Doamna Bovary) operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea.

Nou!!: Verb copulativ și Gustave Flaubert · Vezi mai mult »

Indicativ

În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.

Nou!!: Verb copulativ și Indicativ · Vezi mai mult »

Infinitiv

În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.

Nou!!: Verb copulativ și Infinitiv · Vezi mai mult »

Kyoto

Orașul Kyoto pe harta Japoniei este un municipiu din Japonia, centrul administrativ al prefecturii Kyoto.

Nou!!: Verb copulativ și Kyoto · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Verb copulativ și Lexic · Vezi mai mult »

Limba arabă

Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.

Nou!!: Verb copulativ și Limba arabă · Vezi mai mult »

Limba bosniacă

Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.

Nou!!: Verb copulativ și Limba bosniacă · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Nou!!: Verb copulativ și Limba croată · Vezi mai mult »

Limba ebraică

Ebraica (עִברִית) este o limbă semitică – parte din familia de limbi afro-asiatice (hamito-semitice) – vorbită de peste 9,2 milioane de oameni în Israel și folosită ca limbă rituală și de studii religioase în comunitățile evreiești din lume.

Nou!!: Verb copulativ și Limba ebraică · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Nou!!: Verb copulativ și Limba franceză · Vezi mai mult »

Limba japoneză

Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.

Nou!!: Verb copulativ și Limba japoneză · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Nou!!: Verb copulativ și Limba maghiară · Vezi mai mult »

Limba muntenegreană

Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.

Nou!!: Verb copulativ și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Nou!!: Verb copulativ și Limba română · Vezi mai mult »

Limba rusă

Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.

Nou!!: Verb copulativ și Limba rusă · Vezi mai mult »

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Nou!!: Verb copulativ și Limba sârbă · Vezi mai mult »

Limba spaniolă

Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.

Nou!!: Verb copulativ și Limba spaniolă · Vezi mai mult »

Limba turcă

Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).

Nou!!: Verb copulativ și Limba turcă · Vezi mai mult »

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Nou!!: Verb copulativ și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »

Limbi romanice

Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.

Nou!!: Verb copulativ și Limbi romanice · Vezi mai mult »

Limbi slave

Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.

Nou!!: Verb copulativ și Limbi slave · Vezi mai mult »

Lingvistică

Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.

Nou!!: Verb copulativ și Lingvistică · Vezi mai mult »

Metaforă

Metafora (din greacă: metapherin) este o figură de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese.

Nou!!: Verb copulativ și Metaforă · Vezi mai mult »

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.

Nou!!: Verb copulativ și Mihai Eminescu · Vezi mai mult »

Mioara Avram

Mioara Avram (n. 4 februarie 1932, Tulcea, d. 12 iulie 2004, București) a fost o lingvistă română.

Nou!!: Verb copulativ și Mioara Avram · Vezi mai mult »

Mod (gramatică)

În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.

Nou!!: Verb copulativ și Mod (gramatică) · Vezi mai mult »

Modalitate (lingvistică)

În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propozițieBussmann 1998, p. 754.

Nou!!: Verb copulativ și Modalitate (lingvistică) · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Nou!!: Verb copulativ și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Negație (gramatică)

În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.

Nou!!: Verb copulativ și Negație (gramatică) · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Nou!!: Verb copulativ și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »

Nume predicativ

În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.

Nou!!: Verb copulativ și Nume predicativ · Vezi mai mult »

Numeral

În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.

Nou!!: Verb copulativ și Numeral · Vezi mai mult »

Parte de propoziție

În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.

Nou!!: Verb copulativ și Parte de propoziție · Vezi mai mult »

Participiu

În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.

Nou!!: Verb copulativ și Participiu · Vezi mai mult »

Particulă (gramatică)

În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.

Nou!!: Verb copulativ și Particulă (gramatică) · Vezi mai mult »

Persoană (gramatică)

În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.

Nou!!: Verb copulativ și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Nou!!: Verb copulativ și Predicat · Vezi mai mult »

Prezent (gramatică)

În gramatică, termenul „prezent” denumește în sens general o valoare temporală de bază, cea care exprimă caracterul actual al unei acțiuni, opunându-se altor două valori temporale fundamentale, trecutul și viitorul.

Nou!!: Verb copulativ și Prezent (gramatică) · Vezi mai mult »

Pronume

În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.

Nou!!: Verb copulativ și Pronume · Vezi mai mult »

Pronume demonstrativ

În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.

Nou!!: Verb copulativ și Pronume demonstrativ · Vezi mai mult »

Pronume personal

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.

Nou!!: Verb copulativ și Pronume personal · Vezi mai mult »

Propoziție atributivă

În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziție atributivă · Vezi mai mult »

Propoziție circumstanțială concesivă

Propoziția circumstanțială concesivă este o propoziție subordonată circumstanțială care exprimă o împrejurare de natură să împiedice desfășurarea unei acțiuni sau existența unei calități din regentă, dar care nu le împiedică.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziție circumstanțială concesivă · Vezi mai mult »

Propoziție gramaticală

Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »

Propoziție predicativă

Propoziția predicativă constituie în frază o realizare propozițională a numelui predicativ.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziție predicativă · Vezi mai mult »

Propoziție subiectivă

Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziție subiectivă · Vezi mai mult »

Recțiune

În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.

Nou!!: Verb copulativ și Recțiune · Vezi mai mult »

Registru de limbă

În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.

Nou!!: Verb copulativ și Registru de limbă · Vezi mai mult »

Romain Rolland

Romain Rolland a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915.

Nou!!: Verb copulativ și Romain Rolland · Vezi mai mult »

Semantică

Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.

Nou!!: Verb copulativ și Semantică · Vezi mai mult »

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.

Nou!!: Verb copulativ și Silabă · Vezi mai mult »

Sinonim

În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.

Nou!!: Verb copulativ și Sinonim · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Nou!!: Verb copulativ și Sintaxă · Vezi mai mult »

Stilistică

Stilistica este o ramură a lingvisticii care studiază stilul exprimării verbale din opere scrise, mai ales cel al operelor literare.

Nou!!: Verb copulativ și Stilistică · Vezi mai mult »

Subiect (gramatică)

În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Verb copulativ și Subiect (gramatică) · Vezi mai mult »

Subordonare (gramatică)

În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.

Nou!!: Verb copulativ și Subordonare (gramatică) · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Nou!!: Verb copulativ și Substantiv · Vezi mai mult »

Supin

În gramatica unor limbi, termenul „supin” (din latinescul supinum) denumește o formă verbală numită în unele gramatici „mod nepersonal și nepredicativ”Avram 1997, pp. 216–217.

Nou!!: Verb copulativ și Supin · Vezi mai mult »

Temă și remă

În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.

Nou!!: Verb copulativ și Temă și remă · Vezi mai mult »

Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Nou!!: Verb copulativ și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »

Trecut (gramatică)

În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Nou!!: Verb copulativ și Trecut (gramatică) · Vezi mai mult »

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu Vasile Voiculescu (pseudonim literar: V. Voiculescu) a fost un scriitor și medic român.

Nou!!: Verb copulativ și Vasile Voiculescu · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Nou!!: Verb copulativ și Verb · Vezi mai mult »

Viitor (gramatică)

În gramatică, termenul „viitor” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.

Nou!!: Verb copulativ și Viitor (gramatică) · Vezi mai mult »

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »