Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Instalați
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Împrumut (lingvistică)

Index Împrumut (lingvistică)

În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.

75 relaţii: Abatere (lingvistică), Acronim, Adjectiv, Adstrat, Adverb, Alomorf, Ambiguitate (lingvistică), Analogie (lingvistică), Antonim, Antroponimie, Apocopă, Argou, Arnăut, Asonanță, Augmentativ, Barbarism, Calc (lingvistică), Co-ocurență, Compunere (lingvistică), Conjuncție, Contact lingvistic, Contragere, Cuvânt telescopat, Deglutinare, Derivare regresivă, Dialect, Diereză, Diftong, Dorylus, Dublet (lingvistică), Epenteză, Epiteză, Etimologie, Etimologie populară, Familie lexicală, Fonologie, Fonotactică, Formare de cuvinte, Graben (geologie), Haplologie, Interferență lingvistică, Lexic, Lexicologie, Lexicul limbii franceze, Limba ucraineană, Limbi baltice de est, Lingua franca, Metateză, Negație (gramatică), Neologism, ..., Numeral, Ortografie, Parte de vorbire, Prepoziție, Proteză (lingvistică), Punci, Rădăcină și radical (lingvistică), Regionalism (lingvistică), Schimbare de cod, Schimbare fonetică, Schimbare lingvistică, Semivocală, Siglă, Silabă, Sincopă (lingvistică), Sincronie și diacronie, Sinonim, Sociolect, Substantiv, Tipologie lingvistică, Toponimie, Uniune lingvistică, Varietate (lingvistică), Vocabularul științific internațional, Vocabularul limbii române. Extinde indicele (25 Mai Mult) »

Abatere (lingvistică)

În lingvistică, termenul abatere (eroare, greșeală, incorectitudine) denumește în general nerespectarea unei reguli în folosirea unei limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 11.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Abatere (lingvistică) · Vezi mai mult »

Acronim

În lingvistică, un acronim este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se segmente inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexical.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Acronim · Vezi mai mult »

Adjectiv

În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Adjectiv · Vezi mai mult »

Adstrat

Termenul adstrat (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.) a fost introdus în lingvistică de cercetătorul italian Matteo Giulio Bartoli, și are cel puțin două accepții.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Adstrat · Vezi mai mult »

Adverb

În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Adverb · Vezi mai mult »

Alomorf

În lingvistică, termenul alomorf denumește o variantă a unui morfem, acesta fiind un element abstract, teoretic, valabil în domeniul limbii văzută ca abstracțiune în lingvistica structuralistă.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Alomorf · Vezi mai mult »

Ambiguitate (lingvistică)

În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Ambiguitate (lingvistică) · Vezi mai mult »

Analogie (lingvistică)

În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Analogie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Antonim

În semantică, termenul antonim (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 54–55.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 68.Dubois 2002, p. 40–41.Szathmári 2008, articolul Antonímia.. Antonimele au una sau mai multe trăsături comune de sens la care se adaugă trăsături opuse, ceea ce stabilește relația de antonimie. Uneori, trăsătura comună este exprimată de aceeași bază, iar opoziția este marcată de un afix la unul din membrii perechii, ex. hidratat vs. deshidratat, sau de afixe diferite la fiecare membru, ex. a îngropa vs. a dezgropa. Acestea sunt cazuri când antonimia este riguros exprimată lingvistic. Alteori, trăsătura comună este domeniul noțional la care se referă antonimele. De exemplu, în cazul adjectivelor cald vs. rece cu sensul lor propriu, acest domeniu este temperatura. Cuvintele polisemantice pot avea antonime diferite în funcție de sensul cu care sunt folosite, de exemplu густой gustoi „des” vs. редкий redki „rar”, și густой „dens” vs. жидкий jidki „lichid”. Deși rar, se întâlnesc și cuvinte care au sensuri antonimice, de exemplu a împrumuta care înseamnă „a da împrumut” și „a lua împrumut”. La fel sunt corespondentele rusesc și maghiar ale acestui verb, одолжить odoljit, respectiv kölcsönöz. Alt exemplu este louer „a închiria” care are sensurile „a da în chirie” și „a lua în chirie”, ca și corespondentul său românesc.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Antonim · Vezi mai mult »

Antroponimie

În onomastică, ramură a lingvisticii, antroponimia este o subramură care studiază antroponimele, adică numele proprii de persoane, având în vedere mai multe aspecte ale lor: originea, evoluția, folosirea etc.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Antroponimie · Vezi mai mult »

Apocopă

În lingvistică, termenul apocopă (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 59–60.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 73.Dubois 2002, pp. 43–44.Crystal 2008, p. 30.Ladan 2005, articolul.Szathmári 2008, articolul Apokopé..

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Apocopă · Vezi mai mult »

Argou

În sociolingvistică, termenul argou (Szabó 1997, p. 160.. Până atunci, acest limbaj a avut diverse denumiri, precum jobelin, narquin sau jargon, dintre care acesta din urmă era cel mai frecventDubois 2002, pp. 48–49.. În prezent termenul „argou” se folosește, în general, cu sensul de limbaj convențional folosit cu intenția de a nu fi înțeles de către persoanele din afara categoriei de vorbitori care îl folosește: delincvenți, pușcăriași, soldați, studenți, elevi etc.Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 63–64.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Șahtarovici 1990, articolul „argou”, Iarțeva 1990.Bussmann 1998, p. 85.Bokor 2007, pp. 188–189.Zsemlyei 2009, pp. 7–8.. Nu se poate vorbi despre un singur argou, ci despre mai multe, fiecare categorie de vorbitori având propriul său argou, deși există și elemente de argou comune mai multora. „Argou” la singular se poate folosi ca o abstracțiune ce reprezită diferitele argouri. Denumirea argot este folosită, în afară de franceză, în limbi care au împrumutat-o din aceasta, ca româna sau rusa. În alte limbi se folosesc cu același sens furbesco, cale, cant. Sfera argoului interferează cu sfera altui sociolect, jargonul. Unii lingviști folosesc termenul „argou”, iar alții termenul „jargon” cu aproximativ același sens, dat fiind că termenul „argou” a înlocuit termenul „jargon” pentru limbajul răufăcătorilor. Într-adevăr, jargonul se aseamănă cu argoul prin faptul că nici el nu este înțeles în afara unei categorii de inițiați. Unii lingviși deosebesc jargonul de argou, dar nu în același fel. Pentru unii, jargonul se deosebește de argou prin aceea că nu este secret în mod intenționat, ci eventual folosit cu scopul de a se demarca de categoriile de vorbitori din afara celor care îl folosesc. Varietăți de tip jargon sunt considerate a fi și ale unor categorii sociale superioare, ale unor categorii profesionale sau ocupaționale, precum și limbajele de specialitate ale diverselor științe și tehnici. Unii autori folosesc termenul „argou” și pentru jargon în sensul dat aici, afirmând că prin „argou” fără atribut se înțelege cel al răufăcătorilor, iar cu un atribut se poate referi la o profesiune sau o ocupație denumită de acel atributGrevisse și Goosse 2007, pp. 24–25., iar termenul „jargon” îl limitează la sensul peiorativ de limbaj de neînțeles. În fine, alți lingviști consideră că argoul este un tip de jargon prin faptul că este un limbaj limitat la o categorie de inițiațiA. Jászó 2007, p. 56.Kálmán și Trón 2007, p. 38.. Sfera argoului interferează și cu aceea a altui sociolect, delimitat în unele lingvistici, în primul rând cea engleză și cea americană, cu termenul „slang”, împrumutat și de lingvistica rusă sau de cea maghiară. Este un limbaj ce aparține registrului de limbă familiar, care preia numeroase elemente din argou, și prin care se demarchează mai ales tinerii orășeni de generațiile mai în vârstă decât ei. Unii lingviști pun semnul egalității între argou și slang. Alți lingviști consideră argoul un tip specific de slang, cel al delincvenților. Argourile interferează și cu varietăți teritoriale ale limbii. De exemplu, argourile din Franța sunt limitate la această țară, argoul elevilor sau cel la studenților din Belgia este diferit de cel al acelorași categorii din Franța. De asemenea, argourile din București sunt foarte diferite de cele din Chișinău, caracterizate prin multe împrumuturi din argourile rusești..

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Argou · Vezi mai mult »

Arnăut

''Arnăut'' în Cairo, un tablou de Jean-Léon Gérôme ''Rugăciunea în casa unui șef arnăut'', de Jean-Léon Gérôme, 1857. Arnăut (în) este un etnonim turc folosit pentru a desemna albanezii.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Arnăut · Vezi mai mult »

Asonanță

În literatură, termenul asonanță, împrumut din italiană (assonanza) sau din franceză (assonance)Constantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Asonanță · Vezi mai mult »

Augmentativ

În semantică și în pragmatică, termenul augmentativ denumește un cuvânt format de la alt cuvânt, primul exprimând, în principiu, în funcție de partea de vorbire, dimensiunile mai mari (la substantive), gradul mai înalt de manifestare a caracteristicii (la adjective) sau intensitatea mai mare a acțiunii (la verbe) pe care le exprimă cuvântul bază.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Augmentativ · Vezi mai mult »

Barbarism

Termenul barbarism (Eulexis-web, articolul.. În retorica antică a primit sensul de folosire improprie a unui cuvânt, care contravine uneia dintre calitățile cerute stilului, anume corectitudinea lingvistică, incluzând folosirea neobișnuită a unor cuvinte străine. În lingvistica modernă, termenul a fost preluat cu sensul de orice abatere de la normele limbii la un moment dat al istoriei saleBidu-Vrănceanu 1997, p. 81.Bussmann 1998, p. 119.Dubois 2002, p. 62.. În funcție de limba de origine, barbarismele pot fi denumite cu termeni preciși: grecism, latinism, slavism, germanism, galicism (sau franțuzism) etc.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Barbarism · Vezi mai mult »

Calc (lingvistică)

În practica traducerii, cuvântul „calc” se referă la traducerea literală (cuvânt cu cuvânt) al cărei rezultat nu este totdeauna corect conform normelor varietății standard a limbii țintă.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Calc (lingvistică) · Vezi mai mult »

Co-ocurență

În lingvistică, co-ocurența este prezența simultană a două sau mai multe entități lingvistice în același context, acesta fiind considerat în sensul cel mai larg, de la silabă la contextul situațional.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Co-ocurență · Vezi mai mult »

Compunere (lingvistică)

În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »

Conjuncție

În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Conjuncție · Vezi mai mult »

Contact lingvistic

În lingvistica istorică și în sociolingvistică, contactul lingvistic se referă pe de o parte la vorbitorii care ajung să folosească și altă limbă sau alte limbi decât limba lor maternăBidu-Vrănceanu 1997, p. 132–133.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Contact lingvistic · Vezi mai mult »

Contragere

În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Contragere · Vezi mai mult »

Cuvânt telescopat

Tipuri de furculinguri În lingvistică, prin cuvânt telescopat se înțelege în general un cuvânt nou format prin combinarea a două cuvinte existente, astfel încât cel puțin unul din ele este trunchiat.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Cuvânt telescopat · Vezi mai mult »

Deglutinare

În lingvistică, termenul deglutinare (Dubois 2002, p. 132.. Unii autori consideră sinonime termenii „deglutinare” și „afereză”, definindu-i drept căderea unui astfel de segment și pierderea sa. Alții rezervă termenul „afereză” numai pentru fenomenul care include pierderea segmentului, și înțeleg prin deglutinare și păstrarea segmentului separat înaintea segmentului rămas. În acest caz, afereza este interpretată de unii autori ca un fenomen care face parte dintr-o falsă analiză a unui cuvânt sau a sintagmei pe care o formează cu determinantul abstract care îl precede, formându-se astfel o altă sintagmă. Prin urmare, în acest sens, deglutinarea este o formă particulară a aferezei. Deglutinarea este considerată de unii autori și ca un procedeu de formare de cuvinte, dat fiind că segmentul ce rămâne din cuvântul tăiat formează un cuvânt nou. În lingvistica istorică este un fenomen de etimologie populară, adică inițial este o abatere individuală de la o regulă a limbii. Unele asemenea abateri se generalizează, iar în cazul limbilor care au o varietate standard, ajung să fie integrate de aceasta.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Deglutinare · Vezi mai mult »

Derivare regresivă

În lingvistică, termenul „derivare regresivă” denumește un procedeu intern de formare a cuvintelor pentru îmbogățirea lexicului, care constă în suprimarea unui afix lexical real sau a unei părți de cuvânt în mod greșit considerat afix lexicalConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Derivare regresivă · Vezi mai mult »

Dialect

În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 307.Dubois 2002, pp. 143–144.Kálmán și Trón 2007, p. 34–35.. Pentru celelalte tipuri de varietăți, autorii care limitează termenul la sensul regional folosesc termenul „sociolect”, relativ recent introdus de sociolingvistică. Se mai întâlnește și sintagma „dialect istoric” sau „dialect temporal”, folosită pentru o limbă într-o anumită perioadă a istoriei sale, ex. „engleza elisabetană”, engleza britanică a secolului al XVII-lea” etc.. În acest articol dialectul se tratează ca varietate regională.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Dialect · Vezi mai mult »

Diereză

În lingvistică, termenul diereză (cf. diérèse, diaeresis, διαίρεσις diaíresis „separare”) preluată din retorică, denumește o schimbare fonetică ce constă în transformarea unei silabe în două.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Diereză · Vezi mai mult »

Diftong

În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Diftong · Vezi mai mult »

Dorylus

Dorylus, cunoscută și sub numele de „furnici conducător”, „furnici de safari” sau „siafu”, este un gen mare de furnici militare găsite în principal în Africa centrală și de est, deși aria se extinde și în Africa de Sud și Asia tropicală.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Dorylus · Vezi mai mult »

Dublet (lingvistică)

În lingvistică, termenul dublet denumește fiecare dintre formele unui același cuvânt care există concomitent într-o limbă dată, formând de cele mai multe ori o perecheConstantinescu-Dobridor, articolul.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Dublet (lingvistică) · Vezi mai mult »

Epenteză

În lingvistică, termenul epenteză (cf. épenthèse, ἐπένθεσις epenthesis „adăugare înăuntru, intercalare” Bidu-Vrănceanu 1997, p. 186.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „epenteză”.Bussmann 1998, p. 370.Dubois 2002, p. 183.Crystal 2008, p. 171.Szathmári 2008, articolul Epentézis.. În unele cazuri, epenteza a avut loc într-o anumită perioadă a istoriei limbii. În cazul evoluției cuvintelor, în limba actuală unele din acestea nu au variantă fără epenteză. Aceasta există și în limba actuală, ca fenomen morfofonologic care participă la adăugarea afixelor gramaticale și lexicale, la formarea cuvintelor compuse etc. Din punct de vedere lexicologic produce variante de cuvinte care coexistă.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Epenteză · Vezi mai mult »

Epiteză

În lingvistică și în retorică, epiteza (cf. épithèse Dragomirescu 1995, articolul.Bussmann 1998, p. 372.Dubois 2002, p. 184.Retorikai-stilisztikai lexikon, articolul.Tótfalusi 2008, articolul paragógé.Ladan 2005, articolul..

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Epiteză · Vezi mai mult »

Etimologie

Etimologia este o ramură complexă a lingvisticii, care se ocupă cu originea și evoluția formală și semantică a cuvintelor unei limbi, precum și cu relația lor cu cuvinte de aceeași origine din diferite alte limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 191-192.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Etimologie · Vezi mai mult »

Etimologie populară

În lingvistică, etimologia populară este un fenomen prin care vorbitorul modifică un cuvânt sau un grup de cuvinte necunoscut pentru el (de obicei recent intrat în limbă), sub influența altui cuvânt sau grup de la care crede că provine, din cauza unei asemănări de formă, de sens sau a altei asocieri Bidu-Vrănceanu 1997, p. 191.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Etimologie populară · Vezi mai mult »

Familie lexicală

În lexicologie, termenul familie lexicală sau familie de cuvinte desemnează un grup de cuvinte care constituie o sferă considerată mai mare sau mai mică în prinvința originii lor, în funcție de viziunea lingvistului care o stabilește.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Familie lexicală · Vezi mai mult »

Fonologie

În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Fonologie · Vezi mai mult »

Fonotactică

Fonotactica este acea parte a foneticii și fonologiei unei limbi, care se ocupă cu studiul secvențelor de sunete (din punctul de vedere al foneticii), respectiv de foneme (din punctul de vedere al fonologiei) ce pot exista în acea limbă, adică ce fel de asemenea unități pot apărea și în ce poziții în limba respectivă (de exemplu structuri posibile de silabă, secvențe de consoane).

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Fonotactică · Vezi mai mult »

Formare de cuvinte

În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Formare de cuvinte · Vezi mai mult »

Graben (geologie)

Diagrama care ilustrează relația structurală dintre grabene și horsturi Imagine prin satelit îmbunătățită cu infraroșu a unui graben din Depresiunea Afar În geologie un graben este o porțiune scufundată a scoarței unei planete, mărginită de falii paralele.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Graben (geologie) · Vezi mai mult »

Haplologie

În lingvistică, haplologia (din ἁπλόος haploos „simplu” + λόγος logos „vorbire”) este o schimbare fonetică, un tip de disimilație, care constă în căderea unuia din sunetele sau grupurile de sunete succesive, identice sau asemănătoare, dintr-un cuvânt sau din cuvinte învecinateBidu-Vrănceanu 1997, p. 234.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Haplologie · Vezi mai mult »

Interferență lingvistică

Interferența lingvistică este un fenomen cauzat de contactul lingvistic, constând în influența pe care un sistem lingvistic (limbă, varietate de limbă) o exercită asupra altuiaBussmann 1998, p. 581.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Interferență lingvistică · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Lexic · Vezi mai mult »

Lexicologie

Lexicologia este ramura lingvisticii, în sens mai restrâns a semanticii, care studiază lexicul unei anumite limbi.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Lexicologie · Vezi mai mult »

Lexicul limbii franceze

Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Lexicul limbii franceze · Vezi mai mult »

Limba ucraineană

Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba ucraineană · Vezi mai mult »

Limbi baltice de est

Limbile baltice de est sau orientale sunt un grup de limbi care, împreună cu limbile baltice de vest dispărute, fac parte din familia de limbi baltice.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbi baltice de est · Vezi mai mult »

Lingua franca

Lingua franca, numită și franco sau sabir, a fost o limbă vehiculară mixtă folosită în bazinul Mării Mediterane, mai ales în porturi.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Lingua franca · Vezi mai mult »

Metateză

În lingvistică, termenul metateză (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 293.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Iarțeva 1990, articolul „metateză”.Bussmann 1998, p. 746.Dubois 2002, p. 302.Crystal 2008, p. 303.Barić 1997, pp. 613–614.Szathmári 2008, articolul Metatézis..

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Metateză · Vezi mai mult »

Negație (gramatică)

În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Negație (gramatică) · Vezi mai mult »

Neologism

În lingvistică, termenul neologism (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 794.. În lingvistica franceză sunt autori care nu includ împrumuturile printre neologisme. Suma procedeelor interne și externe de îmbogățire a lexicului cu unități lexicale și sensuri noi este numit cu un termen introdus în lingvistica franceză „neologie”Bidu-Vrănceanu 1997, p. 321.. Termenul „neologism” este ambiguu, pe de o parte deoarece unitatea lexicală în cauză este nouă numai în raport cu un anumit moment din istoria limbii, care poate fi unul și din trecutul îndepărtat, pe de altă parte, prin faptul că utilizatorii limbii percep neologismul ca o unitate neintegrată în lexic. Astfel, unele intrate relativ recent în limbă nu sunt simțite ca atare dacă au intrat repede în folosința comună, pe când altele, relativ vechi, dar puțin folosite, sunt văzute ca neologismeGrevisse și Goosse 2007, p. 152–153..

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Neologism · Vezi mai mult »

Numeral

În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Numeral · Vezi mai mult »

Ortografie

În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Ortografie · Vezi mai mult »

Parte de vorbire

În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Parte de vorbire · Vezi mai mult »

Prepoziție

În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Prepoziție · Vezi mai mult »

Proteză (lingvistică)

În lingvistică, termenul proteză (cf. prothesis Bidu-Vrănceanu 1997, p. 393.Constantinescu-Dobridor, articolul.Iarțeva 1990, articolul „proteză”.Bussmann 1998, p. 963.Dubois 2002, p. 388.Ladan 2005, articolul.Crystal 2008, p. 398.Szathmári 2008, articolul Protézis..

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Proteză (lingvistică) · Vezi mai mult »

Punci

Bol cu punci pe bază de burbon Meissen, Germania, 1770, Victoria and Albert Museum Punciul este o gamă largă de băuturi, atât alcoolice, cât și nealcoolice, care conține în general fructe sau suc de fructe.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Punci · Vezi mai mult »

Rădăcină și radical (lingvistică)

În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »

Regionalism (lingvistică)

În lingvistică, termenul regionalism sau provincialism denumește un fapt de limbă caracteristic unei sau unor anumite varietăți regionale a(le) unei limbi (dialect, grai), deci limitat la o anumită regiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Regionalism (lingvistică) · Vezi mai mult »

Schimbare de cod

În sociolingvistică, sintagma schimbare de cod (code-switching) denumește trecerea de la o limbă la alta sau de la o varietate de limbă la alta în vorbirea unuia și aceluiași vorbitor, în cadrul uneia și aceleiași situații de comunicareBidu-Vrănceanu 1997, p. 428–429.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Schimbare de cod · Vezi mai mult »

Schimbare fonetică

În lingvistică, termenul schimbare fonetică este folosit într-un sens larg și în unul restrâns.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Schimbare fonetică · Vezi mai mult »

Schimbare lingvistică

Sintagma schimbare lingvistică denumește modificarea continuă în timp a elementelor și structurilor din toate domeniile unei limbi.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Schimbare lingvistică · Vezi mai mult »

Semivocală

În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Semivocală · Vezi mai mult »

Siglă

Universității „Lucian Blaga” din Sibiu cuprinzând sigla de la numele instituției În lingvistică, o siglă este prescurtarea unei sintagme, de regulă păstrându-se literele inițiale ale cuvintelor și ale componentelor de cuvânt compus cu sens lexicalBidu-Vrănceanu 1997, p. 449.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Siglă · Vezi mai mult »

Silabă

În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Silabă · Vezi mai mult »

Sincopă (lingvistică)

În lingvistică, termenul sincopă (cf. syncope, syncopa, συγκοπή synkope Bidu-Vrănceanu 1997, p. 453.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 1162.Dubois 2002, p. 464.Crystal 2008, p. 469.Ladan 2005, articolul 1.Szathmári 2008, articolul Szinkopé..

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sincopă (lingvistică) · Vezi mai mult »

Sincronie și diacronie

Termenii sincronie și diacronie, introduși în lingvistică de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, fondatorul curentului structuralist, prin cursul său de lingvistică generală publicat postum în 1916, denumesc două ipostaze ale unei limbi și două perspective ale studierii ei.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sincronie și diacronie · Vezi mai mult »

Sinonim

În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sinonim · Vezi mai mult »

Sociolect

În sociolingvistică, termenul sociolect denumește o varietate a unei limbi, în afara varietăților regionale, folosită de o anumită categorie de vorbitori.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sociolect · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Substantiv · Vezi mai mult »

Tipologie lingvistică

Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Tipologie lingvistică · Vezi mai mult »

Toponimie

În onomastică, ramură a lingvisticii, toponimia sau toponomastica este o subramură care studiază toponimele, adică numele proprii de locuri, având în vedere mai multe aspecte: originea, tipologia, sensul, structura lor etc.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Toponimie · Vezi mai mult »

Uniune lingvistică

În lingvistică, termenul tradițional uniune lingvistică denumește un grup de limbi neînrudite sau marginal înrudite, dar apropiate geografic, care au unele trăsături convergente, în primul rând structurale.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Uniune lingvistică · Vezi mai mult »

Varietate (lingvistică)

În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Varietate (lingvistică) · Vezi mai mult »

Vocabularul științific internațional

Vocabularul științific internațional (ISV) cuprinde termeni științifici și specializați a căror limbă de origine poate fi sau nu sigură, dar care sunt utilizați în prezent în mai multe limbi moderne (adică translingual).

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Vocabularul științific internațional · Vezi mai mult »

Vocabularul limbii române

Vocabularul limbii române reflectă, pe lângă celelalte domenii ale limbii, caracterul romanic al acesteia, prin numărul de cuvinte moștenite din limba latină și prin predilecția pentru împrumuturi lexicale din celelalte limbi romanice.

Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Vocabularul limbii române · Vezi mai mult »

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »