Comunicare

385 relaţii: Absolutism, Academia Franceză, Accent, Adjectiv, Adverb, Afix, Africa, Africa Subsahariană, Alofon, Alsacia, Alternanță fonetică, America, America de Nord, Analfabetism, Anglia, Anjou, Antichitatea, Apoziție, Argou, Arhaism, Arheologie, Aristocrație, Armata romană, Artă, Articol (gramatică), Asia de Sud-Est, Asonanță, Atribut, Île-de-France, Belgia, Bilingvism, Biserica Catolică, Blaise Pascal, Brabant, Bretania, Burghezie, Burgundia, Canada, Capitală, Capitalism, Capucini, Cardinalul Richelieu, Carol al VIII-lea al Franței, Carol cel Mare, Carol cel Pleșuv, Caz (gramatică), Cazul ablativ, Cazul acuzativ, Cazul dativ, Cazul genitiv, ..., Cazul nominativ, Cântecul lui Roland, Călugăr, Celți, Clasicism, Cler, Clovis I, Colonialism, Comitat, Comitatul Artois, Complement, Compunere (lingvistică), Conjugare, Conjuncție, Consoană, Consoană africată, Consoană africată alveolară sonoră, Consoană africată alveolară surdă, Consoană africată postalveolară sonoră, Consoană africată postalveolară surdă, Consoană fricativă alveolară sonoră, Consoană fricativă alveolară surdă, Consoană fricativă dentală surdă, Consoană fricativă glotală surdă, Consoană fricativă labiodentală sonoră, Consoană fricativă velară surdă, Consoană nazală alveolară, Consoană nazală bilabială, Consoană oclusivă velară sonoră, Consoană oclusivă velară surdă, Consoană sonantă labiovelară, Consoană sonantă laterală palatală, Consoană sonantă palatală, Consoană sonoră, Consoană surdă, Continent, Contract civil, Creștinism, Cruciadă, Cultură, Danemarca, Declinare, Denis Diderot, Derivare (lingvistică), Deschidere vocalică, Desinență, Dialect, Diateză (dezambiguizare), Dicționar, Diftong, Dinastia Capețienilor, Dinastia Carolingiană, Diplomație, Drept, Duce, Edictul de la Nantes, Elită, Elveția, Enciclopedie, Epopee, Țările de Jos, Etimologie, Europa, Evul Mediu, Farsă, Filosofie, Flandra, Fonem, Fonetică, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, François Rabelais, François Villon, Franci, Francia de Mijloc, Francia Occidentală, Francia Răsăriteană, Francisc I al Franței, Franța, Frază, Galia, Gen gramatical, Geneva, Gramatică, Greci, Guvern, Haga, Henric al IV-lea al Franței, Henric al VIII-lea al Angliei, Hugo Capet, Idiom, Iluminism, Imperiul colonial francez, Imperiul Roman de Apus, India, Indo-europeni, Intelectual, Inteligibilitate mutuală, Interogație, Is-sur-Tille, Italia, Jean de La Fontaine, Jean-Jacques Rousseau, Joachim du Bellay, Jurămintele de la Strasbourg, Justiție, Languedoc, Languedoc-Roussillon, Latina vulgară, Lexic, Lexicul limbii franceze, Liban, Limba anglo-normandă, Limba arabă, Limba bretonă, Limba ebraică, Limba engleză, Limba franceză, Limba francoprovensală, Limba galică, Limba germană, Limba greacă veche, Limba italiană, Limba latină, Limba maternă, Limba occitană, Limbaj (dezambiguizare), Limbă flexionară, Limbă literară, Limbă națională, Limbă scrisă, Limbă secundă, Limbă standard, Limbi oïl, Limbi romanice, Lingvistică, Literatură, Literă, Loara, Locuțiune adverbială, Lorient, Lothar I, împărat carolingian, Ludovic al XII-lea al Franței, Ludovic al XIV-lea al Franței, Ludovic Germanul, Manufactură, Marco Polo, Marea Caraibilor, Marea Mediterană, Maria I a Angliei, Marsilia, Michel de Montaigne, Modă, Molière, Monarhie, Montesquieu, Morfem, Morfologie (lingvistică), Națiune, Napoleon I, Narațiune, Naturalism (literatură), Nîmes, Negație (gramatică), Normandia, Normanzi, Notar, Număr (gramatică), Nume predicativ, Numeral, Occitania, Oceania, Oise, Opinie publică, Ordonanța de la Villers-Cotterêts, Organizația Națiunilor Unite, Orientul Apropiat, Ortografia limbii franceze, Palatalizare, Paris, Perifrază (lingvistică), Picardia, Pierre Corneille, Pierre de Ronsard, Piesă de teatru, Poezie, Populație, Popularizarea științei, Predicat, Preot, Prepoziție, Primul Imperiu Francez, Primul Război Mondial, Prinț, Proces verbal, Pronume, Pronume demonstrativ, Pronume interogativ, Pronume nehotărât, Pronume personal, Pronunție, Propoziție, Propoziție incidentă, Protestantism, Provența, Provincie, Québec, Râul Marna, Războiul de 100 de Ani, Realism literar, Regat, Regim politic, Registru de limbă, Religie, Renașterea, Retorică, Revoluția Franceză, Rimă, Rin, Roma Antică, Romantism literar, Rouen, Scriere, Secolul al II-lea, Secolul al IV-lea, Secolul al IX-lea, Secolul al V-lea, Secolul al VII-lea î.Hr., Secolul al VIII-lea, Secolul al X-lea, Secolul al XI-lea, Secolul al XII-lea, Secolul al XIII-lea, Secolul al XIV-lea, Secolul al XIX-lea, Secolul al XV-lea, Secolul al XVI-lea, Secolul al XVII-lea, Secolul al XVIII-lea, Secolul al XX-lea, Secolul I î.Hr., Semivocală, Sena, Silabă, Sintagmă, Sintaxă, Sistem de numerație, Sistemul internațional de unități, Soissons, Sorbona, Spania, Specie literară, Stat, Statele Unite ale Americii, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Substrat (lingvistică), Suprastrat (lingvistică), Timp (gramatică), Tipărire, Toma de Aquino, Topică, Toponimie, Toulouse, Tours, Triburi germanice, Triftong, Tron, Trubadur, Unitate de măsură, Urbanizare, Valonia, Varietate (lingvistică), Verb, Verb auxiliar, Vikingi, Vocală, Vocală închisă anterioară nerotunjită, Vocală închisă anterioară rotunjită, Vocală deschisă anterioară nerotunjită, Vocală deschisă posterioară nerotunjită, Vocală mijlocie centrală, Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită, Vocală semiînchisă anterioară rotunjită, Vocală semiînchisă posterioară rotunjită, Vocală semideschisă anterioară nerotunjită, Vocală semideschisă anterioară rotunjită, Vocală semideschisă posterioară rotunjită, Voltaire, 120 î.Hr., 1350, 1352, 1490, 1521, 1530, 1532, 1543, 1549, 1550, 1565, 1572, 1578, 1579, 1605, 1621, 1635, 1647, 1680, 1684, 1685, 1690, 1694, 1700, 1715, 1777, 1789, 1793, 1794, 1798, 1830, 1836, 1842, 1863, 1870, 1881, 1885, 1960, 1977, 1978, 1994, 476, 486, 51 î.Hr., 58 î.Hr., 813, 842. Extinde indicele (335 Mai Mult) » « Shrink index

Absolutism

Absolutismul sau monarhia absolută este forma de guvernare în care monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Absolutism · Vezi mai mult »

Academia Franceză

Institut de France, sediul Academiei Franceze Academia Franceză (în) este una din cele mai prestigioase instituții culturale ale Franței, și una din cel mai cunoscute în lumea întreagă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Academia Franceză · Vezi mai mult »

Accent

În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Accent · Vezi mai mult »

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Adjectiv · Vezi mai mult »

Adverb

În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Adverb · Vezi mai mult »

Afix

În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Afix · Vezi mai mult »

Africa

Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai populat după Asia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Africa · Vezi mai mult »

Africa Subsahariană

O hartă politică care arată granițele naționale, în relație cu breșa ecologică (Africa Subsahariană în verde) O hartă geografică, care arată breșa ecologică ce definește regiunea Subsahariană Africa Subsahariană este un termen folosit pentru a descrie regiunea din continentul african care se află la sud de Deșertul Sahara.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Africa Subsahariană · Vezi mai mult »

Alofon

În fonetică, sunete articulate diferit se numesc alofone dacă reprezintă doar variante de pronunțare ale unuia și aceluiași fonem.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Alofon · Vezi mai mult »

Alsacia

Alsacia (în alsaciană ’s Elsàss sau ’s Elses, în, în) este o regiune în estul Franței, învecinată cu Germania.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Alsacia · Vezi mai mult »

Alternanță fonetică

În lingvistică, alternanța fonetică este un fenomen morfofonologic prin care radicalul unui cuvânt prezintă o variație în realizarea sa sonoră.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Alternanță fonetică · Vezi mai mult »

America

America este o zonă geografică împărțită în general în trei subzone: America de Nord, America Centrală și America de Sud.

Nou!!: Istoria limbii franceze și America · Vezi mai mult »

America de Nord

Harta politică a Americii de Nord America de Nord este un continent din emisfera nordică, situat aproape în exclusivitate în emisfera vestică, mărginit la est de Oceanul Atlantic, la vest de Oceanul Pacific, la nord de Oceanul Arctic și la sud de Marea Caraibelor și de America de Sud. America de Nord are o suprafață de 24.709.000 km², care reprezintă aproximativ 4,8% din suprafața Terrei, sau 16,5% din uscat. Populația continentului a fost estimată în iulie 2008 la aproape 529 de milioane de oameni. Este al treilea continent ca suprafață, după Asia și Africa și al patrulea ca populație după Asia, Africa și Europa. Dacă se consideră continentul american ca un întreg, cuprinzând atât America de Nord și Centrală (în emisfera nordică a planetei noastre), cât și America de Sud (care este situată în emisfera sudică a Terrei), atunci America are o suprafață totală de peste 42.000.000 km2, care este foarte apropiată de cea a Asiei. Ambele Americi sunt situate în emisfera vestică a planetei noastre.

Nou!!: Istoria limbii franceze și America de Nord · Vezi mai mult »

Analfabetism

Analfabetismul reprezintă situația aceluia sau a acelora care nu știu să scrie și să citească.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Analfabetism · Vezi mai mult »

Anglia

Anglia (în) este o țară care face parte din Regatul Unit.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Anglia · Vezi mai mult »

Anjou

Anjou este o provincie istorică din vestul Franței, situată în cursurile inferioare ale fluviului Loara.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Anjou · Vezi mai mult »

Antichitatea

Antichitatea este epoca istorică de la inventarea scrierii și începutul înregistrărilor istorice până la debutul Evului Mediu.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Antichitatea · Vezi mai mult »

Apoziție

În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Apoziție · Vezi mai mult »

Argou

În sociolingvistică, termenul argou (Szabó 1997, p. 160.. Până atunci, acest limbaj a avut diverse denumiri, precum jobelin, narquin sau jargon, dintre care acesta din urmă era cel mai frecventDubois 2002, pp. 48–49.. În prezent termenul „argou” se folosește, în general, cu sensul de limbaj convențional folosit cu intenția de a nu fi înțeles de către persoanele din afara categoriei de vorbitori care îl folosește: delincvenți, pușcăriași, soldați, studenți, elevi etc.Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 63–64.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Șahtarovici 1990, articolul „argou”, Iarțeva 1990.Bussmann 1998, p. 85.Bokor 2007, pp. 188–189.Zsemlyei 2009, pp. 7–8.. Nu se poate vorbi despre un singur argou, ci despre mai multe, fiecare categorie de vorbitori având propriul său argou, deși există și elemente de argou comune mai multora. „Argou” la singular se poate folosi ca o abstracțiune ce reprezită diferitele argouri. Denumirea argot este folosită, în afară de franceză, în limbi care au împrumutat-o din aceasta, ca româna sau rusa. În alte limbi se folosesc cu același sens furbesco, cale, cant. Sfera argoului interferează cu sfera altui sociolect, jargonul. Unii lingviști folosesc termenul „argou”, iar alții termenul „jargon” cu aproximativ același sens, dat fiind că termenul „argou” a înlocuit termenul „jargon” pentru limbajul răufăcătorilor. Într-adevăr, jargonul se aseamănă cu argoul prin faptul că nici el nu este înțeles în afara unei categorii de inițiați. Unii lingviși deosebesc jargonul de argou, dar nu în același fel. Pentru unii, jargonul se deosebește de argou prin aceea că nu este secret în mod intenționat, ci eventual folosit cu scopul de a se demarca de categoriile de vorbitori din afara celor care îl folosesc. Varietăți de tip jargon sunt considerate a fi și ale unor categorii sociale superioare, ale unor categorii profesionale sau ocupaționale, precum și limbajele de specialitate ale diverselor științe și tehnici. Unii autori folosesc termenul „argou” și pentru jargon în sensul dat aici, afirmând că prin „argou” fără atribut se înțelege cel al răufăcătorilor, iar cu un atribut se poate referi la o profesiune sau o ocupație denumită de acel atributGrevisse și Goosse 2007, pp. 24–25., iar termenul „jargon” îl limitează la sensul peiorativ de limbaj de neînțeles. În fine, alți lingviști consideră că argoul este un tip de jargon prin faptul că este un limbaj limitat la o categorie de inițiațiA. Jászó 2007, p. 56.Kálmán și Trón 2007, p. 38.. Sfera argoului interferează și cu aceea a altui sociolect, delimitat în unele lingvistici, în primul rând cea engleză și cea americană, cu termenul „slang”, împrumutat și de lingvistica rusă sau de cea maghiară. Este un limbaj ce aparține registrului de limbă familiar, care preia numeroase elemente din argou, și prin care se demarchează mai ales tinerii orășeni de generațiile mai în vârstă decât ei. Unii lingviști pun semnul egalității între argou și slang. Alți lingviști consideră argoul un tip specific de slang, cel al delincvenților. Argourile interferează și cu varietăți teritoriale ale limbii. De exemplu, argourile din Franța sunt limitate la această țară, argoul elevilor sau cel la studenților din Belgia este diferit de cel al acelorași categorii din Franța. De asemenea, argourile din București sunt foarte diferite de cele din Chișinău, caracterizate prin multe împrumuturi din argourile rusești..

Nou!!: Istoria limbii franceze și Argou · Vezi mai mult »

Arhaism

În lingvistică, termenul arhaism.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Arhaism · Vezi mai mult »

Arheologie

Arheologia este studiul activităților umane în trecut și se aplică prin recuperarea și analiza culturii materiale și datelor de mediu pe care le-au lăsat în urmă, care includ artefacte, arhitectura și peisajele culturale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Arheologie · Vezi mai mult »

Aristocrație

Franței, supranumit Regele Soare Cuvântul grec antic aristocrație definește un regim politic în care "conduc cei mai buni".

Nou!!: Istoria limbii franceze și Aristocrație · Vezi mai mult »

Armata romană

atelierului monetar roman de la Sirmium, azi Sremska Mitrovica. Armata romană (în) este termenul generic pentru forțele armate terestre ale Regatului Romei (până în 500 î.Hr.), Republicii Romane (500 î.Hr. - 31 î.Hr.), Imperiului Roman (31 î.Hr. - 476 d.Hr.) și ale Imperiului Roman de răsărit (Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων, prescurtat Ῥωμανία (Romania), supranumit din sec. al XVIII-lea Imperiul bizantin) (476 - 1453).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Armata romană · Vezi mai mult »

Artă

Arta este, în esență, cea mai profundă expresie a creativității umane.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Artă · Vezi mai mult »

Articol (gramatică)

fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Articol (gramatică) · Vezi mai mult »

Asia de Sud-Est

Asia de Sud-Est este o parte a continentului asiatic care cuprinde teritorii și state aflate la est de India, la nord de Australia și la sud de China.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Asia de Sud-Est · Vezi mai mult »

Asonanță

În literatură, termenul asonanță, împrumut din italiană (assonanza) sau din franceză (assonance)Constantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Asonanță · Vezi mai mult »

Atribut

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Atribut · Vezi mai mult »

Île-de-France

Île-de-France este una dintre cele 18 de regiuni ale Franței.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Île-de-France · Vezi mai mult »

Belgia

Regatul Belgiei (în, în, în), cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Belgia · Vezi mai mult »

Bilingvism

Termenul bilingvism, folosit în sociolingvistică și în lingvistica istorică, denumește situația în care se găsește un vorbitor sau un grup de vorbitori ce folosește în mod curent două limbi, precum și capacitatea acestora de a o faceConstantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Bilingvism · Vezi mai mult »

Biserica Catolică

Biserica Catolică (din, în traducere „universal”, derivat din κατ'όλον, „care formează un întreg”) este totalitatea credincioșilor uniți prin crezul apostolic și sfintele taine sub autoritatea papei și a episcopilor aflați în comuniune cu el.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Biserica Catolică · Vezi mai mult »

Blaise Pascal

Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, Clermont-Ferrand, Franța – d. 19 august 1662, Paris) a fost un matematician, fizician și filosof francez având contribuții în numeroase domenii ale științei, precum construcția unor calculatoare mecanice, considerații asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune și vid.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Blaise Pascal · Vezi mai mult »

Brabant

Simbolul Ducilor de Brabant Brabant este un nume ce desemnează.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Brabant · Vezi mai mult »

Bretania

Bretania (în; în bretonă Breizh; în gallo Bertaèyn; în și Britania în forma inițial folosită în limba română în secolul al XIX-lea) este una dintre cele 18 regiuni ale Franței.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Bretania · Vezi mai mult »

Burghezie

Burghezia (din franceză Bourgeoisie) este un termen francez polisemantic care poate însemna.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Burghezie · Vezi mai mult »

Burgundia

Burgundia (în) a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativ-teritorială din 2014.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Burgundia · Vezi mai mult »

Canada

Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului America de Nord.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Canada · Vezi mai mult »

Capitală

Capitala sau capitala politică a unei țări sau a unei alte entități politice este orașul ce conține sediul guvernului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Capitală · Vezi mai mult »

Capitalism

Capitalismul este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Capitalism · Vezi mai mult »

Capucini

Cripta Capucinilor din Viena Mănăstirea capucină din Oradea Ordinul Fraților Capucini (sigla: OFMCap) este un ordin călugăresc catolic, o ramură a franciscanilor.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Capucini · Vezi mai mult »

Cardinalul Richelieu

Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu, intrat în istorie cu numele de Cardinalul Richelieu, (n. 9 septembrie 1585 în palatul Richelieu, departamentul Indre-et-Loire; d. 4 decembrie 1642 în Paris) a fost un cleric, nobil și om politic francez.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cardinalul Richelieu · Vezi mai mult »

Carol al VIII-lea al Franței

Carol al VIII-lea al Franței (supranumit "L'Affable" (cel Prietenos) (30 iunie 1470 - 7 aprilie 1498) a fost rege al Franței din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 și până la moartea sa. Invadând Italia a inițiat o lungă serie de războaie franco-italiene care s-au desfășurat în prima jumătate a veacului al XVI-lea.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Carol al VIII-lea al Franței · Vezi mai mult »

Carol cel Mare

Carol cel Mare (în germană Karl I, der Große, latină Carolus Magnus, franceză/engleză Charlemagne), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Carol cel Mare · Vezi mai mult »

Carol cel Pleșuv

Carol cel Pleșuv, ilustrat pe o monedă, după 848 Carol al II-lea cel Pleșuv, a fost rege al Franciei Occidentale (astăzi Franța) (843-877) și împărat al Occidentului (875-877).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Carol cel Pleșuv · Vezi mai mult »

Caz (gramatică)

În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Caz (gramatică) · Vezi mai mult »

Cazul ablativ

În lingvistică, ablativul este cazul complementelor circumstanțiale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cazul ablativ · Vezi mai mult »

Cazul acuzativ

În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cazul acuzativ · Vezi mai mult »

Cazul dativ

În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cazul dativ · Vezi mai mult »

Cazul genitiv

În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cazul genitiv · Vezi mai mult »

Cazul nominativ

În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cazul nominativ · Vezi mai mult »

Cântecul lui Roland

Opt faze ale ''Cântecului lui Roland'' într-o singură imagine. Cântecul lui Roland (în) este cea mai importantă epopee eroică a literaturii franceze.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cântecul lui Roland · Vezi mai mult »

Călugăr

Călugărul (din, „bătrân frumos”) este persoana care se dedică în mod special spiritualității unei anumite religii.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Călugăr · Vezi mai mult »

Celți

Cruce celtică Zonele unde limbile celtice rămân vorbite în ziua de astăzi  ''Gal pe moarte'', o statuie romană antică Celții sunt.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Celți · Vezi mai mult »

Clasicism

''The Inspiration of a Poet'' Nicolas Poussin, 1630 Clasicismul este un curent literar-artistic, având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Clasicism · Vezi mai mult »

Cler

Cler Episcopi belgieni Clerul este un termen generic ce desemnează ierarhia formală dintr-o anumită religie.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cler · Vezi mai mult »

Clovis I

Clovis I (scris și Chlodowech sau Chlodwig, franceza modernă Louis, olandeza modernă Lodewijk, germana modernă Ludwig) (ca. 466 – 27 noiembrie 511) a fost primul rege al francilor care a unit această națiune în întregime.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Clovis I · Vezi mai mult »

Colonialism

Alte țări independente Colonialismul este o formă de dominație ideologică, politică sau culturală a unui stat asupra unui teritoriu (numit de obicei „colonie”), care atrage după sine și o stare de dependență economică a coloniei respective.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Colonialism · Vezi mai mult »

Comitat

Termenul comitat denumește sau denumea o unitate administrativ-teritorială în anumite țări precum Regatul Unit, Australia, Canada, Estonia, Irlanda, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii, Ungaria (anterioară anului 1918) și altele.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Comitat · Vezi mai mult »

Comitatul Artois

Comitatul Artois a fost un comitat medieval situat pe teritoriul actual al Franței.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Comitatul Artois · Vezi mai mult »

Complement

Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Complement · Vezi mai mult »

Compunere (lingvistică)

În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »

Conjugare

viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Conjugare · Vezi mai mult »

Conjuncție

În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Conjuncție · Vezi mai mult »

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană · Vezi mai mult »

Consoană africată

În fonetică, o consoană se numește africată sau semioclusivă dacă începe ca o consoană oclusivă prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator și se termină ca o consoană fricativă prin eliberarea parțială și de obicei șuierătoare a aerului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană africată · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolară sonoră

În fonetică, consoana africată alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană africată alveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană africată alveolară surdă

În fonetică, consoana africată alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană africată alveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană africată postalveolară sonoră

În fonetică, consoana africată postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană africată postalveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană africată postalveolară surdă

În fonetică, consoana africată postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană africată postalveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă alveolară sonoră

În fonetică, consoana fricativă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană fricativă alveolară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană fricativă alveolară surdă

În fonetică, consoana fricativă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în foarte multe limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană fricativă alveolară surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă dentală surdă

În fonetică, consoana fricativă dentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană fricativă dentală surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă glotală surdă

În fonetică, consoana fricativă glotală surdă (sau fricativă laringală surdă) este un sunet care apare în unele limbi vorbite, clasificat drept consoană, dar care se produce prin simpla expirație a aerului, fără un loc sau mod de articulare anume.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană fricativă glotală surdă · Vezi mai mult »

Consoană fricativă labiodentală sonoră

În fonetică, consoana fricativă labiodentală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană fricativă labiodentală sonoră · Vezi mai mult »

Consoană fricativă velară surdă

În fonetică, consoana fricativă velară surdă este un sunet care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană fricativă velară surdă · Vezi mai mult »

Consoană nazală alveolară

În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană nazală alveolară · Vezi mai mult »

Consoană nazală bilabială

În fonetică, consoana nazală bilabială este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană nazală bilabială · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă velară sonoră

În fonetică, consoana oclusivă velară sonoră este un sunet consonantic care apare în multe limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană oclusivă velară sonoră · Vezi mai mult »

Consoană oclusivă velară surdă

În fonetică, consoana oclusivă velară surdă este un sunet consonantic care apare în aproape toate limbile.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană oclusivă velară surdă · Vezi mai mult »

Consoană sonantă labiovelară

În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană sonantă labiovelară · Vezi mai mult »

Consoană sonantă laterală palatală

În fonetică, consoana sonantă laterală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană sonantă laterală palatală · Vezi mai mult »

Consoană sonantă palatală

În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană sonantă palatală · Vezi mai mult »

Consoană sonoră

Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană sonoră · Vezi mai mult »

Consoană surdă

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Consoană surdă · Vezi mai mult »

Continent

Continentul este o vastă întindere de uscat înconjurată total sau aproape total de oceane sau de mări, cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri vecine.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Continent · Vezi mai mult »

Contract civil

Contractul civil este un acord de voință realizat între două sau mai multe persoane pentru a crea un raport juridic (dând naștere unor obligații sau constituind un drept real) sau pentru a modifica sau stinge un raport juridic preexistent.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Contract civil · Vezi mai mult »

Creștinism

Răspândirea actuală a creștinismului în lume. Bazilica Sfântul Petru din Roma, cea mai mare biserică din lume și unul dintre cele mai importante centre ale religiei creștine. Creștinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Creștinism · Vezi mai mult »

Cruciadă

Asediul Antiohiei în timpul primei cruciade Cruciadele au fost expediții militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cruciadă · Vezi mai mult »

Cultură

Cultura, care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se referă în general la o activitate umană.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Cultură · Vezi mai mult »

Danemarca

Danemarca (în), oficial Regatul Danemarcei (în), este un stat suveran din Europa de Nord, având și două teritorii autonome constituente de peste mări, care fac parte integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Danemarca · Vezi mai mult »

Declinare

În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Declinare · Vezi mai mult »

Denis Diderot

''Portretul lui Diderot'' de Louis-Michel van Loo, 1767 Denis Diderot (n. 5 octombrie 1713, Langres – d. 31 iulie 1784, Paris) a fost un filosof și scriitor francez.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Denis Diderot · Vezi mai mult »

Derivare (lingvistică)

În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »

Deschidere vocalică

În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Deschidere vocalică · Vezi mai mult »

Desinență

În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Desinență · Vezi mai mult »

Dialect

În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 307.Dubois 2002, pp. 143–144.Kálmán și Trón 2007, p. 34–35.. Pentru celelalte tipuri de varietăți, autorii care limitează termenul la sensul regional folosesc termenul „sociolect”, relativ recent introdus de sociolingvistică. Se mai întâlnește și sintagma „dialect istoric” sau „dialect temporal”, folosită pentru o limbă într-o anumită perioadă a istoriei sale, ex. „engleza elisabetană”, engleza britanică a secolului al XVII-lea” etc.. În acest articol dialectul se tratează ca varietate regională.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Dialect · Vezi mai mult »

Diateză (dezambiguizare)

Termenul diateză poate însemna.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Diateză (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Dicționar

Dicționar de latină în mai multe volume Un dicționar sau lexicon este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Dicționar · Vezi mai mult »

Diftong

În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Diftong · Vezi mai mult »

Dinastia Capețienilor

'''Hugo Capet''' Filip August, rege Capețian Dinastia Capețienilor (în) a început să domnească în Franța odată cu încoronarea lui Hugo Capet în 987.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Dinastia Capețienilor · Vezi mai mult »

Dinastia Carolingiană

Dinastia Carolingiană (cunoscută și sub numele de Carlovingieni sau Karlingi) a fost o dinastie de conducători, care au pornit de la stadiul de prefecți și au ajuns în cele din urmă regi ai francilor (751).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Dinastia Carolingiană · Vezi mai mult »

Diplomație

Diplomația este arta și practica de a purta negocieri între reprezentanți împuterniciți ai unor națiuni sau grupuri diverse, fiind o activitate efectuata de un diplomat.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Diplomație · Vezi mai mult »

Drept

Dreptul este un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Drept · Vezi mai mult »

Duce

Termenul duce desemnează un titlu nobiliar (provine din). Similar, ducesa este o femeie purtătoare a titlului nobiliar, care este echivalentul titlului unui duce, fiind mama, soția (sau văduva) acestuia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Duce · Vezi mai mult »

Edictul de la Nantes

Edictul din Nantes este un act promulgat de Henric al IV-lea al Franței în anul 1598, ce permitea toleranță religioasă între catolici și protestanți.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Edictul de la Nantes · Vezi mai mult »

Elită

Frederic cel Mare se află și Voltaire Termenul Elită provine din acesta fiind un termen de calificare a unei persoane sau unui grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Elită · Vezi mai mult »

Elveția

Elveția (în Numele în germana elvețiană este scris uneori și Schwyz ori Schwiiz. Schwyz este și numele în germana standard al unuia dintre cantoane.; în; în; în sau), denumită complet Confederația Elvețiană (în, de unde și abrevierea CH), este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Elveția · Vezi mai mult »

Enciclopedie

O enciclopedie este un compendiu lexicografic, scris în mod sistematic, al cunoștințelor umane.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Enciclopedie · Vezi mai mult »

Epopee

Pământul. Epopeea este un poem epic de mari dimensiuni, în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, ale unui singur personaj, ale unui grup de oameni sau ale unui popor, dominate adesea acțiuni cu totul ieșite din comun care se petrec în locuri stranii și depărtate, personaje extraordinare și/sau supranaturale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Epopee · Vezi mai mult »

Țările de Jos

Țările de Jos, informal Olanda, este o țară situată în Europa de Vest cu teritorii în Caraibe.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Țările de Jos · Vezi mai mult »

Etimologie

Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 191-192.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Etimologie · Vezi mai mult »

Europa

Europa este un continent situat în întregime în emisfera nordică și în cea mai mare parte în emisfera estică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Europa · Vezi mai mult »

Evul Mediu

Evul Mediu (epoca mijlocie) a fost în istoria europeană perioada dintre Antichitate și epoca modernă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Evul Mediu · Vezi mai mult »

Farsă

Farsa este, la origine, un scurt interludiu comic, introdus în misterele medievale, sau în sens larg în piese cu subiecte grave.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Farsă · Vezi mai mult »

Filosofie

Filosofia (din greaca antică: φιλοσοφία, philosophia, „iubire de înțelepciune”), sau filozofia, este studiul întrebărilor generale și fundamentale, precum cele despre existență, cunoaștere, valori, rațiune, minte și limbaj.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Filosofie · Vezi mai mult »

Flandra

Flandra este o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Flandra · Vezi mai mult »

Fonem

În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Fonem · Vezi mai mult »

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Fonetică · Vezi mai mult »

Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze

Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Vezi mai mult »

François Rabelais

François Rabelais a fost un scriitor și medic francez.

Nou!!: Istoria limbii franceze și François Rabelais · Vezi mai mult »

François Villon

François Villon, alias François de Montcorbier, Des Logos sau Des Loges a adoptat numele „Villon”, după cel al protectorului și tutorelui său, Guillaume de Villon, profesor de drept canonic la Sorbona și capelan la biserica Saint-Benoît-le-Bétourné; n. 1431, Paris – dispărut în ianuarie 1463) a fost unul dintre marii poeți ai Franței Evului Mediu. A absolvit Universitatea Sorbona (la vremea respectivă, academie ecleziastică de rit catolic), ca Bacalaureat (B.A.) și Maestru (M.A.) al Facultății de Arte, în 1452, la vârsta de 21 de ani. Nu sunt cunoscute nici un fel de date despre viața și activitatea sa în perioada 1452-1455. În 1455, la vârsta de 24 de ani, în cursul unei altercații la o petrecere, îl lovește mortal pe un alt preot care va deceda o săptămână mai târziu. Deși Villon va susține ulterior că a acționat în legitimă apărare, pentru a evita să fie prins și judecat a fugit din Paris, unde a revenit în anul următor, fiind amnistiat în ianuarie 1456 de către regele Carol al VII-lea. La sfârșitul aceluiași an, în ajunul Anului Nou este arestat, în urma unui denunț sub tortură, pentru participarea la jefuirea capelei colegiului Navara. Întemnițat la Châtelet, a evadat, părăsind din nou Parisul, pentru o perioadă de șase ani de vagabondaj. Prin decembrie 1457 - ianuarie 1458 Villon a găsit adăpost la Blois, la curtea „prințului-poet”, ducele Charles d'Orléans care i-a acordat protecția sa și i-a introdus trei dintre balade într-un manuscris de opere proprii. Firea de rebel răzvrătit a lui Villon nu s-a adaptat la comoda viață de la curte, făcându-l ca în 1461 să părăsească traiul tihnit de aici în căutarea aventurii. Prins după ce s-a alăturat bandei coquillarzilor, Villon a fost închis la închisoarea Château de Meung-sur-Loire, de unde a fost grațiat de regele Louis XI. Revenit la Paris, spre sfârșitul lui noiembrie 1462, poetul s-a văzut amestecat, deși fără a avea un rol activ, într-o altercație de stradă în urma căreia a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurare. În urma apelului, Curtea Supremă pariziană ("Le Parlement de Paris") i-a comutat pedeapsa la expulzarea din Paris pe o perioadă de zece ani. La vârsta de 32 de ani (1463) François Villon a părăsit orașul și a dispărut definitiv Favier, Jean: François Villon, op. cit.. Cu primele sale versuri Villon a cunoscut o celebritate imediată. Semincerul și Testamentul, operele sale de căpătâi au fost publicate pentru prima dată în 1489 - la numai 26 de ani de la dispariția sa - urmată de alte 34 de ediții până la mijlocul secolului XVI. De la primele apariții s-a născut „legenda Villon”, cu diferite fațete conform diferitelor epoci: farsor, escroc sau poet blestemat. Operele sale nu sunt ușor de descifrat fără note și explicații. Limbajul folosit de el nu ne este ușor accesibil. Aluziile la Parisul epocii sale, arta sa de a folosi sensurile duble și antifraza fac adesea textele sale dificil de înțeles, chiar dacă exegezele contemporane au reușit să facă lumină în destul de multe dintre aspectele obscure ale vieții și operei sale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și François Villon · Vezi mai mult »

Franci

Harta Europei, Migrarea popoarelor fiind indicate cu săgeți, se pot vedea și așezarea germanilor în cadrul Imperiului Roman Francii erau un popor germanic din vest (în traducere cei liberi sau cei curajoși).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Franci · Vezi mai mult »

Francia de Mijloc

Francia de Mijloc este numele regatului creat pentru împăratul Lothair I, aflată între Francia Răsăriteană și Francia Occidentală.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Francia de Mijloc · Vezi mai mult »

Francia Occidentală

Francia Occidentală era teritoriul aflat sub controlul lui Carol cel Pleșuv după Tratatul de la Verdun din 843, care împărțea Imperiul Carolingian al francilor în trei părți, Francia Occidentală, Francia de Mijloc și Francia Răsăriteană.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Francia Occidentală · Vezi mai mult »

Francia Răsăriteană

Francia Răsăriteană a fost dată lui Ludovic Germanul după Tratatul de la Verdun din 843, care diviza Imperiul carolingian al francilor în trei secțiuni, Francia Occidentală, Francia Orientală și Francia de Mijloc.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Francia Răsăriteană · Vezi mai mult »

Francisc I al Franței

Francisc I al Franței (12 septembrie 1494 - 31 martie 1547) a fost rege al Franței între anii 1515 și 1547, fiind fiul lui Charles d'Angoulême și al Louisei de Savoia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Francisc I al Franței · Vezi mai mult »

Franța

Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Franța · Vezi mai mult »

Frază

În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Frază · Vezi mai mult »

Galia

Galia (în latină Gallia, și în greacă Galatia) a fost regiunea Europei de Vest care includea nordul Italiei moderne, Franța, Belgia, Elveția occidentală și părți ale Olandei și ale Germaniei pe partea vestică a fluviului Rin.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Galia · Vezi mai mult »

Gen gramatical

În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Gen gramatical · Vezi mai mult »

Geneva

Geneva (sectorul internațional) Geneva (în, în) este un oraș elvețian situat în extremitatea vestică a țării, capitală a cantonului cu același nume.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Geneva · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Gramatică · Vezi mai mult »

Greci

Grecii (greacă: Έλληνες - ''ellenes'') reprezintă o grupă etnică și o națiune care populează Grecia din secolul al XVII-lea î.Hr. până în prezent.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Greci · Vezi mai mult »

Guvern

Guvernul este organul central executiv al puterii de stat, format din șeful guvernului, miniștri și/sau secretari de stat.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Guvern · Vezi mai mult »

Haga

Haga (în neerlandeză: Fișier:Ltspkr.png Den Haag, oficial și: Fișier:Ltspkr.png 's-Gravenhage), este sediul guvernului Țărilor de Jos.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Haga · Vezi mai mult »

Henric al IV-lea al Franței

Henric de Bourbon (denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și "regele nostru Henric" (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), a fost rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Henric al IV-lea al Franței · Vezi mai mult »

Henric al VIII-lea al Angliei

Henric al VIII-lea (în) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Henric al VIII-lea al Angliei · Vezi mai mult »

Hugo Capet

Hugo Capet (c. 941 – 24 octombrie 996) a fost primul rege al francilor din Casa de Capet de la alegerea sa în 987 până la moartea sa, în 996.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Hugo Capet · Vezi mai mult »

Idiom

În lingvistică, termenul „idiom” (în română din cuvântul francez idiomeCf. Dexonline,., la rândul său din latinescul idioma provenind din cuvântul grecesc ἰδίωμα – idíōma) înglobează termenul „limbă”, termenii care denumesc diversele feluri de limbi (de exemplu „limbă creolă”, „pidgin”, „lingua franca”, „limbă vehiculară” etc.), varietățile regionale ale unei limbi („dialect”, „subdialect”, „grai”) și varietățile sociale ale unei limbi: „argou”, „jargon” etc.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Idiom · Vezi mai mult »

Iluminism

D’Alembert. Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o mișcare intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Iluminism · Vezi mai mult »

Imperiul colonial francez

Franța a avut posesiuni coloniale în diferite forme, începând cu secolul al XVII-lea până în deceniul al șaptelea al secolului trecut.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Imperiul colonial francez · Vezi mai mult »

Imperiul Roman de Apus

Imperiul Roman de Apus se referă la jumătatea de vest a Imperiului Roman, de la diviziunea lui Dioclețian din 285; cealaltă jumătate a Imperiului Roman a fost Imperiul Roman de Răsărit, astăzi cunoscut ca Imperiul Bizantin.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Imperiul Roman de Apus · Vezi mai mult »

India

India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei.

Nou!!: Istoria limbii franceze și India · Vezi mai mult »

Indo-europeni

Indo-europenii sunt vorbitorii limbilor indo-europene, o familie de limbi importantă din Eurasia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Indo-europeni · Vezi mai mult »

Intelectual

Un intelectual este o persoană care se angajează în gândire critică, cercetare și autoreflecție pentru a avansa discuțiile despre subiectele academice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Intelectual · Vezi mai mult »

Inteligibilitate mutuală

În lingvistică, inteligibilitatea mutuală este acea caracteristică a două idiomuri (limbi sau dialecte) înrudite îndeaproape genetic, care face ca utilizatorii uneia să o înțeleagă pe cealaltă fără o pregătire prealabilăCrystal 2008, p. 499.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Inteligibilitate mutuală · Vezi mai mult »

Interogație

Interogația sau întrebarea este o cerere specifică de informație formulabilă lingvistic.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Interogație · Vezi mai mult »

Is-sur-Tille

Is-sur-Tille este o comună în departamentul Côte-d'Or, Franța.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Is-sur-Tille · Vezi mai mult »

Italia

Italia (scris și pronunțat la fel și în limba italiană), oficial Republica italiană (in), este un stat unitar, republică parlamentară, aflat în Europa de Sud.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Italia · Vezi mai mult »

Jean de La Fontaine

Jean de La Fontaine (n. 8 iulie 1621, Château-Thierry, Franța – d. 13 aprilie 1695, Paris) a fost un poet, dramaturg și prozator francez.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Jean de La Fontaine · Vezi mai mult »

Jean-Jacques Rousseau

Jean Jacques Rousseau a fost un filozof elvețian, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Jean-Jacques Rousseau · Vezi mai mult »

Joachim du Bellay

Joachim du Bellay, pictat de Jean Cousin le Jeune (1522-1594) Joachim du Bellay (n. între 1522 - 1525 - d. 1 ianuarie 1560) a fost poet și critic literar francez, întemeietor, alături de Pierre de Ronsard al școlii poetice La Pléiade și autorul programului acesteia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Joachim du Bellay · Vezi mai mult »

Jurămintele de la Strasbourg

Textul jurămintelor Jurămintele de la Strasbourg (franceza modernă: les serments de Strasbourg, germana modernă: die Straßburger Eide) este numele prin care sunt cunoscute promisiunile de alianță făcute în 842 la Strasbourg de către Ludovic Germanul, fiul lui Ludovic cel Pios și conducător al regatului francilor răsăriteni și de către fratele său, Carol cel Pleșuv, conducătorul regatului francilor apuseni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Jurămintele de la Strasbourg · Vezi mai mult »

Justiție

Justiția este totalitatea instanțelor judecătorești dintr-un stat, menite să aplice legea și să înfăptuiască dreptatea.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Justiție · Vezi mai mult »

Languedoc

Orașul fortificat Carcassonne, o atracție turistică majoră din Languedoc. Languedoc este o provincie istorică din Franța.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Languedoc · Vezi mai mult »

Languedoc-Roussillon

Languedoc-Roussillon a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reorganizarea teritorială din anul 2014.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Languedoc-Roussillon · Vezi mai mult »

Latina vulgară

Imperiului Roman, era diferită de latina clasică cunoscută din literatura latină. Latina vulgară, uneori numită și Latina Vorbită, a fost o limbă italică folosită în Europa, în teritorii ale țărilor actuale: Franța, Belgia, Italia, Spania, România, Portugalia, Croația și altele.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Latina vulgară · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Lexic · Vezi mai mult »

Lexicul limbii franceze

Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Lexicul limbii franceze · Vezi mai mult »

Liban

Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Liban · Vezi mai mult »

Limba anglo-normandă

Limba anglo-normandă era o limbă ''oïl'' vorbită în Anglia medievală, la curtea regală, de către aristocrații anglo-normanzi, precum și de alte categorii sociale înstărite, fiind totodată și o limbă de cultură.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba anglo-normandă · Vezi mai mult »

Limba arabă

Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba arabă · Vezi mai mult »

Limba bretonă

Limba bretonă (în Brezhoneg) este o limba celtică vorbită în nordul Franței, în regiunea Bretania (Bretagne).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba bretonă · Vezi mai mult »

Limba ebraică

Ebraica (עִברִית) este o limbă semitică – parte din familia de limbi afro-asiatice (hamito-semitice) – vorbită de peste 9,2 milioane de oameni în Israel și folosită ca limbă rituală și de studii religioase în comunitățile evreiești din lume.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba ebraică · Vezi mai mult »

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba engleză · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba franceză · Vezi mai mult »

Limba francoprovensală

Acest articol este o traducere parțială a articolului corespunzător de pe. Limba francoprovensală sau arpitană (numită în această limbă și în franceză arpitan) este o limbă romanică din grupul limbilor galoromanice, vorbită în partea de centru-est a Franței, vestul Elveției și nord-vestul Italiei, de către aproximativ 77.000 de persoane.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba francoprovensală · Vezi mai mult »

Limba galică

Limba galică este o limbă celtică dispărută, care era vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba galică · Vezi mai mult »

Limba germană

Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba germană · Vezi mai mult »

Limba greacă veche

Limba greacă veche (numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba greacă veche · Vezi mai mult »

Limba italiană

Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba italiană · Vezi mai mult »

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba latină · Vezi mai mult »

Limba maternă

Naxcivan, Azerbaijan Limba maternă este prima limbă învățată de o persoană de obicei în copilărie, în familie.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba maternă · Vezi mai mult »

Limba occitană

Occitana sau limba òc (occitan, lenga d'òc, cuvântul òc însemnând „da”) este o limbă romanică vorbită în partea de sud a Franței, în Italia de nord-vest (Văile Occitane și Guardia Piemontese) în Spania de nord (Vall d'Aran) și în Monaco.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limba occitană · Vezi mai mult »

Limbaj (dezambiguizare)

Un limbaj este un sistem de comunicare între două entități.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbaj (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Limbă flexionară

În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbă flexionară · Vezi mai mult »

Limbă literară

Limba literară este, din punct de vedere sociolingvistic, una din varietățile unei limbi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbă literară · Vezi mai mult »

Limbă națională

Limba națională a unei țări este limba vorbită de majoritatea poporului, însă aceasta nu trebuie să fie neapărat limba oficială, deși acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbă națională · Vezi mai mult »

Limbă scrisă

O limbă scrisă este o limbă care are un sistem de scriere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbă scrisă · Vezi mai mult »

Limbă secundă

Noțiunea de limbă secundă are două interpretări principale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbă secundă · Vezi mai mult »

Limbă standard

În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbă standard · Vezi mai mult »

Limbi oïl

francezei (în diferite nuanțe de galben și verde). Sunt cuprinse și idiomuri care nu au statut de limbă regională. Zonele cu contur albastru cuprind idiomurile francoprovensale, cele cu contur maro – idiomurile limbii occitane, iar cele cu contur negru – alte limbi. Limbile oïl sunt un grup de limbi romanice vorbite în jumătatea de nord a Franței și în regiuni limitrofe acesteia din Belgia, Luxemburg și Elveția.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbi oïl · Vezi mai mult »

Limbi romanice

Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Limbi romanice · Vezi mai mult »

Lingvistică

Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Lingvistică · Vezi mai mult »

Literatură

Literatura (sau beletristica) este arta compozițiilor scrise.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Literatură · Vezi mai mult »

Literă

O literă este un semn grafic din scrierea segmentală a unei limbi, corespunzând unui fonem.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Literă · Vezi mai mult »

Loara

Loara (pronunțat) este cel mai lung râu din Franța având peste 1000 km și un bazin de peste 117.000 km², mai mult de o cincime din țară.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Loara · Vezi mai mult »

Locuțiune adverbială

Locuțiunea adverbială reprezintă un grup de cuvinte cu înțeles unitar care, din punct de vedere gramatical, au valoarea unui adverb.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Locuțiune adverbială · Vezi mai mult »

Lorient

Lorient (Bretonă: An Oriant) este un oraș în nord-vestul Franței, sub-prefectură a departamentului Morbihan din Bretania, port la Oceanul Atlantic.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Lorient · Vezi mai mult »

Lothar I, împărat carolingian

Lothar I (în latina medievală: Lotharius) (795 - 855) a fost rege al Italiei (818–855) și împărat carolingian (840–855).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Lothar I, împărat carolingian · Vezi mai mult »

Ludovic al XII-lea al Franței

Ludovic al XII-lea (n. 27 iunie 1462, d. 1 ianuarie 1515), supranumit „Tatăl Poporului” (în) a fost al treizeci și cincilea rege al Franței și unicul monarh al ramurii Valois-Orléans a Casei Valois.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Ludovic al XII-lea al Franței · Vezi mai mult »

Ludovic al XIV-lea al Franței

Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles) a fost regele Franței și al Navarei.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Ludovic al XIV-lea al Franței · Vezi mai mult »

Ludovic Germanul

Reprezentare imaginară a împăratului Ludovic cel German (''Kaiser Ludwig der Deutsche'') Ludovic Germanicul / Ludovic Germanul, cunoscut și ca Ludovic Bavarezul, (n. ca. 806 - d. 28 august 876, Frankfurt am Main) a fost fiul lui Ludovic cel Pios și rege al Bavariei din 817 și după Tratatul de la Verdun (843) rege al Franciei Răsăritene.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Ludovic Germanul · Vezi mai mult »

Manufactură

Manufactura este un produs lucrat manual.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Manufactură · Vezi mai mult »

Marco Polo

Marco Polo a fost un comerciant venețian, care s-a făcut cunoscut prin relatările sale despre o călătorie în China.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Marco Polo · Vezi mai mult »

Marea Caraibilor

Marea Caraibilor Marea Caraibilor (Marea Antilelor), adesea numită incorect Marea Caraibelor, este o mare tropicală situată la extremitatea vestică a Oceanului Atlantic, mărginită la vest și sud de America Centrală și de America de Sud.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Marea Caraibilor · Vezi mai mult »

Marea Mediterană

Marea Mediterană (sau simplu Mediterana) este o mare de tip mediteraneean cuprinsă între Europa centrală, Asia occidentală și Africa de nord, care comunică cu Atlanticul oriental.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Marea Mediterană · Vezi mai mult »

Maria I a Angliei

Maria I Tudor (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Maria I a Angliei · Vezi mai mult »

Marsilia

Marsilia (în) este al doilea cel mai mare oraș din Franța.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Marsilia · Vezi mai mult »

Michel de Montaigne

Michel Eyquem de Montaigne-Delecroix (n. 28 februarie 1533 - d. 13 septembrie 1592) a fost unul din cei mai importanți filosofi francezi ai Renașterii.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Michel de Montaigne · Vezi mai mult »

Modă

Moda este un obicei, o deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Modă · Vezi mai mult »

Molière

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molière (n. 15 ianuarie 1622 – d. 17 februarie 1673), a fost un scriitor francez de teatru, director și actor, unul dintre maeștrii satirei comice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Molière · Vezi mai mult »

Monarhie

Monarhia este o formă de guvernământ în care puterea este simbolizată de o singură persoană numită monarh (rege, împărat, principe, duce, etc.). Monarhia poate fi constituțională sau absolută, electivă sau ereditară.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Monarhie · Vezi mai mult »

Montesquieu

* Charles de Secondat, baron de Montesquieu.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Montesquieu · Vezi mai mult »

Morfem

În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Morfem · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Națiune

Prin națiune se înțelege.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Națiune · Vezi mai mult »

Napoleon I

Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în Insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În primul deceniu al secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze. Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic. Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii militare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Napoleon I · Vezi mai mult »

Narațiune

Narațiunea este un termen referitor la natura unor texte și modul de exprimare al autorului în comunicarea cu cititorul, prezentând o succesiune de acțiuni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Narațiune · Vezi mai mult »

Naturalism (literatură)

Naturalismul este o ramură a realismului, o mișcare literară proeminentă la sfârșitul secolului XIX în Franța și în restul Europei.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Naturalism (literatură) · Vezi mai mult »

Nîmes

Nîmes este un oraș în Franța, prefectura departamentului Gard în regiunea Occitania.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Nîmes · Vezi mai mult »

Negație (gramatică)

În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Negație (gramatică) · Vezi mai mult »

Normandia

Normandia este o provincie istorică în nordul Franței, care între 1955 și 2015 a fost divizată administrativ în Normandia de Sus, la nord de Paris, pe cursul inferior al Senei, și, în partea vestică, în Normandia de Jos, care cuprindea și Peninsula Cotentin.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Normandia · Vezi mai mult »

Normanzi

* Acest articol se referă la un popor, Normanzii, singular Normand.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Normanzi · Vezi mai mult »

Notar

Notarul public este un funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a autentifica înscrisuri, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate de moștenitor etc.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Notar · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »

Nume predicativ

În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Nume predicativ · Vezi mai mult »

Numeral

În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Numeral · Vezi mai mult »

Occitania

Drapelul deseori folosit de activiști occitani. Occitania (AFI //) este o regiune culturală în care se vorbește tradițional limba occitană.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Occitania · Vezi mai mult »

Oceania

Imagine satelitară a Oceaniei. Cele cinci mari ansambluri ale Oceaniei. Oceania este numele dat ansamblului insulelor din Oceanul Pacific împreună cu apele lor teritoriale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Oceania · Vezi mai mult »

Oise

Oise este un departament în nordul Franței, situat în regiunea Hauts-de-France.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Oise · Vezi mai mult »

Opinie publică

Etimologia cuvântului "opinie" derivă din latinescul "opinari" care înseamnă a gândi, a crede, a formula o părere și este expresia unei convingeri subiective într-o anumită problemă, față de o anumită situație.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Opinie publică · Vezi mai mult »

Ordonanța de la Villers-Cotterêts

Ordonanța de la Villers-Cotterêts (în) este un document ratificat, la 10 august 1539, de regele Francisc I al Franței și care face parte dintr-o amplă reformă legislativă din perioada domniei acestuia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Ordonanța de la Villers-Cotterêts · Vezi mai mult »

Organizația Națiunilor Unite

Sediul ONU din New York Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Organizația Națiunilor Unite · Vezi mai mult »

Orientul Apropiat

Orientul Apropiat este un termen utilizat de obicei de arheologi și istorici, uneori și de către jurnaliști și analiști, referindu-se la regiunea ce cuprinde Levantul (Israelul modern, Palestina, Iordania, Siria și Libanul), Turcia, Mesopotamia (Irak și Siria de est).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Orientul Apropiat · Vezi mai mult »

Ortografia limbii franceze

Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Ortografia limbii franceze · Vezi mai mult »

Palatalizare

Palatalizarea, cunoscută și sub denumirea alternativă de muiere, este un termen folosit atât în lingvistica sincronică cât și în cea diacronică, care denotă schimbarea pronunțării unei consoane prin apăsarea limbii de palatul dur al gurii.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Palatalizare · Vezi mai mult »

Paris

Paris este capitala și cel mai mare oraș din Franța.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Paris · Vezi mai mult »

Perifrază (lingvistică)

„Perifrază” este, la origine, un termen din retorică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Perifrază (lingvistică) · Vezi mai mult »

Picardia

Picardia a fost una dintre cele 26 regiuni ale Franței de până la reforma administrativă din 2014.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Picardia · Vezi mai mult »

Pierre Corneille

Pierre Corneille a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pierre Corneille · Vezi mai mult »

Pierre de Ronsard

Pierre de Ronsard Pierre de Ronsard a fost un poet francez.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pierre de Ronsard · Vezi mai mult »

Piesă de teatru

Piesa de teatru este o formă de literatură scrisă de un dramaturg, de obicei constând dintr-un dialog între personaje, destinată pentru a fi interpretată într-un teatru mai degrabă decât pentru a fi doar lecturată.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Piesă de teatru · Vezi mai mult »

Poezie

Poem chinezesc "Quatrain on Heavenly Mountain" al Împăratului Gaozong (Dinastia Song) Poezia (din grecescul "", poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare") este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Poezie · Vezi mai mult »

Populație

Populația reprezintă termenul generic ce exprimă numărul locuitorilor într-o anumită arie geografică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Populație · Vezi mai mult »

Popularizarea științei

Popularizarea științei este o interpretare a științei pentru audiența generală sau pentru copii și nu pentru oamenii de știință sau studenți.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Popularizarea științei · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Predicat · Vezi mai mult »

Preot

Preot ortodox Carte poștală (c. 1916), reprezentând o slujbă funerară ortodoxă Preotul sau presbiterul este un creștin hirotonit pentru a sluji o obște creștină, îndeosebi prin vestirea a ceea ce creștinii numesc "Cuvântul lui Dumnezeu" și prin prezidarea și administrarea tainelor (sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obștii al cărei șef este.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Preot · Vezi mai mult »

Prepoziție

În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Prepoziție · Vezi mai mult »

Primul Imperiu Francez

Primul Imperiu Francez, cunoscut și cu denumirile mai obișnuite de Imperiul Francez ori Imperiul Napoleonian, acoperă perioada în care Franța a dominat cea mai mare parte a Europei continentale, sub conducerea lui Napoleon I. Din punct de vedere constituțional, Primul Imperiu Francez se referă atât la perioada dintre 1804 și 1814/1815, de la sfârșitul Consulatului Francez până la Restaurația Franceză.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Primul Imperiu Francez · Vezi mai mult »

Primul Război Mondial

Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Primul Război Mondial · Vezi mai mult »

Prinț

Prinț sau Prințesă este descendentul unui principe suveran, rege sau împărat, care poate deveni succesor pe tron.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Prinț · Vezi mai mult »

Proces verbal

Un proces-verbal poate fi un înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică sau poate fi un act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Proces verbal · Vezi mai mult »

Pronume

În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pronume · Vezi mai mult »

Pronume demonstrativ

În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pronume demonstrativ · Vezi mai mult »

Pronume interogativ

În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pronume interogativ · Vezi mai mult »

Pronume nehotărât

În gramatica tradițională, pronumele nehotărât sau nedefinit este o clasă de cuvinte eterogenăKalmbach 2017,.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pronume nehotărât · Vezi mai mult »

Pronume personal

În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pronume personal · Vezi mai mult »

Pronunție

În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Pronunție · Vezi mai mult »

Propoziție

O propoziție este o succesiune de cuvinte dintr-o limbă oarecare, vie sau moartă, care conține o idee mai mult sau mai puțin completă, formulată conform regulilor gramaticale ale limbii respective.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Propoziție · Vezi mai mult »

Propoziție incidentă

În sintaxă, propoziția incidentă este o propoziție care face parte dintr-o frază fără să aibă niciun raport sintactic cu restul acesteia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Propoziție incidentă · Vezi mai mult »

Protestantism

Protestantismul este unul dintre cele trei mari curente existente, în prezent, în creștinism.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Protestantism · Vezi mai mult »

Provența

Provența (în occitană Provença, în) este o regiune în sud-estul Franței, situată între Marea Mediterană, Valea Ronului și Italia; în nord se află provincia Dauphiné situată în regiunea Rhône-Alpes.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Provența · Vezi mai mult »

Provincie

Provincia este o diviziune administrativă a unei țări sau a unui stat.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Provincie · Vezi mai mult »

Québec

Provincia Québec este cea mai mare provincie din Canada, cu o populație de 7.903.000 de locuitori.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Québec · Vezi mai mult »

Râul Marna

Marna (în) este un râu în Franța, un afluent al Senei aflat în zona din est și sud-est a Paris-ului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Râul Marna · Vezi mai mult »

Războiul de 100 de Ani

Războiul de 100 de Ani a fost purtat între Anglia și Franța în intervalul 1337-1453.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Războiul de 100 de Ani · Vezi mai mult »

Realism literar

Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru de iradiere Franța.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Realism literar · Vezi mai mult »

Regat

În politică regatul este un stat în care regimul de guvernare este, iar șeful statului este un rege.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Regat · Vezi mai mult »

Regim politic

Regimul politic este ansamblul instituțiilor și raporturilor politice prin care clasa politică își înfăptuiește programul politic.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Regim politic · Vezi mai mult »

Registru de limbă

În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Registru de limbă · Vezi mai mult »

Religie

Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Religie · Vezi mai mult »

Renașterea

Omul Vitruvian-Leonardo da Vinci Renașterea a debutat în secolele XIV-XVI, perioada Evului Mediu Târziu, în Florența - Italia și s-a răspândit în restul Europei.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Renașterea · Vezi mai mult »

Retorică

Retorica (gr., rhêtôr, orator, învățător, lat. retorica, oratoria) este arta de a vorbi bine cu scopul de a convinge.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Retorică · Vezi mai mult »

Revoluția Franceză

Revoluția franceză (în) a fost o serie de revolte sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, ​​marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Revoluția Franceză · Vezi mai mult »

Rimă

Rima reprezintă identitatea sunetelor la sfârșitul a două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Rimă · Vezi mai mult »

Rin

Rinul (în) este un fluviu în Europa.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Rin · Vezi mai mult »

Roma Antică

Forumul roman Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753 î.Hr. și 476 d.Hr.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Roma Antică · Vezi mai mult »

Romantism literar

Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se în paralel cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Romantism literar · Vezi mai mult »

Rouen

Rouen (AFI: /ʀuɑ̃/ sau /ʀwɑ̃/) este un oraș în Franța, reședința departamentului Seine-Maritime și a regiunii Normandia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Rouen · Vezi mai mult »

Scriere

Scrisul este un mijloc de comunicare care reprezintă limbajul prin înscrierea unor semne pe diverse suporturi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Scriere · Vezi mai mult »

Secolul al II-lea

Secolul al II-lea a început din 101 și a durat până în anul 200, în conformitate cu calendarul iulian.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al II-lea · Vezi mai mult »

Secolul al IV-lea

Secolul al IV-lea a durat din 301 până în anul 400.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al IV-lea · Vezi mai mult »

Secolul al IX-lea

Nordul Europei, în special teritoriul actual al Regatului Unit, este devastat de raidurile vikingilor.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al IX-lea · Vezi mai mult »

Secolul al V-lea

Secolul al V-lea începe la 1 ianuarie 401 și se termină la 31 decembrie 500.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al V-lea · Vezi mai mult »

Secolul al VII-lea î.Hr.

(Secolul al VIII-lea î.Hr. - Secolul al VII-lea î.Hr. - Secolul al VI-lea î.Hr. - alte secole) Imperiul Asirian devine cea mai mare putere a secolului, dominand Orientul Apropiat si avand controlul asupra Egiptului si Babilonului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al VII-lea î.Hr. · Vezi mai mult »

Secolul al VIII-lea

În timpul acestui secol, Orientul Mijlociu, coasta Africii de Nord și Peninsula Iberică intră rapid sub dominația islamică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al VIII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al X-lea

Secolul al X-lea (al zecelea) este de obicei considerat ca un punct de declin în istoria europeană.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al X-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XI-lea

Secolul al XI-lea a cuprins perioada aniilor 1001-1100 în acord cu calendarul iulian.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XI-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XII-lea

În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu și este uneori numita perioada cisterciana.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XIII-lea

În istoria culturii europene, această perioadă este considerată ca făcând parte din Evul Mediu, și după cuceririle sale în Asia, Imperiul Mongol se întindea din Asia de Est în Europa de Est.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XIII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XIV-lea

Fără descriere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XIV-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XIX-lea

Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XIX-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XV-lea

Este un secol între Epoca modernă și Renaștere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XV-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XVI-lea

Fără descriere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XVI-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XVII-lea

Fără descriere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XVII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XVIII-lea

Secolul al XVIII-lea începe pe 1 ianuarie 1701 și se termină pe 31 decembrie 1800.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XVIII-lea · Vezi mai mult »

Secolul al XX-lea

Conform calendarului gregorian, secolul al XX-lea a început la 1 ianuarie 1901 și s-a sfârșit la 31 decembrie 2000.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul al XX-lea · Vezi mai mult »

Secolul I î.Hr.

(Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr. - Secolul I - alte secole) Secolul I î.Hr. a început din anul 100 î.Hr. și s-a încheiat în anul 1 î.Hr..

Nou!!: Istoria limbii franceze și Secolul I î.Hr. · Vezi mai mult »

Semivocală

În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Semivocală · Vezi mai mult »

Sena

Sena este un fluviu din nordul Franței, ce izvorăște în Burgundia, având cursul spre est apoi spre vest, și se varsă la Le Havre în Marea Mânecii.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Sena · Vezi mai mult »

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Silabă · Vezi mai mult »

Sintagmă

Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Sintagmă · Vezi mai mult »

Sintaxă

În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Sintaxă · Vezi mai mult »

Sistem de numerație

Un sistem de numerație este un sistem lingvistic și un mod de notație matematică pentru reprezentarea numerelor folosind în mod coerent un set de simboluri (cifre).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Sistem de numerație · Vezi mai mult »

Sistemul internațional de unități

Coperta broșurii ''Sistemul internațional de unități'' Sistemul internațional de unități sau Sistemul Internațional, pe scurt (SI), este un sistem de unități de măsură, aplicabil în toate domeniile fizicii și tehnicii și este forma modernă a sistemului metric (MKS).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Sistemul internațional de unități · Vezi mai mult »

Soissons

Soissons este un oraș în Franța, sub-prefectură a departamentului Aisne în regiunea Picardia, pe râul Aisne, la aproximativ 90 km nord-est de Paris.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Soissons · Vezi mai mult »

Sorbona

Sorbona (în) este cea mai vestită universitate franceză și una dintre cele mai cunoscute universități din lume.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Sorbona · Vezi mai mult »

Spania

Fără descriere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Spania · Vezi mai mult »

Specie literară

În literatură, specia literară desemnează o categorie de opere literare în cadrul fiecărui gen (epic, liric și dramatic).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Specie literară · Vezi mai mult »

Stat

Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Stat · Vezi mai mult »

Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele Unite sau America (în respectiv USA, United States sau America) este numele unei republici constituționale federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest).

Nou!!: Istoria limbii franceze și Statele Unite ale Americii · Vezi mai mult »

Subiect (dezambiguizare)

Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Subiect (dezambiguizare) · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Substantiv · Vezi mai mult »

Substrat (lingvistică)

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „substrat” denumește totalitatea elementelor lingvistice pătrunse din limba unei populații autohtone în altă limbă, în urma adoptării acesteia din urmăConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Substrat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Suprastrat (lingvistică)

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, termenul „suprastrat” sau „superstrat” denumește o limbă care influențează altă limbă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Suprastrat (lingvistică) · Vezi mai mult »

Timp (gramatică)

În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »

Tipărire

Tipărirea sau imprimarea este procesul reproducerii imaginilor și a textului, de obicei pe hârtie, cu ajutorul unei mașini de tipărit.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Tipărire · Vezi mai mult »

Toma de Aquino

Toma de Aquino (n. circa 1225, Aquino, Regatul Siciliei – d. 7 martie 1274, Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia) a fost un călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Toma de Aquino · Vezi mai mult »

Topică

În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Topică · Vezi mai mult »

Toponimie

În onomastică, ramură a lingvisticii, toponimia sau toponomastica este o subramură care studiază toponimele, adică numele proprii de locuri, având în vedere mai multe aspecte: originea, tipologia, sensul, structura lor etc.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Toponimie · Vezi mai mult »

Toulouse

Toulouse (Tolosa în occitană) este un oraș în Franța, prefectura departamentului Haute-Garonne și capitala regiunii Occitania.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Toulouse · Vezi mai mult »

Tours

Tours este un oraș în Franța, prefectura departamentului Indre-et-Loire, în regiunea Centru.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Tours · Vezi mai mult »

Triburi germanice

Triburile germanice în preajma anului 50 Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii pre-romane a fierului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Triburi germanice · Vezi mai mult »

Triftong

În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p. 14.. Alți autori numesc elementele asilabice numai semivocale sau semiconsoaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 525.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.. Într-o concepție mai nouă se consideră că triftongul este o singură vocală, complexă, care se modifică, astfel încât se aud succesiv trei calități vocalice de la începutul la sfârșitul emiterii saleDubois 2002, p. 496.Crystal 2008, p. 496-497., din cauza schimbării continue a poziției organelor articulatorii. Față de diftong, care trece prin două faze ale articulării, triftongul trece prin trei faze. Ambii se deosebesc de monoftong, o vocală care nu se schimbă în mod semnificativ în cursul emiterii. Tradițional se iau în seamă triftongi ascendenți, în care cele două părți asilabice precedă vocala silabică, și triftongi ascendenți-descendenți, în care vocala silabică este între cele două părți asilabice. Transcrierea triftongilor nu este unitară. Unii autori folosesc literele obișnuite care transcriu vocalele. Alții adoptă simbolurile din Alfabetul Fonetic Internațional (IPA), transcriind nucleul silabei cu simbolul obișnuit al vocalei respective. Părțile asilabice sunt transcrise de unii dintre aceștia cu simbolurile vocalelor corespunzătoare, având semnul ◌̯ subscris. De exemplu, în cazul limbii române, posibilele părți asilabice se transcriu tradițional cu,, și. Unii autori folosesc în loc de și simbolurile consoanelor sonante corespunzătoare, j, respectiv w. Sunt limbi în care nu sunt triftongi, precum maghiara. În cazul altor limbi, unii autori admit existența lor, dar alții, care introduc fonologia în analiza lor, o neagă. Numărul triftongilor diferă de la o limbă la alta, și în funcție de ceea ce se consideră triftong. A se vedea detalii despre aceasta în secțiunilor următoare.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Triftong · Vezi mai mult »

Tron

Tronul lui Eduard I al Angliei - tronul monarhiei britanice Honorius al III-lea. Un tron ​​este scaunul oficial sau scaunul pe care un monarh este așezat în timpul ceremoniilor sau al afacerilor de stat.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Tron · Vezi mai mult »

Trubadur

Trubadurul Perdigon cântând din lăută Trubadur (din) este numele dat poeților-cântăreți medievali din sudul Franței, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Trubadur · Vezi mai mult »

Unitate de măsură

Unitățile de măsură reprezintă un aspect al mărimilor fizice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Unitate de măsură · Vezi mai mult »

Urbanizare

Peisaj urban în București Datorită creșterii populației și a teritoriului, dezvoltării activităților economice și de altă natură, marile orașe înglobează, treptat, așezările din jur, inclusiv alte orașe, formând mari concentrări urbane.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Urbanizare · Vezi mai mult »

Valonia

Regiunea valonă (în, în, în), numită în mod curent Valonia (în, în, în, în), este o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Valonia · Vezi mai mult »

Varietate (lingvistică)

În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Varietate (lingvistică) · Vezi mai mult »

Verb

În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Verb · Vezi mai mult »

Verb auxiliar

În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Verb auxiliar · Vezi mai mult »

Vikingi

Angliei, ilustrație din secolul al XII-lea. Vikingii au fost importanți negustori, exploratori, colonizatori și războinici scandinavi care, în perioada anilor 793–1066 (de-a lungul Evului Mediu Timpuriu până la Bătălia de la Stamford Bridge și cea de la Hastings împotriva anglo-saxonilor mai precis), au dominat jumătatea nord-vestică a Europei continentale și insulare, din Scandinavia lor nativă până în arhipelagul britanic, Insulele Feroe, Islanda și Groenlanda.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vikingi · Vezi mai mult »

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală · Vezi mai mult »

Vocală închisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală închisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală închisă anterioară rotunjită

În fonetică, vocala închisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală închisă anterioară rotunjită · Vezi mai mult »

Vocală deschisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala deschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală deschisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală deschisă posterioară nerotunjită

În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală deschisă posterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală mijlocie centrală

În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală mijlocie centrală · Vezi mai mult »

Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala semiînchisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semiînchisă anterioară rotunjită

În fonetică, vocala semiînchisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară rotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semiînchisă posterioară rotunjită

În fonetică, vocala semiînchisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală semiînchisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semideschisă anterioară nerotunjită

În fonetică, vocala semideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semideschisă anterioară rotunjită

În fonetică, vocala semideschisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară rotunjită · Vezi mai mult »

Vocală semideschisă posterioară rotunjită

În fonetică, vocala semideschisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Vocală semideschisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »

Voltaire

Voltaire a fost un scriitor, filosof, istoric, dramaturg, prozator și epistoler al Iluminismului francez.

Nou!!: Istoria limbii franceze și Voltaire · Vezi mai mult »

120 î.Hr.

Milenii: Mileniul al II-lea î.Hr. - Mileniul I î.Hr. - Mileniul I Secole: Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr. - Secolul I Decenii: Anii 170 î.Hr. Anii 160 î.Hr. Anii 150 î.Hr. Anii 140 î.Hr. Anii 130 î.Hr. - Anii 120 î.Hr. - Anii 110 î.Hr. Anii 100 î.Hr. Anii 90 î.Hr. Anii 80 î.Hr. Anii 70 î.Hr. Anii 60 î.Hr. Ani: 125 î.Hr. 124 î.Hr. 123 î.Hr. 122 î.Hr. 121 î.Hr. - 120 î.Hr. - 119 î.Hr. 118 î.Hr. 117 î.Hr. 116 î.Hr. 115 î.Hr. ----.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 120 î.Hr. · Vezi mai mult »

1350

----1350 (MCCCL) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de duminică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1350 · Vezi mai mult »

1352

----1352 (MCCCLII) a fost un an bisect al calendarului iulian, care a început într-o zi de marți.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1352 · Vezi mai mult »

1490

1490 (MCDXC) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de duminică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1490 · Vezi mai mult »

1521

1521 (MDXXI) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1521 · Vezi mai mult »

1530

1530 (MDXXX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de luni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1530 · Vezi mai mult »

1532

1532 (MDXXXII) a fost un an bisect al calendarului iulian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1532 · Vezi mai mult »

1543

1543 (MDXLIII) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1543 · Vezi mai mult »

1549

1549 (MDXLIX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1549 · Vezi mai mult »

1550

1550 (MDL) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1550 · Vezi mai mult »

1565

1565 (MDLXV) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1565 · Vezi mai mult »

1572

1572 (MDLXXII) a fost un an bisect al calendarului iulian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1572 · Vezi mai mult »

1578

1578 (MDLXXVIII) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1578 · Vezi mai mult »

1579

1579 (MDLXXIX) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1579 · Vezi mai mult »

1605

1605 (MDCV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1605 · Vezi mai mult »

1621

1621 (MDCXXI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1621 · Vezi mai mult »

1635

1635 (MDCXXXV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1635 · Vezi mai mult »

1647

1647 (MDCXLVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1647 · Vezi mai mult »

1680

1680 (MDCLXXX) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1680 · Vezi mai mult »

1684

1684 (MDCLXXXIV) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1684 · Vezi mai mult »

1685

1685 (MDCLXXXV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1685 · Vezi mai mult »

1690

1690 (MDCXC) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1690 · Vezi mai mult »

1694

1694 (MDCXCIV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1694 · Vezi mai mult »

1700

----1700 (MDCC) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1700 · Vezi mai mult »

1715

1715 (MDCCXV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1715 · Vezi mai mult »

1777

1777 (MDCCLXXVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1777 · Vezi mai mult »

1789

1789 (MDCCLXXXIX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1789 · Vezi mai mult »

1793

1793 (MDCCXCIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1793 · Vezi mai mult »

1794

1794 (MDCCXCIV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1794 · Vezi mai mult »

1798

1798 (MDCCXCVIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1798 · Vezi mai mult »

1830

1830 (MDCCCXXX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1830 · Vezi mai mult »

1836

1836 (MDCCCXXXVI) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1836 · Vezi mai mult »

1842

1859 (MDCCCXLII) a fost un an al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1842 · Vezi mai mult »

1863

1863 (MDCCCLXIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1863 · Vezi mai mult »

1870

1870 (MDCCCLXX) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1870 · Vezi mai mult »

1881

1881 (MDCCCLXXXI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1881 · Vezi mai mult »

1885

1885 (MDCCCLXXXV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de joi.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1885 · Vezi mai mult »

1960

1960 (MCMLX) a fost un an bisect al calendarului gregorian, care a început într-o zi de vineri.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1960 · Vezi mai mult »

1977

1977 (MCMLXXVII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1977 · Vezi mai mult »

1978

1978 (MCMLXXVIII) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de duminică.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1978 · Vezi mai mult »

1994

1994 (MCMXCIV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de sâmbătă.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 1994 · Vezi mai mult »

476

Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea Secole: Secolul al IV-lea - Secolul al V-lea - Secolul al VI-lea Decenii: Anii 420 Anii 430 Anii 440 Anii 450 Anii 460 - Anii 470 - Anii 480 Anii 490 Anii 500 Anii 510 Anii 520 Ani: 471 472 473 474 475 - 476 - 477 478 479 480 481 ----.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 476 · Vezi mai mult »

486

Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea Secole: Secolul al IV-lea - Secolul al V-lea - Secolul al VI-lea Decenii: Anii 430 Anii 440 Anii 450 Anii 460 Anii 470 - Anii 480 - Anii 490 Anii 500 Anii 510 Anii 520 Anii 530 Ani: 481 482 483 484 485 - 486 - 487 488 489 490 491 ----.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 486 · Vezi mai mult »

51 î.Hr.

Milenii: Mileniul al II-lea î.Hr. - Mileniul I î.Hr. - Mileniul I Secole: Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr. - Secolul I Decenii: Anii 100 î.Hr. Anii 90 î.Hr. Anii 80 î.Hr. Anii 70 î.Hr. Anii 60 î.Hr. - Anii 50 î.Hr. - Anii 40 î.Hr. Anii 30 î.Hr. Anii 20 î.Hr. Anii 10 î.Hr. Anii 0 î.Hr. Anii 0 Ani: 56 î.Hr. 55 î.Hr. 54 î.Hr. 53 î.Hr. 52 î.Hr. - 51 î.Hr. - 50 î.Hr. 49 î.Hr. 48 î.Hr. 47 î.Hr. 46 î.Hr. ----.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 51 î.Hr. · Vezi mai mult »

58 î.Hr.

Milenii: Mileniul al II-lea î.Hr. - Mileniul I î.Hr. - Mileniul I Secole: Secolul al II-lea î.Hr. - Secolul I î.Hr. - Secolul I Decenii: Anii 100 î.Hr. Anii 90 î.Hr. Anii 80 î.Hr. Anii 70 î.Hr. Anii 60 î.Hr. - Anii 50 î.Hr. - Anii 40 î.Hr. Anii 30 î.Hr. Anii 20 î.Hr. Anii 10 î.Hr. Anii 0 î.Hr. Anii 0 Ani: 63 î.Hr. 62 î.Hr. 61 î.Hr. 60 î.Hr. 59 î.Hr. - 58 î.Hr. - 57 î.Hr. 56 î.Hr. 55 î.Hr. 54 î.Hr. 53 î.Hr. ----.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 58 î.Hr. · Vezi mai mult »

813

Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea Secole: Secolul al VIII-lea - Secolul al IX-lea - Secolul al X-lea Decenii: Anii 760 Anii 770 Anii 780 Anii 790 Anii 800 - Anii 810 - Anii 820 Anii 830 Anii 840 Anii 850 Anii 860 Ani: 808 809 810 811 812 - 813 - 814 815 816 817 818 ----.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 813 · Vezi mai mult »

842

Milenii: Mileniul I î.Hr. - Mileniul I - Mileniul al II-lea Secole: Secolul al VIII-lea - Secolul al IX-lea - Secolul al X-lea Decenii: Anii 790 Anii 800 Anii 810 Anii 820 Anii 830 - Anii 840 - Anii 850 Anii 860 Anii 870 Anii 880 Anii 890 Ani: 837 838 839 840 841 - 842 - 843 844 845 846 847 ----.

Nou!!: Istoria limbii franceze și 842 · Vezi mai mult »

Uniunpedie este o hartă concept sau rețea semantică organizat ca o enciclopedie sau dicționar. Acesta oferă o scurtă definiție a fiecărui concept și a relațiilor sale.

Aceasta este o hartă mentală on-line gigant, care servește ca bază pentru diagrame conceptuale. Este libertatea de a folosi și pentru fiecare articol sau document poate fi descărcat. Este un instrument, resursă sau de referință pentru studiu, cercetare, educație, de învățare sau de predare, care pot fi utilizate de către profesori, educatori, elevi sau studenți; pentru lumea academică: pentru școală, primar, secundar, liceu, de mijloc, colegiu, grad tehnic, colegiu, universitate, licență, masterat sau de doctorat; pentru lucrări, rapoarte, proiecte, idei, documentare, studii, sinteze, sau a unei teze. Aici este definiția, explicația, descrierea sau semnificația fiecărei semnificative pe care aveți nevoie de informații, precum și o listă a conceptelor asociate lor, ca un glosar. Disponibil în română, Engleză, Spaniolă, Portugheză, Japonez, Chinez, Limba franceza, Germană, Italiană, Lustrui, Olandeză, Rusă, Arabic, Hindi, Suedez, Ucrainean, Maghiar, Catalan, Ceh, Evrei, daneză, finlandeză, indoneziană, norvegiană, turcă, vietnameză, coreeană, thai, greacă, bulgară, croat, slovacă, lituanian, filipineză, letonă, estonă și slovenă. Mai multe limbi în curând.

Toate informațiile au fost extrase din Wikipedia, și este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire şi distribuire în condiţii identice.

Uniunpedie nu este susținută de sau afiliată cu Fundația Wikimedia.

Google Play, Android și sigla Google Play sunt mărci comerciale deținute de Google Inc.

Politica de confidentialitate

De ieșirePrimite