acces mai rapid decât browser-ul!
49 relaţii: Acronim, Afix, Analogie (lingvistică), Antonim, Augmentativ, Împrumut (lingvistică), Coalescență (fonetică), Compunere (lingvistică), Conjuncție, Contragere, Cuvânt, Deglutinare, Derivare (lingvistică), Derivare regresivă, Etimologie, Etimologie populară, Flexiune, Haplologie, Interjecție, Jargon, Lexic, Lexicalizare, Lexicologie, Limba aromână, Limba croată, Limba meglenoromână, Limba protoromână, Limba sârbă, Limba ucraineană, Limbă creolă, Limbă vehiculară, Morfem, Morfologie (lingvistică), Neologism, Onomastică, Rădăcină și radical (lingvistică), Reduplicare, Schimbare lingvistică, Siglă, Sincronie și diacronie, Sinonim, Sociolect, Substantiv, Tipologie lingvistică, Toponimie, Varietate (lingvistică), Varietățile regionale ale limbii franceze, Vocabularul limbii române, Vuk Stefanović Karadžić.
Acronim
În lingvistică, un acronim este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se segmente inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexical.
Nou!!: Formare de cuvinte și Acronim · Vezi mai mult »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Formare de cuvinte și Afix · Vezi mai mult »
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Formare de cuvinte și Analogie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Antonim
În semantică, termenul antonim (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 54–55.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 68.Dubois 2002, p. 40–41.Szathmári 2008, articolul Antonímia.. Antonimele au una sau mai multe trăsături comune de sens la care se adaugă trăsături opuse, ceea ce stabilește relația de antonimie. Uneori, trăsătura comună este exprimată de aceeași bază, iar opoziția este marcată de un afix la unul din membrii perechii, ex. hidratat vs. deshidratat, sau de afixe diferite la fiecare membru, ex. a îngropa vs. a dezgropa. Acestea sunt cazuri când antonimia este riguros exprimată lingvistic. Alteori, trăsătura comună este domeniul noțional la care se referă antonimele. De exemplu, în cazul adjectivelor cald vs. rece cu sensul lor propriu, acest domeniu este temperatura. Cuvintele polisemantice pot avea antonime diferite în funcție de sensul cu care sunt folosite, de exemplu густой gustoi „des” vs. редкий redki „rar”, și густой „dens” vs. жидкий jidki „lichid”. Deși rar, se întâlnesc și cuvinte care au sensuri antonimice, de exemplu a împrumuta care înseamnă „a da împrumut” și „a lua împrumut”. La fel sunt corespondentele rusesc și maghiar ale acestui verb, одолжить odoljit, respectiv kölcsönöz. Alt exemplu este louer „a închiria” care are sensurile „a da în chirie” și „a lua în chirie”, ca și corespondentul său românesc.
Nou!!: Formare de cuvinte și Antonim · Vezi mai mult »
Augmentativ
În semantică și în pragmatică, termenul augmentativ denumește un cuvânt format de la alt cuvânt, primul exprimând, în principiu, în funcție de partea de vorbire, dimensiunile mai mari (la substantive), gradul mai înalt de manifestare a caracteristicii (la adjective) sau intensitatea mai mare a acțiunii (la verbe) pe care le exprimă cuvântul bază.
Nou!!: Formare de cuvinte și Augmentativ · Vezi mai mult »
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Nou!!: Formare de cuvinte și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »
Coalescență (fonetică)
Coalescența este o schimbare fonetică ce constă în fuziunea a două sunete într-unul singurBidu-Vrănceanu 1997, p. 106-107.
Nou!!: Formare de cuvinte și Coalescență (fonetică) · Vezi mai mult »
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Nou!!: Formare de cuvinte și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Nou!!: Formare de cuvinte și Conjuncție · Vezi mai mult »
Contragere
În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.
Nou!!: Formare de cuvinte și Contragere · Vezi mai mult »
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Nou!!: Formare de cuvinte și Cuvânt · Vezi mai mult »
Deglutinare
În lingvistică, termenul deglutinare (Dubois 2002, p. 132.. Unii autori consideră sinonime termenii „deglutinare” și „afereză”, definindu-i drept căderea unui astfel de segment și pierderea sa. Alții rezervă termenul „afereză” numai pentru fenomenul care include pierderea segmentului, și înțeleg prin deglutinare și păstrarea segmentului separat înaintea segmentului rămas. În acest caz, afereza este interpretată de unii autori ca un fenomen care face parte dintr-o falsă analiză a unui cuvânt sau a sintagmei pe care o formează cu determinantul abstract care îl precede, formându-se astfel o altă sintagmă. Prin urmare, în acest sens, deglutinarea este o formă particulară a aferezei. Deglutinarea este considerată de unii autori și ca un procedeu de formare de cuvinte, dat fiind că segmentul ce rămâne din cuvântul tăiat formează un cuvânt nou. În lingvistica istorică este un fenomen de etimologie populară, adică inițial este o abatere individuală de la o regulă a limbii. Unele asemenea abateri se generalizează, iar în cazul limbilor care au o varietate standard, ajung să fie integrate de aceasta.
Nou!!: Formare de cuvinte și Deglutinare · Vezi mai mult »
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Nou!!: Formare de cuvinte și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Derivare regresivă
În lingvistică, termenul „derivare regresivă” denumește un procedeu intern de formare a cuvintelor pentru îmbogățirea lexicului, care constă în suprimarea unui afix lexical real sau a unei părți de cuvânt în mod greșit considerat afix lexicalConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Formare de cuvinte și Derivare regresivă · Vezi mai mult »
Etimologie
Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 191-192.
Nou!!: Formare de cuvinte și Etimologie · Vezi mai mult »
Etimologie populară
În lingvistică, etimologia populară este un fenomen prin care vorbitorul modifică un cuvânt sau un grup de cuvinte necunoscut pentru el (de obicei recent intrat în limbă), sub influența altui cuvânt sau grup de la care crede că provine, din cauza unei asemănări de formă, de sens sau a altei asocieri Bidu-Vrănceanu 1997, p. 191.
Nou!!: Formare de cuvinte și Etimologie populară · Vezi mai mult »
Flexiune
Flexiunea cuvântului „pisică” în limba spaniolă:'''gat-''' – radical;'''-o''' – sufix specific masculinului;'''-a''' – sufix specific femininului;'''-s''' – sufix de plural În gramatică, flexiunea (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 202–203.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 566.Crystal 2008, p. 243.Dubois 2002, p. 204.Eifring și Theil, 2005, cap. 2, p. 27–31.. Dincolo de această definiție generală, la diverși autori se găsesc viziuni diferite despre flexiune. După unii autori, flexiune este numai procedeul care schimbă forma cuvântului prin afixe care fac corp comun cu baza la care se adaugă. Alți autori consideră flexiune și folosirea unor cuvinte gramaticale nealipite la bază, precum articole, verbe auxiliare, prepoziții etc., în care văd afixe mobile. În această viziune ar exista o flexiune sintetică (prin afixe alipite la bază), o flexiune analitică (prin afixe mobile) și o flexiune mixtă, concomitent sintetică și analitică. Flexiunea se deosebește de altă operație care constă în adăugarea de afixe, anume derivarea, prin faptul că acesta este un procedeu de formare de cuvinte noi. În acest articol se tratează ca afixe gramaticale numai morfemele care intră în compoziția cuvântului, iar ca flexiune numai folosirea acestora.
Nou!!: Formare de cuvinte și Flexiune · Vezi mai mult »
Haplologie
În lingvistică, haplologia (din ἁπλόος haploos „simplu” + λόγος logos „vorbire”) este o schimbare fonetică, un tip de disimilație, care constă în căderea unuia din sunetele sau grupurile de sunete succesive, identice sau asemănătoare, dintr-un cuvânt sau din cuvinte învecinateBidu-Vrănceanu 1997, p. 234.
Nou!!: Formare de cuvinte și Haplologie · Vezi mai mult »
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Nou!!: Formare de cuvinte și Interjecție · Vezi mai mult »
Jargon
În sociolingvistică, termenul jargon (Cf. Tender 1997, p. 100, fără numirea unor lingviști..
Nou!!: Formare de cuvinte și Jargon · Vezi mai mult »
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Formare de cuvinte și Lexic · Vezi mai mult »
Lexicalizare
În lingvistică, termenul lexicalizare are mai multe sensuri.
Nou!!: Formare de cuvinte și Lexicalizare · Vezi mai mult »
Lexicologie
Lexicologia este ramura lingvisticii, în sens mai restrâns a semanticii, care studiază lexicul unei anumite limbi.
Nou!!: Formare de cuvinte și Lexicologie · Vezi mai mult »
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limba aromână · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Limba protoromână
Limba protoromână (numită și: română comună, română primitivă, română primitivă comună, străromână, romano-balcanică sau tracoromanică) este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbi aparte: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, iar de către alți cercetători – dialecte ale limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limba protoromână · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbă creolă
Inscripție în creola din Guadelupa, în traducere: „'''RIDICĂ PICIORUL''' de pe accelerator '''AICI SE JOACĂ COPII!'''” Inscripții pentru camere de hotel în tok pisin. În traducere literală, cea din stânga: „Nu puteți intra”; cea din dreapta: „Acum puteți face curat în cameră”. În sociolingvistică, termenul limbă creolă denumește o limbă care a evoluat dintr-o limbă vehiculară mixtă, secundă pentru vorbitorii ei, într-o limbă maternă în sensul obișnuit al termenului.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limbă creolă · Vezi mai mult »
Limbă vehiculară
În sociolingvistică, termenul limbă vehiculară denumește o limbă folosită de către vorbitori cu limbi materne diferite, pentru a comunica între ei.
Nou!!: Formare de cuvinte și Limbă vehiculară · Vezi mai mult »
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Nou!!: Formare de cuvinte și Morfem · Vezi mai mult »
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Nou!!: Formare de cuvinte și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Neologism
În lingvistică, termenul neologism (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 794.. În lingvistica franceză sunt autori care nu includ împrumuturile printre neologisme. Suma procedeelor interne și externe de îmbogățire a lexicului cu unități lexicale și sensuri noi este numit cu un termen introdus în lingvistica franceză „neologie”Bidu-Vrănceanu 1997, p. 321.. Termenul „neologism” este ambiguu, pe de o parte deoarece unitatea lexicală în cauză este nouă numai în raport cu un anumit moment din istoria limbii, care poate fi unul și din trecutul îndepărtat, pe de altă parte, prin faptul că utilizatorii limbii percep neologismul ca o unitate neintegrată în lexic. Astfel, unele intrate relativ recent în limbă nu sunt simțite ca atare dacă au intrat repede în folosința comună, pe când altele, relativ vechi, dar puțin folosite, sunt văzute ca neologismeGrevisse și Goosse 2007, p. 152–153..
Nou!!: Formare de cuvinte și Neologism · Vezi mai mult »
Onomastică
Onomastica este o disciplină care studiază numele propriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 337.
Nou!!: Formare de cuvinte și Onomastică · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Formare de cuvinte și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Reduplicare
În lingvistică, reduplicarea este repetarea în formă identică sau puțin diferită a unui morfem legat sau a unui cuvânt autonom.
Nou!!: Formare de cuvinte și Reduplicare · Vezi mai mult »
Schimbare lingvistică
Sintagma schimbare lingvistică denumește modificarea continuă în timp a elementelor și structurilor din toate domeniile unei limbi.
Nou!!: Formare de cuvinte și Schimbare lingvistică · Vezi mai mult »
Siglă
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu cuprinzând sigla de la numele instituției În lingvistică, o siglă este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se literele inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexicalBidu-Vrănceanu 1997, p. 449.
Nou!!: Formare de cuvinte și Siglă · Vezi mai mult »
Sincronie și diacronie
Termenii sincronie și diacronie, introduși în lingvistică de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, fondatorul curentului structuralist, prin cursul său de lingvistică generală publicat postum în 1916, denumesc două ipostaze ale unei limbi și două perspective ale studierii ei.
Nou!!: Formare de cuvinte și Sincronie și diacronie · Vezi mai mult »
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Nou!!: Formare de cuvinte și Sinonim · Vezi mai mult »
Sociolect
În sociolingvistică, termenul sociolect denumește o varietate a unei limbi, în afara varietăților regionale, folosită de o anumită categorie de vorbitori.
Nou!!: Formare de cuvinte și Sociolect · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Formare de cuvinte și Substantiv · Vezi mai mult »
Tipologie lingvistică
Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.
Nou!!: Formare de cuvinte și Tipologie lingvistică · Vezi mai mult »
Toponimie
În onomastică, ramură a lingvisticii, toponimia sau toponomastica este o subramură care studiază toponimele, adică numele proprii de locuri, având în vedere mai multe aspecte: originea, tipologia, sensul, structura lor etc.
Nou!!: Formare de cuvinte și Toponimie · Vezi mai mult »
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Nou!!: Formare de cuvinte și Varietate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Nou!!: Formare de cuvinte și Varietățile regionale ale limbii franceze · Vezi mai mult »
Vocabularul limbii române
Vocabularul limbii române reflectă, pe lângă celelalte domenii ale limbii, caracterul romanic al acesteia, prin numărul de cuvinte moștenite din limba latină și prin predilecția pentru împrumuturi lexicale din celelalte limbi romanice.
Nou!!: Formare de cuvinte și Vocabularul limbii române · Vezi mai mult »
Vuk Stefanović Karadžić
Vuk Stefanović Karadžić (în) a fost un filolog, lingvist, folclorist, scriitor, istoric și traducător sârb care a pus bazele limbii sârbe standard și a reformat scrierea și ortografia acesteia.
Nou!!: Formare de cuvinte și Vuk Stefanović Karadžić · Vezi mai mult »
