acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Afix și Participiu
Afix și Participiu au 27 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Armonie vocalică, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cuvânt, Derivare (lingvistică), Desinență, Gen gramatical, Grad de comparație, Gramatică, Lexic, Limba croată, Limba latină, Limba maghiară, Limba română, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Mod (gramatică), Număr (gramatică), Participiu, Perfect compus, Persoană (gramatică), Rădăcină și radical (lingvistică), Sintaxă, Substantiv, Verb, Verb auxiliar.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Afix · Adjectiv și Participiu ·
Armonie vocalică
În fonetică, armonia vocalică este un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături.
Afix și Armonie vocalică · Armonie vocalică și Participiu ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Afix și Categorie gramaticală · Categorie gramaticală și Participiu ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Afix și Caz (gramatică) · Caz (gramatică) și Participiu ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Afix și Cuvânt · Cuvânt și Participiu ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Afix și Derivare (lingvistică) · Derivare (lingvistică) și Participiu ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Afix și Desinență · Desinență și Participiu ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Afix și Gen gramatical · Gen gramatical și Participiu ·
Grad de comparație
În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.
Afix și Grad de comparație · Grad de comparație și Participiu ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Afix și Gramatică · Gramatică și Participiu ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Afix și Lexic · Lexic și Participiu ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Afix și Limba croată · Limba croată și Participiu ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Afix și Limba latină · Limba latină și Participiu ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Afix și Limba maghiară · Limba maghiară și Participiu ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Afix și Limba română · Limba română și Participiu ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Afix și Limba sârbă · Limba sârbă și Participiu ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Afix și Limbă (comunicare) · Limbă (comunicare) și Participiu ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Afix și Mod (gramatică) · Mod (gramatică) și Participiu ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Afix și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Participiu ·
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Afix și Participiu · Participiu și Participiu ·
Perfect compus
În gramatică, perfectul compus este o formă verbală temporală de trecut a indicativului, existentă în unele limbi, cu denumiri exact echivalente sau diferite, corespunzătoare acesteia.
Afix și Perfect compus · Participiu și Perfect compus ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Afix și Persoană (gramatică) · Participiu și Persoană (gramatică) ·
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Afix și Rădăcină și radical (lingvistică) · Participiu și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Afix și Sintaxă · Participiu și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Afix și Substantiv · Participiu și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Afix și Verb · Participiu și Verb ·
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Afix și Participiu
- Ceea ce au în comun cu Afix și Participiu
- Similarități între Afix și Participiu
Comparație între Afix și Participiu
Afix are 66 de relații, în timp ce Participiu are 55. Așa cum au în comun 27, indicele Jaccard este 22.31% = 27 / (66 + 55).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Afix și Participiu. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
