Similarități între Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică)
Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică) au 30 lucruri în comun (în Uniunpedie): Acord (gramatică), Afix, Alternanță fonetică, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Consoană, Cuvânt, Declinare, Derivare (lingvistică), Desinență, Diasistemul slav de centru-sud, Gen gramatical, Gramatică, Indicativ, Lexic, Limba croată, Limba greacă, Limba română, Limba sârbă, Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Parte de propoziție, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, Pronume, Propoziție gramaticală, Substantiv, Timp (gramatică), Verb.
Acord (gramatică)
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate.
Acord (gramatică) și Morfologie (lingvistică) · Acord (gramatică) și Număr (gramatică) ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Morfologie (lingvistică) · Afix și Număr (gramatică) ·
Alternanță fonetică
În lingvistică, alternanța fonetică este un fenomen morfofonologic prin care radicalul unui cuvânt prezintă o variație în realizarea sa sonoră.
Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică) · Alternanță fonetică și Număr (gramatică) ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Categorie gramaticală și Morfologie (lingvistică) · Categorie gramaticală și Număr (gramatică) ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Morfologie (lingvistică) · Caz (gramatică) și Număr (gramatică) ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Morfologie (lingvistică) · Consoană și Număr (gramatică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Morfologie (lingvistică) · Cuvânt și Număr (gramatică) ·
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Declinare și Morfologie (lingvistică) · Declinare și Număr (gramatică) ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Derivare (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Derivare (lingvistică) și Număr (gramatică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Morfologie (lingvistică) · Desinență și Număr (gramatică) ·
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Diasistemul slav de centru-sud și Morfologie (lingvistică) · Diasistemul slav de centru-sud și Număr (gramatică) ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Gen gramatical și Morfologie (lingvistică) · Gen gramatical și Număr (gramatică) ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Morfologie (lingvistică) · Gramatică și Număr (gramatică) ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Morfologie (lingvistică) · Indicativ și Număr (gramatică) ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Lexic și Morfologie (lingvistică) · Lexic și Număr (gramatică) ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Limba croată și Morfologie (lingvistică) · Limba croată și Număr (gramatică) ·
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Limba greacă și Morfologie (lingvistică) · Limba greacă și Număr (gramatică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Morfologie (lingvistică) · Limba română și Număr (gramatică) ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Limba sârbă și Morfologie (lingvistică) · Limba sârbă și Număr (gramatică) ·
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Limbă aglutinantă și Morfologie (lingvistică) · Limbă aglutinantă și Număr (gramatică) ·
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Limbă flexionară și Morfologie (lingvistică) · Limbă flexionară și Număr (gramatică) ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Morfologie (lingvistică) și Parte de propoziție · Număr (gramatică) și Parte de propoziție ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Morfologie (lingvistică) și Parte de vorbire · Număr (gramatică) și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Morfologie (lingvistică) și Persoană (gramatică) · Număr (gramatică) și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Morfologie (lingvistică) și Predicat · Număr (gramatică) și Predicat ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Morfologie (lingvistică) și Pronume · Număr (gramatică) și Pronume ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Morfologie (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Număr (gramatică) și Propoziție gramaticală ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Morfologie (lingvistică) și Substantiv · Număr (gramatică) și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Morfologie (lingvistică) și Timp (gramatică) · Număr (gramatică) și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Morfologie (lingvistică) și Verb · Număr (gramatică) și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică)
- Ceea ce au în comun cu Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică)
- Similarități între Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică)
Comparație între Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică)
Morfologie (lingvistică) are 60 de relații, în timp ce Număr (gramatică) are 89. Așa cum au în comun 30, indicele Jaccard este 20.13% = 30 / (60 + 89).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: