acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Compunere (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară
Compunere (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară au 41 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adverb, Afix, Articol (gramatică), Atribut, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Complement, Complement circumstanțial, Complement indirect, Conjuncție, Cuvânt, Cuvânt gramatical, Derivare (lingvistică), Dunărea, Gerunziu, Gramatică, Indicativ, Lexic, Limba maghiară, Limba română, Mod (gramatică), Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Numeral, Parte de vorbire, Participiu, Persoană (gramatică), Postpoziție, Predicat, ..., Prepoziție, Pronume, Propoziție gramaticală, Recțiune, Registru de limbă, Semantică, Sinonim, Sintagmă, Sintaxă, Substantiv, Verb. Extinde indicele (11 Mai Mult) »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Compunere (lingvistică) · Adjectiv și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Compunere (lingvistică) · Adverb și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Compunere (lingvistică) · Afix și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Compunere (lingvistică) · Articol (gramatică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Compunere (lingvistică) · Atribut și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Compunere (lingvistică) · Caz (gramatică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Compunere (lingvistică) · Cazul acuzativ și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Compunere (lingvistică) · Complement și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Complement circumstanțial și Compunere (lingvistică) · Complement circumstanțial și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Compunere (lingvistică) · Complement indirect și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Compunere (lingvistică) și Conjuncție · Conjuncție și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Compunere (lingvistică) și Cuvânt · Cuvânt și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Compunere (lingvistică) și Cuvânt gramatical · Cuvânt gramatical și Cuvintele funcționale în limba maghiară ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Compunere (lingvistică) și Derivare (lingvistică) · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Derivare (lingvistică) ·
Dunărea
Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în întregime în Rusia).
Compunere (lingvistică) și Dunărea · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Dunărea ·
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Compunere (lingvistică) și Gerunziu · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Gerunziu ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Compunere (lingvistică) și Gramatică · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Gramatică ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Compunere (lingvistică) și Indicativ · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Indicativ ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Compunere (lingvistică) și Lexic · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Lexic ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Compunere (lingvistică) și Limba maghiară · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Limba maghiară ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Compunere (lingvistică) și Limba română · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Limba română ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Compunere (lingvistică) și Mod (gramatică) · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Mod (gramatică) ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Compunere (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Morfologie (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Compunere (lingvistică) și Număr (gramatică) · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Număr (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Compunere (lingvistică) și Numeral · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Numeral ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Compunere (lingvistică) și Parte de vorbire · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Parte de vorbire ·
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Compunere (lingvistică) și Participiu · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Participiu ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Compunere (lingvistică) și Persoană (gramatică) · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Persoană (gramatică) ·
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Compunere (lingvistică) și Postpoziție · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Postpoziție ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Compunere (lingvistică) și Predicat · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Predicat ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Compunere (lingvistică) și Prepoziție · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Prepoziție ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Compunere (lingvistică) și Pronume · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Pronume ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Compunere (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Propoziție gramaticală ·
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Compunere (lingvistică) și Recțiune · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Recțiune ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Compunere (lingvistică) și Registru de limbă · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Registru de limbă ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Compunere (lingvistică) și Semantică · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Semantică ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Compunere (lingvistică) și Sinonim · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Sinonim ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Compunere (lingvistică) și Sintagmă · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Sintagmă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Compunere (lingvistică) și Sintaxă · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Compunere (lingvistică) și Substantiv · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Compunere (lingvistică) și Verb · Cuvintele funcționale în limba maghiară și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Compunere (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară
- Ceea ce au în comun cu Compunere (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară
- Similarități între Compunere (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară
Comparație între Compunere (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară
Compunere (lingvistică) are 164 de relații, în timp ce Cuvintele funcționale în limba maghiară are 91. Așa cum au în comun 41, indicele Jaccard este 16.08% = 41 / (164 + 91).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Compunere (lingvistică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
