Similarități între Limbi romanice orientale și Pronume posesiv
Limbi romanice orientale și Pronume posesiv au 20 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Afix, Articol (gramatică), Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, Complement direct, Complement indirect, Declinare, Desinență, Gen gramatical, Gramatică, Limba croată, Limba română, Număr (gramatică), Persoană (gramatică), Pronume personal, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Limbi romanice orientale · Adjectiv și Pronume posesiv ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Limbi romanice orientale · Afix și Pronume posesiv ·
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Limbi romanice orientale · Articol (gramatică) și Pronume posesiv ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Limbi romanice orientale · Cazul acuzativ și Pronume posesiv ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Cazul dativ și Limbi romanice orientale · Cazul dativ și Pronume posesiv ·
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Cazul genitiv și Limbi romanice orientale · Cazul genitiv și Pronume posesiv ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Limbi romanice orientale · Complement direct și Pronume posesiv ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Limbi romanice orientale · Complement indirect și Pronume posesiv ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Declinare și Limbi romanice orientale · Declinare și Pronume posesiv ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Limbi romanice orientale · Desinență și Pronume posesiv ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Limbi romanice orientale · Gen gramatical și Pronume posesiv ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Limbi romanice orientale · Gramatică și Pronume posesiv ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Limbi romanice orientale · Limba croată și Pronume posesiv ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Limbi romanice orientale · Limba română și Pronume posesiv ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Limbi romanice orientale și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Pronume posesiv ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Limbi romanice orientale și Persoană (gramatică) · Persoană (gramatică) și Pronume posesiv ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Limbi romanice orientale și Pronume personal · Pronume personal și Pronume posesiv ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Limbi romanice orientale și Sintaxă · Pronume posesiv și Sintaxă ·
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Limbi romanice orientale și Subiect (dezambiguizare) · Pronume posesiv și Subiect (dezambiguizare) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Limbi romanice orientale și Substantiv · Pronume posesiv și Substantiv ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Limbi romanice orientale și Pronume posesiv
- Ceea ce au în comun cu Limbi romanice orientale și Pronume posesiv
- Similarități între Limbi romanice orientale și Pronume posesiv
Comparație între Limbi romanice orientale și Pronume posesiv
Limbi romanice orientale are 110 de relații, în timp ce Pronume posesiv are 49. Așa cum au în comun 20, indicele Jaccard este 12.58% = 20 / (110 + 49).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Limbi romanice orientale și Pronume posesiv. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: