Similarități între Determinant (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
Determinant (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză au 38 lucruri în comun (în Uniunpedie): Acord (gramatică), Adjectiv, Adjectiv demonstrativ, Adjectiv posesiv, Adjectiv pronominal, Adverb, Afix, Animat și inanimat (lingvistică), Articol (gramatică), Atribut, Cazul dativ, Complement direct, Consoană, Declinare, Frază, Gen gramatical, Gramatică, Limba franceză, Limba latină, Limba română, Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, Prepoziție, Pronume, Pronume interogativ, Pronume nehotărât, ..., Propoziție atributivă, Propoziție gramaticală, Registru de limbă, Sinonim, Sintaxă, Substantiv, Verb, Vocală. Extinde indicele (8 Mai Mult) »
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Acord (gramatică) și Determinant (gramatică) · Acord (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Determinant (gramatică) · Adjectiv și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Adjectiv demonstrativ
În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp.
Adjectiv demonstrativ și Determinant (gramatică) · Adjectiv demonstrativ și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Adjectiv posesiv și Determinant (gramatică) · Adjectiv posesiv și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Adjectiv pronominal
În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.
Adjectiv pronominal și Determinant (gramatică) · Adjectiv pronominal și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Determinant (gramatică) · Adverb și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Determinant (gramatică) · Afix și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Animat și inanimat (lingvistică)
În lingvistică, calificările „animat și inanimat” sau „însuflețit și neînsuflețit” se bazează în primul rând pe distincția naturală dintre, pe de o parte, ființe, adică entități ce se caracterizează prin viață din punct de vedere biologic, pe de altă parte entități care nu au această caracteristică.
Animat și inanimat (lingvistică) și Determinant (gramatică) · Animat și inanimat (lingvistică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Determinant (gramatică) · Articol (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Determinant (gramatică) · Atribut și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Determinant (gramatică) · Cazul dativ și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Determinant (gramatică) · Complement direct și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Determinant (gramatică) · Consoană și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Declinare și Determinant (gramatică) · Declinare și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Determinant (gramatică) și Frază · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Frază ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Determinant (gramatică) și Gen gramatical · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Gen gramatical ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Determinant (gramatică) și Gramatică · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Gramatică ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Determinant (gramatică) și Limba franceză · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Limba franceză ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Determinant (gramatică) și Limba latină · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Limba latină ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Determinant (gramatică) și Limba română · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Limba română ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Determinant (gramatică) și Număr (gramatică) · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Număr (gramatică) ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Determinant (gramatică) și Nume predicativ · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Nume predicativ ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Determinant (gramatică) și Numeral · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Numeral ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Determinant (gramatică) și Parte de vorbire · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Determinant (gramatică) și Persoană (gramatică) · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Determinant (gramatică) și Predicat · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Predicat ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Determinant (gramatică) și Prepoziție · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Prepoziție ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Determinant (gramatică) și Pronume · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Pronume ·
Pronume interogativ
În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.
Determinant (gramatică) și Pronume interogativ · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Pronume interogativ ·
Pronume nehotărât
În gramatica tradițională, pronumele nehotărât sau nedefinit este o clasă de cuvinte eterogenăKalmbach 2017,.
Determinant (gramatică) și Pronume nehotărât · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Pronume nehotărât ·
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Determinant (gramatică) și Propoziție atributivă · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Propoziție atributivă ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Determinant (gramatică) și Propoziție gramaticală · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Propoziție gramaticală ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Determinant (gramatică) și Registru de limbă · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Registru de limbă ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Determinant (gramatică) și Sinonim · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Sinonim ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Determinant (gramatică) și Sintaxă · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Determinant (gramatică) și Substantiv · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Determinant (gramatică) și Verb · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Verb ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Determinant (gramatică) și Vocală · Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză și Vocală ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Determinant (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
- Ceea ce au în comun cu Determinant (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
- Similarități între Determinant (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
Comparație între Determinant (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză
Determinant (gramatică) are 79 de relații, în timp ce Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză are 121. Așa cum au în comun 38, indicele Jaccard este 19.00% = 38 / (79 + 121).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Determinant (gramatică) și Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: