Ardere și Chimie

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Ardere și Chimie

Ardere vs. Chimie

Flacără produsă prin arderea unui combustibil. Arderea sau combustia este o reacție chimică exotermă între un combustibil și un agent oxidant, însoțită de degajare de căldură și, uneori și de lumină (flacără). Chimia (denumirea provine din cuvântul egiptean kēme pronunțat, care înseamnă „pământ”) reprezintă una dintre ramurile științelor naturale al cărei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și schimbarea materiei; chimia mai este numită și „știința de mijloc” sau „știința centrală”, întrucât conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale naturii precum astronomia, fizica, biologia și geologia.

Agent oxidant

Pictograma GHS pentru substanțe oxidante. În chimie, un agent oxidant este un compus sau element care, într-o reacție de oxidoreducere, acceptă un electron de la un alt compus.

Agent oxidant și Ardere · Agent oxidant și Chimie · Vezi mai mult »

Carbon

Carbonul (din latină: carbo, „cărbune”) este un element chimic cu simbolul C și numărul atomic 6.

Ardere și Carbon · Carbon și Chimie · Vezi mai mult »

Clor

Clorul este un element chimic cu numărul atomic 17 și cu simbolul Cl.

Ardere și Clor · Chimie și Clor · Vezi mai mult »

Energie

Trăsnete în Oradea Cuvântul energie (din ενέργεια, energheia, „activitate”, "εν" având semnificația „în” și "έργον" având semnificația „lucru”) în sensul folosit în fizică, sau, mai general, în știință, tehnică și tehnologie, „energia”, „potențialul care determină schimbări”, este un concept folosit la înțelegerea și descrierea proceselor fizice și chimice.

Ardere și Energie · Chimie și Energie · Vezi mai mult »

Fizică

În sensul acelor de ceasornic: un curcubeu, un laser, un balon cu aer cald, un titirez, efectele unei coliziuni lateral-frontale, orbitali atomici de hidrogen, o bombă termonucleară, un fulger și galaxii Fizica (din cuvântul grec antic: φυσική (ἐπιστήμη) phusikḗ (epistḗmē) care înseamnă cunoașterea naturii, din φύσις phúsis ce înseamnă natură),, este știința care studiază proprietățile și structura materiei,At the start of The Feynman Lectures on Physics, Richard Feynman offers the atomic hypothesis as the single most prolific scientific concept: "If, in some cataclysm, all scientific knowledge were to be destroyed one sentence what statement would contain the most information in the fewest words? I believe it is that all things are made up of atoms – little particles that move around in perpetual motion, attracting each other when they are a little distance apart, but repelling upon being squeezed into one another..." formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce. Fizica este una dintre disciplinele fundamentale ale științei, iar scopul său principal este de a înțelege cum se comportă universul."Physics is one of the most fundamental of the sciences. Scientists of all disciplines use the ideas of physics, including chemists who study the structure of molecules, paleontologists who try to reconstruct how dinosaurs walked, and climatologists who study how human activities affect the atmosphere and oceans. Physics is also the foundation of all engineering and technology. No engineer could design a flat-screen TV, an interplanetary spacecraft, or even a better mousetrap without first understanding the basic laws of physics. (...) You will come to see physics as a towering achievement of the human intellect in its quest to understand our world and ourselves."Physics is an experimental science. Physicists observe the phenomena of nature and try to find patterns that relate these phenomena.""Physics is the study of your world and the world and universe around you." Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit. Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia sau biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic, și uneori influențează matematica sau filozofia. De exemplu, înțelegerea mai profundă a electromagnetismului a avut drept rezultat răspândirea aparatelor pe bază de curent electric - televizoare, computere, electrocasnice etc.; descoperirile din termodinamică au dus la dezvoltarea transportului motorizat; iar descoperirile din mecanică au dus la dezvoltarea calculului infinitezimal, chimiei cuantice și folosirii unor instrumente precum microscopul electronic în microbiologie. Astăzi, fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară și optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică și astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, și a doua cu testarea experimentală a teoriilor și descoperirea unor noi fenomene. În ciuda descoperirilor importante din ultimele patru secole, există probleme deschise în fizică care așteaptă a fi rezolvate. De exemplu, cuantificarea gravitației este poate cea mai arzătoare dintre probleme și cu siguranță și cea mai dificilă. Odată cu elucidarea acestei probleme, fizicienii vor avea o imagine mult mai clară despre interacțiile din natură și cu siguranță multe dintre fenomenele și obiectele pe care le întâlnim în astrofizică, de exemplu găurile negre, își vor găsi explicația într-un mod natural.

Ardere și Fizică · Chimie și Fizică · Vezi mai mult »

Hidrogen

Liniile spectrale de hidrogen Hidrogenul este elementul chimic în tabelul periodic al elementelor cu simbolul H și numărul atomic 1.

Ardere și Hidrogen · Chimie și Hidrogen · Vezi mai mult »

Intermediar de reacție

Un intermediar de reacție (sau mai simplu un intermediar) este o specie chimică formată în timpul unei reacții chimice din reactanți, și care evoluează cu obținerea produșilor de reacție.

Ardere și Intermediar de reacție · Chimie și Intermediar de reacție · Vezi mai mult »

Lemn

right right Nigeriei ce este expusă în Los Angeles County Museum of Art din Statele Unite ale Americii Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori, arbuști etc., fiind compus în majoritate din celuloză și lignină și în mică parte din gume, rășini, materii tanante și materii colorante.

Ardere și Lemn · Chimie și Lemn · Vezi mai mult »

Metalurgie

Metalurgia este o ramură a industriei ce include procesele de obținere a metalelor din minereuri și alte substanțe ce conțin metale.

Ardere și Metalurgie · Chimie și Metalurgie · Vezi mai mult »

Mol

Molul (numit și moleculă-gram atunci când se referă la molecule) este unitatea de măsură fundamentală în SI a cantității de substanță.

Ardere și Mol · Chimie și Mol · Vezi mai mult »

Oxigen

Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8.

Ardere și Oxigen · Chimie și Oxigen · Vezi mai mult »

Reacție chimică

Reacțiile chimice sunt interacțiuni la nivel molecular dintre substanțe chimice, sau altfel spus sunt procese chimice prin care are loc transformarea unor substanțe chimice numite reactanți în produși de reacție.

Ardere și Reacție chimică · Chimie și Reacție chimică · Vezi mai mult »

Sulf

Sulful (numit și pucioasă) este elementul chimic cu simbolul S și cu numărul atomic 16.

Ardere și Sulf · Chimie și Sulf · Vezi mai mult »

Temperatură

Temperatura este o mărime fizică a unui sistem termodinamic care exprimă cantitativ proprietatea de mai cald sau mai rece a sistemului respectiv.

Ardere și Temperatură · Chimie și Temperatură · Vezi mai mult »