Similarități între Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică)
Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică) au 27 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Afix, Cazul dativ, Cazul nominativ, Compunere (lingvistică), Consoană, Cuvânt, Desinență, Grad de comparație, Gramatică, Limba engleză, Limba engleză veche, Limba franceză, Limba latină, Limba maghiară, Limba română, Limbi indo-europene, Lingvistică, Morfem, Număr (gramatică), Parte de vorbire, Prepoziție, Pronume, Propoziție gramaticală, Substantiv, Verb, Vocală.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Cazul genitiv · Adjectiv și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Cazul genitiv · Afix și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Cazul genitiv · Cazul dativ și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Cazul genitiv și Cazul nominativ · Cazul nominativ și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Cazul genitiv și Compunere (lingvistică) · Compunere (lingvistică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Cazul genitiv și Consoană · Consoană și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cazul genitiv și Cuvânt · Cuvânt și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Cazul genitiv și Desinență · Desinență și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Grad de comparație
În gramatică, gradul de comparație este o categorie gramaticală specifică adjectivului și adverbului.
Cazul genitiv și Grad de comparație · Grad de comparație și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Cazul genitiv și Gramatică · Gramatică și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Cazul genitiv și Limba engleză · Limba engleză și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba engleză veche
Engleza veche (sau anglo-saxonă) este o formă timpurie a limbii engleze, vorbită în părți ale Angliei și Scoției actuale între secolul V și secolul XII.
Cazul genitiv și Limba engleză veche · Limba engleză veche și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Cazul genitiv și Limba franceză · Limba franceză și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Cazul genitiv și Limba latină · Limba latină și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Cazul genitiv și Limba maghiară · Limba maghiară și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Cazul genitiv și Limba română · Limba română și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Cazul genitiv și Limbi indo-europene · Limbi indo-europene și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Cazul genitiv și Lingvistică · Lingvistică și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Cazul genitiv și Morfem · Morfem și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Cazul genitiv și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul genitiv și Parte de vorbire · Parte de vorbire și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Cazul genitiv și Prepoziție · Prepoziție și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Cazul genitiv și Pronume · Pronume și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Cazul genitiv și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Rădăcină și radical (lingvistică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Cazul genitiv și Substantiv · Rădăcină și radical (lingvistică) și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Cazul genitiv și Verb · Rădăcină și radical (lingvistică) și Verb ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Cazul genitiv și Vocală · Rădăcină și radical (lingvistică) și Vocală ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică)
- Ceea ce au în comun cu Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică)
- Similarități între Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică)
Comparație între Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică)
Cazul genitiv are 80 de relații, în timp ce Rădăcină și radical (lingvistică) are 71. Așa cum au în comun 27, indicele Jaccard este 17.88% = 27 / (80 + 71).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Cazul genitiv și Rădăcină și radical (lingvistică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: