acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Articol (gramatică) și Cazul nominativ
Articol (gramatică) și Cazul nominativ au 24 lucruri în comun (în Uniunpedie): Acord (gramatică), Atribut, Atribut substantival, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Complement, Consoană, Cuvânt gramatical, Declinare, Determinant (gramatică), Gen gramatical, Gramatică, Limba engleză, Limba latină, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Limbi romanice, Număr (gramatică), Nume predicativ, Parte de vorbire, Prepoziție, Pronume demonstrativ, Substantiv.
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Acord (gramatică) și Articol (gramatică) · Acord (gramatică) și Cazul nominativ ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Articol (gramatică) și Atribut · Atribut și Cazul nominativ ·
Atribut substantival
Atributul substantival este un atribut exprimat printr-un substantiv.
Articol (gramatică) și Atribut substantival · Atribut substantival și Cazul nominativ ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Caz (gramatică) · Caz (gramatică) și Cazul nominativ ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Cazul acuzativ · Cazul acuzativ și Cazul nominativ ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Articol (gramatică) și Complement · Cazul nominativ și Complement ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Articol (gramatică) și Consoană · Cazul nominativ și Consoană ·
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Articol (gramatică) și Cuvânt gramatical · Cazul nominativ și Cuvânt gramatical ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Articol (gramatică) și Declinare · Cazul nominativ și Declinare ·
Determinant (gramatică)
În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.
Articol (gramatică) și Determinant (gramatică) · Cazul nominativ și Determinant (gramatică) ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Articol (gramatică) și Gen gramatical · Cazul nominativ și Gen gramatical ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Articol (gramatică) și Gramatică · Cazul nominativ și Gramatică ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Articol (gramatică) și Limba engleză · Cazul nominativ și Limba engleză ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Articol (gramatică) și Limba latină · Cazul nominativ și Limba latină ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Articol (gramatică) și Limba maghiară · Cazul nominativ și Limba maghiară ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Articol (gramatică) și Limba română · Cazul nominativ și Limba română ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Articol (gramatică) și Limbă (comunicare) · Cazul nominativ și Limbă (comunicare) ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Articol (gramatică) și Limbi romanice · Cazul nominativ și Limbi romanice ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Articol (gramatică) și Număr (gramatică) · Cazul nominativ și Număr (gramatică) ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Articol (gramatică) și Nume predicativ · Cazul nominativ și Nume predicativ ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Parte de vorbire · Cazul nominativ și Parte de vorbire ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Articol (gramatică) și Prepoziție · Cazul nominativ și Prepoziție ·
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Articol (gramatică) și Pronume demonstrativ · Cazul nominativ și Pronume demonstrativ ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Articol (gramatică) și Substantiv · Cazul nominativ și Substantiv ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Articol (gramatică) și Cazul nominativ
- Ceea ce au în comun cu Articol (gramatică) și Cazul nominativ
- Similarități între Articol (gramatică) și Cazul nominativ
Comparație între Articol (gramatică) și Cazul nominativ
Articol (gramatică) are 70 de relații, în timp ce Cazul nominativ are 49. Așa cum au în comun 24, indicele Jaccard este 20.17% = 24 / (70 + 49).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Articol (gramatică) și Cazul nominativ. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
