acces mai rapid decât browser-ul!
43 relaţii: Ambiguitate (lingvistică), Apoziție, Cazul vocativ, Comunicare nonverbală, Conector (lingvistică), Cuvânt propoziție, Elipsă (lingvistică), Fonetică, Fonologia limbii maghiare, Fonologia limbii române, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Frază, Glosar de lingvistică, Glosar de literatură, Hipotaxă, Interjecție, James while John had had had had had had had had had had had a better effect on the teacher, Limba croată, Limba istroromână, Limba sârbă, Limba ucraineană, Limbă (comunicare), Modalitate (lingvistică), Modalizator, Morfem, Propoziția în limba maghiară, Propoziție circumstanțială condițională, Propoziție gramaticală, Propoziție incidentă, Propoziție interogativă, Propoziție predicativă suplimentară, Propoziție principală, Prozodie, Sintaxă, Subordonare (gramatică), Surjik, Tautologie, Temă și remă, Ton (lingvistică), Unitate frazeologică, Universalii lingvistice, Varietățile regionale ale limbii franceze, Vorbire directă și vorbire indirectă.
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Nou!!: Intonație și Ambiguitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Apoziție
În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.
Nou!!: Intonație și Apoziție · Vezi mai mult »
Cazul vocativ
În gramatica unor limbi flexionare, vocativul (din cuvântul latinesc vocativus, la rândul său din verbul vocare „a chema”) este cazul gramatical al adresării directe, caracterizat prin intonație specifică, marcată uneori în scris prin semnul exclamării, și prin pauze care izolează cuvântul sau grupul de cuvinte la acest caz, marcate în scris prin virgulă/virgule când este în cadrul unei propozițiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Intonație și Cazul vocativ · Vezi mai mult »
Comunicare nonverbală
Înțelegere reciprocă prin folosirea mâinilor și expresia ochilor pe o stradă din Xi'an, China. Comunicarea nonverbală (CNV) între oameni este comunicarea prin trimiterea și primirea de indicii nonverbale.
Nou!!: Intonație și Comunicare nonverbală · Vezi mai mult »
Conector (lingvistică)
În lingvistică, noțiunea de conector nu are o definiție general acceptată, și nici ceea ce se consideră că reprezintă nu este denumit de toți autorii cu acest termen.
Nou!!: Intonație și Conector (lingvistică) · Vezi mai mult »
Cuvânt propoziție
Cuvântul propoziție este un cuvânt care poate constitui singur un enunț, îndeplinind din punct de vedere semantic rolul unei propozițiiDubois 2002, p. 313.
Nou!!: Intonație și Cuvânt propoziție · Vezi mai mult »
Elipsă (lingvistică)
În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.
Nou!!: Intonație și Elipsă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Nou!!: Intonație și Fonetică · Vezi mai mult »
Fonologia limbii maghiare
Acest articol tratează sistemul fonemic al limbii maghiare standard, corespondența dintre scriere și pronunțare, schimbările fonetice redate în scris și cele neredate în scris care au loc la contactul dintre două consoane, precum și caracteristicile accentuării și ale intonației în limba maghiară.
Nou!!: Intonație și Fonologia limbii maghiare · Vezi mai mult »
Fonologia limbii române
Fonologia limbii române stabilește inventarul de unități segmentale (vocale și consoane) și unități suprasegmentale (accent, intonație) cu valoare funcțională, caracteristic limbii române.
Nou!!: Intonație și Fonologia limbii române · Vezi mai mult »
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Nou!!: Intonație și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Vezi mai mult »
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Nou!!: Intonație și Frază · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Intonație și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Glosar de literatură
Prezentul glosar conține termeni din teoria literaturii, termeni literari, bibliologie, caligrafie, publicistică, retorică.
Nou!!: Intonație și Glosar de literatură · Vezi mai mult »
Hipotaxă
Termenul hipotaxă, din limba greacă veche (hypótaxis, derivat din verbul hypotássein „a aranja sub”), este folosit în lingvistică, în retorică și în stilistică.
Nou!!: Intonație și Hipotaxă · Vezi mai mult »
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Nou!!: Intonație și Interjecție · Vezi mai mult »
James while John had had had had had had had had had had had a better effect on the teacher
„James while John had had had had had had had had had had had a better effect on the teacher” este o frază în limba engleză, folosită ca un exemplu de ambiguitate lexicală, cât și pentru evidențierea rolului semnelor de punctuație, care sunt menite să redea în scris intonația, accentul și pauzele la care omul apelează în timpul vorbirii.
Nou!!: Intonație și James while John had had had had had had had had had had had a better effect on the teacher · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Intonație și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Nou!!: Intonație și Limba istroromână · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Intonație și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Intonație și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Nou!!: Intonație și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »
Modalitate (lingvistică)
În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propozițieBussmann 1998, p. 754.
Nou!!: Intonație și Modalitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Modalizator
În lingvistică, un modalizator este un „mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț”.
Nou!!: Intonație și Modalizator · Vezi mai mult »
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Nou!!: Intonație și Morfem · Vezi mai mult »
Propoziția în limba maghiară
Acest articol se limitează la acea parte a sintaxei limbii maghiare care tratează, în viziunea gramaticii tradiționale, tipurile de propoziții, părțile de propoziție, chestiunile legate de acordul dintre acestea și topica în propoziție.
Nou!!: Intonație și Propoziția în limba maghiară · Vezi mai mult »
Propoziție circumstanțială condițională
În sintaxă, propoziția circumstanțială condițională se definește în general ca propoziția subordonată care îndeplinește funcția de complement circumstanțial condițional al predicatului propoziției principale, exprimând condiția (ipoteza) de a cărei îndeplinire sau neîndeplinire depinde realizarea sau nerealizarea procesului din propoziția principalăAvram 1997, p. 447-448.
Nou!!: Intonație și Propoziție circumstanțială condițională · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Intonație și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Propoziție incidentă
În sintaxă, propoziția incidentă este o propoziție care face parte dintr-o frază fără să aibă niciun raport sintactic cu restul acesteia.
Nou!!: Intonație și Propoziție incidentă · Vezi mai mult »
Propoziție interogativă
În gramatică, propoziția interogativă este un tip de propoziție stabilit după scopul comunicării ca una care cere o informație, în contrast cu alte două tipuri de propoziție după acest criteriu, propoziția enunțiativă (asertivă sau declarativă), care dă o informație, și propoziția imperativă, care cere sau interzice să se facă cevaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 256–257.
Nou!!: Intonație și Propoziție interogativă · Vezi mai mult »
Propoziție predicativă suplimentară
În sintaxa frazei din gramaticile tradiționale ale limbii române, propoziția predicativă suplimentară este o subordonată care îndeplinește funcția de element predicativ suplimentar al unui verb din propoziția regentă.
Nou!!: Intonație și Propoziție predicativă suplimentară · Vezi mai mult »
Propoziție principală
În sintaxa tradițională, noțiunea de propoziție principală cunoaște mai multe interpretări în diverse gramatici, în funcție de limbi și de autori.
Nou!!: Intonație și Propoziție principală · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Intonație și Prozodie · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Intonație și Sintaxă · Vezi mai mult »
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Nou!!: Intonație și Subordonare (gramatică) · Vezi mai mult »
Surjik
Denumirea de Surjik (în; provine de la cuvântul slavonic сурожь, ceea ce înseamnă un tip de pâine din amestec de făini, de exemplu grâu și secară) desemnează un amestec lingvistic ce include în componența sa elemente ale limbilor ucraineană cu cea rusă, și are utilizare în regiunile vecine cu Rusia ale Ucrainei, precum și în Republica Moldova.
Nou!!: Intonație și Surjik · Vezi mai mult »
Tautologie
În retorică și în lingvistică, tautologia (Dragomirescu 1995, articolul.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 500.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Tihonov 2014, p. 340.Bussmann 1998, p. 911.. După unii autori, tautologia se întâlnește nu numai ca repetarea unui cuvânt drept aceeași parte de vorbire, ci și a unui radical cu morfeme care formează cuvinte părți de vorbire diferite. Două asemenea cuvinte formează o construcție numită figură etimologicăSzathmári 2008, articolul Tautológia.. Noțiunea de tautologie este înrudită cu cea de pleonasm. Au în comun exprimarea repetată a aceluiași denotat, și unii autori le tratează ca sinonime. De exemplu, după Grevisse și Goosse, pleonasmul „este numit și tautologie într-un sens apropiat”. Constantinescu-Dobridor 1998 vede în tautologii „un fel de pleonasme acceptate”. Alții însă, precum Dragomirescu 1995, consideră că tautologia nu trebuie confundată cu pleonasmul, care este, în opinia lor, nu repetarea unui cuvânt, ci adăugarea unui sinonim al unui cuvânt, a unui cuvânt având sensul inclus în altul, sau a unei perifraze a altuia, ex. „Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte”Constantinescu-Dobridor, articolul., „Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază” (Mihai Eminescu)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 366-367.. Autori care tratează separat tautologia și pleonasmul, includ totuși cazuri de repetare a unui cuvânt sau a unui radical printre pleonasme. În acest articol, tautologia este tratată conform definiției de la început. Ea poate fi privită din mai multe puncte de vedere: logic, pragmatic, stilistic și gramatical.
Nou!!: Intonație și Tautologie · Vezi mai mult »
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Nou!!: Intonație și Temă și remă · Vezi mai mult »
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Nou!!: Intonație și Ton (lingvistică) · Vezi mai mult »
Unitate frazeologică
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.
Nou!!: Intonație și Unitate frazeologică · Vezi mai mult »
Universalii lingvistice
În lingvistică, universaliile sunt categorii, proprietăți, relații, tendințe considerate comune tuturor limbilor, deși acestea sunt foarte diferite în numeroase privințeBidu-Vrănceanu 1997, p. 528–530.
Nou!!: Intonație și Universalii lingvistice · Vezi mai mult »
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Nou!!: Intonație și Varietățile regionale ale limbii franceze · Vezi mai mult »
Vorbire directă și vorbire indirectă
Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.
Nou!!: Intonație și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »
