Similarități între Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică)
Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică) au 17 lucruri în comun (în Uniunpedie): Afix, Conjunctiv, Desinență, Gen gramatical, Infinitiv, Limba croată, Limba română, Limbi indo-europene, Limbi slave, Număr (gramatică), Predicat, Pronume personal, Pronume posesiv, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Timp (gramatică), Verb.
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Limbi romanice orientale · Afix și Persoană (gramatică) ·
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Conjunctiv și Limbi romanice orientale · Conjunctiv și Persoană (gramatică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Limbi romanice orientale · Desinență și Persoană (gramatică) ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Limbi romanice orientale · Gen gramatical și Persoană (gramatică) ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Infinitiv și Limbi romanice orientale · Infinitiv și Persoană (gramatică) ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Limbi romanice orientale · Limba croată și Persoană (gramatică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Limbi romanice orientale · Limba română și Persoană (gramatică) ·
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Limbi indo-europene și Limbi romanice orientale · Limbi indo-europene și Persoană (gramatică) ·
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Limbi romanice orientale și Limbi slave · Limbi slave și Persoană (gramatică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Limbi romanice orientale și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Limbi romanice orientale și Predicat · Persoană (gramatică) și Predicat ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Limbi romanice orientale și Pronume personal · Persoană (gramatică) și Pronume personal ·
Pronume posesiv
În gramatică, pronumele posesiv este un pronume care implică o dublă referință pronominală: la o entitate numită obiect posedat și la una numită posesorConstantinescu-Dobridor 1998, articolul, partea ~ posesiv.
Limbi romanice orientale și Pronume posesiv · Persoană (gramatică) și Pronume posesiv ·
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Limbi romanice orientale și Subiect (dezambiguizare) · Persoană (gramatică) și Subiect (dezambiguizare) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Limbi romanice orientale și Substantiv · Persoană (gramatică) și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Limbi romanice orientale și Timp (gramatică) · Persoană (gramatică) și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Limbi romanice orientale și Verb · Persoană (gramatică) și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică)
- Ceea ce au în comun cu Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică)
- Similarități între Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică)
Comparație între Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică)
Limbi romanice orientale are 110 de relații, în timp ce Persoană (gramatică) are 44. Așa cum au în comun 17, indicele Jaccard este 11.04% = 17 / (110 + 44).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: