acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică)
Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică) au 25 lucruri în comun (în Uniunpedie): Afix, Cazul dativ, Conjugare, Conjunctiv, Consoană, Declinare, Desinență, Fonetică, Fonologie, Gen gramatical, Gramatică, Indicativ, Lexic, Limba croată, Limba greacă, Limba română, Număr (gramatică), Persoană (gramatică), Predicat, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Timp (gramatică), Verb, Vocală.
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Limbi romanice orientale · Afix și Morfologie (lingvistică) ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Limbi romanice orientale · Cazul dativ și Morfologie (lingvistică) ·
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Conjugare și Limbi romanice orientale · Conjugare și Morfologie (lingvistică) ·
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Conjunctiv și Limbi romanice orientale · Conjunctiv și Morfologie (lingvistică) ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Limbi romanice orientale · Consoană și Morfologie (lingvistică) ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Declinare și Limbi romanice orientale · Declinare și Morfologie (lingvistică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Limbi romanice orientale · Desinență și Morfologie (lingvistică) ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Fonetică și Limbi romanice orientale · Fonetică și Morfologie (lingvistică) ·
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Fonologie și Limbi romanice orientale · Fonologie și Morfologie (lingvistică) ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Limbi romanice orientale · Gen gramatical și Morfologie (lingvistică) ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Limbi romanice orientale · Gramatică și Morfologie (lingvistică) ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Limbi romanice orientale · Indicativ și Morfologie (lingvistică) ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Limbi romanice orientale · Lexic și Morfologie (lingvistică) ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Limbi romanice orientale · Limba croată și Morfologie (lingvistică) ·
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Limba greacă și Limbi romanice orientale · Limba greacă și Morfologie (lingvistică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Limbi romanice orientale · Limba română și Morfologie (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Limbi romanice orientale și Număr (gramatică) · Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică) ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică) · Morfologie (lingvistică) și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Limbi romanice orientale și Predicat · Morfologie (lingvistică) și Predicat ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Limbi romanice orientale și Sintaxă · Morfologie (lingvistică) și Sintaxă ·
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Limbi romanice orientale și Subiect (dezambiguizare) · Morfologie (lingvistică) și Subiect (dezambiguizare) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Limbi romanice orientale și Substantiv · Morfologie (lingvistică) și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Limbi romanice orientale și Timp (gramatică) · Morfologie (lingvistică) și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Limbi romanice orientale și Verb · Morfologie (lingvistică) și Verb ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Limbi romanice orientale și Vocală · Morfologie (lingvistică) și Vocală ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică)
- Ceea ce au în comun cu Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică)
- Similarități între Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică)
Comparație între Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică)
Limbi romanice orientale are 110 de relații, în timp ce Morfologie (lingvistică) are 60. Așa cum au în comun 25, indicele Jaccard este 14.71% = 25 / (110 + 60).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Limbi romanice orientale și Morfologie (lingvistică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
