acces mai rapid decât browser-ul!
176 relaţii: Academia Română, Accent, Adjectiv, Adjectiv pronominal, Adverb, Afix, Africa, Al Doilea Război Mondial, Alfabet, Alfabetul chirilic, Alfabetul latin, Anii 1930, Argou, Armonie vocalică, Articol hotărât, Asia, Asia de Est, Asia de Sud-Est, Aspect și mod de acțiune, Atribut adjectival, Australia, Barbarism, Bilingvism, Buget, Calc (lingvistică), Cale ferată, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul genitiv, Cazul nominativ, Civilizație, Clasicism, Colonialism, Comunism, Conjugare, Conjuncție, Conjunctiv, Consoană nazală velară, Croația, Cultură, Cuvânt gramatical, Declinare, Derivare (lingvistică), Desinență, Dialect, Diasistemul slav de centru-sud, Diateză (dezambiguizare), Economie, Englezi, Europa de Vest, ..., Filipine, Fonem, Fonetică, Formare de cuvinte, Francezi, Franța, Frazeologie, Gen gramatical, Gramatică, Hinduism, Hong Kong, Idiom, India, Indicativ, Infinitiv, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, Islam, Istoria limbii franceze, Istoria limbii maghiare, Iugoslavia, Katakana, Lexic, Limba arabă, Limba bosniacă, Limba cantoneză, Limba chineză, Limba coreeană, Limba croată, Limba finlandeză, Limba franceză, Limba greacă veche, Limba hindi, Limba italiană, Limba japoneză, Limba latină, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba nordică veche, Limba persană, Limba portugheză, Limba romani, Limba română, Limba rusă, Limba sanscrită, Limba sârbă, Limba slavă veche, Limba slovacă, Limba spaniolă, Limba swahili, Limba tagalog, Limba thailandeză, Limba tibetană, Limba urdu, Limba vietnameză, Limba wolof, Limbă (comunicare), Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Limbă literară, Limbă standard, Limbi dravidiene, Limbi indo-europene, Limbi slave, Lingvistică comparativă, Lingvistică istorică, Magreb, Modă, Morfologie (lingvistică), Myanmar, Neologism, Noua Guinee, Număr (gramatică), Numeral, Ortografie, Pădurea Amazoniană, Peiorativ, Persoană (gramatică), Politică, Postpoziție, Prepoziție, Primul Război Mondial, Pronume, Propoziție gramaticală, Proteză (lingvistică), Prozodie, Registru de limbă, Religie, România, Safari, Samovar, Saună, Scriere, Secolul al XIX-lea, Secolul al XVI-lea, Secolul al XVII-lea, Secolul al XVIII-lea, Secolul al XX-lea, Secolul al XXI-lea, Semantică, Semn diacritic, Silabar, Silabă, Sinonim, Sintaxă, Snob, Societate (sociologie), Sociolingvistică, Sport, Statele Unite ale Americii, Statul Independent al Croației, Stilistică, Subordonare (gramatică), Substantiv, Sunet de legătură, Sushi, Telecomunicație, Timp (gramatică), Ton (lingvistică), Topică, Ungaria, Unitate frazeologică, Verb, Vocală, 1941, 1945, 1991. Extinde indicele (126 Mai Mult) »
Academia Română
Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Academia Română · Vezi mai mult »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Accent · Vezi mai mult »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Adjectiv · Vezi mai mult »
Adjectiv pronominal
În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Adjectiv pronominal · Vezi mai mult »
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Adverb · Vezi mai mult »
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Afix · Vezi mai mult »
Africa
Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai populat după Asia.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Africa · Vezi mai mult »
Al Doilea Război Mondial
Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la între 50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât din istoria omenirii. Imperiul Japonez avea ca obiectiv dominația asupra Asiei și Pacificului și era deja în război cu Republica China în 1937, dar în general se consideră că războiul mondial a început pe 1 septembrie 1939 cu invazia Poloniei de către Germania Nazistă și, ulterior, cu declarațiile de război ale Germaniei, Franței și Regatului Unit. De la sfârșitul anului 1939 până la începutul anului 1941, într-o serie de campanii și tratate, Germania a cucerit sau controlat o mare parte din Europa continentală, și a format Axa Roma-Berlin-Tokyo împreună cu Italia și Japonia. Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din 23 august 1939, Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni, Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între puterile europene ale Axei și coaliția între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu campanii inclusiv în și Africa de Est, cu bătălia aeriană a Marii Britanii, campania de bombardamente Blitz, campania din Balcani precum și cu îndelungata bătălie a Atlanticului. În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a Uniunii Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a angajat cea mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În decembrie 1941, Japonia a atacat Statele Unite ale Americii și din Oceanul Pacific, și a cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest. Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut critica bătălie de la Midway, în apropiere de Hawaii, iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi, în mod decisiv, la Stalingrad, în Uniunea Sovietică. În 1943, după o serie de înfrângeri germane pe Frontul de Est, invaziile aliate a Siciliei și a Italiei care au condus la capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa a pierdut inițiativa și s-a angajat într-o retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de Germania, în timp ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a invadat Germania și aliații săi. În 1944 și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în Asia continentală în China Central-Sudică, și, în timp ce Aliații au schilodit Marina Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest. Războiul din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele sovietice și ulterior capitularea necondiționată a Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după refuzul Japoniei de a capitula în conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale Americii au detonat bombe atomice deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la 6 și, respectiv, 9 august. Cum o era iminentă, și erau posibile și alte bombardamente atomice, iar și a invadat Manciuria, Japonia a capitulat și ea la 15 august 1945. Astfel s-a încheiat războiul în Asia, cimentând o victorie totală a Aliaților. Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase—Statele Unite, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța—au devenit ai Consiliului de Securitate al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale, pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp, influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început și Africii. Cele mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre. Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Al Doilea Război Mondial · Vezi mai mult »
Alfabet
În scriere, un alfabet, în limba greacă veche ἀλφάβητος alphábētos, din numele primelor două litere ale alfabetului grec, alfa (α) și beta (β), este un sistem de scriere compus dintr-o serie de semne grafice numite litere, în care fiecare corespunde, de regulă, unui fonem sau sunet, uneori unei suite relativ scurte de sunete ale unei limbiBussmann 1998, p. 45-46.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Alfabet · Vezi mai mult »
Alfabetul chirilic
Fără descriere.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Alfabetul chirilic · Vezi mai mult »
Alfabetul latin
right Alfabetul latin, cunoscut și ca alfabetul roman, este un sistem de scriere folosit prima dată de către romani, ca să scrie în latină.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Alfabetul latin · Vezi mai mult »
Anii 1930
Anii 1930 au fost un deceniu care a început la 1 ianuarie 1930 și s-a încheiat la 31 decembrie 1939.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Anii 1930 · Vezi mai mult »
Argou
În sociolingvistică, termenul argou (Szabó 1997, p. 160.. Până atunci, acest limbaj a avut diverse denumiri, precum jobelin, narquin sau jargon, dintre care acesta din urmă era cel mai frecventDubois 2002, pp. 48–49.. În prezent termenul „argou” se folosește, în general, cu sensul de limbaj convențional folosit cu intenția de a nu fi înțeles de către persoanele din afara categoriei de vorbitori care îl folosește: delincvenți, pușcăriași, soldați, studenți, elevi etc.Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 63–64.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Șahtarovici 1990, articolul „argou”, Iarțeva 1990.Bussmann 1998, p. 85.Bokor 2007, pp. 188–189.Zsemlyei 2009, pp. 7–8.. Nu se poate vorbi despre un singur argou, ci despre mai multe, fiecare categorie de vorbitori având propriul său argou, deși există și elemente de argou comune mai multora. „Argou” la singular se poate folosi ca o abstracțiune ce reprezită diferitele argouri. Denumirea argot este folosită, în afară de franceză, în limbi care au împrumutat-o din aceasta, ca româna sau rusa. În alte limbi se folosesc cu același sens furbesco, cale, cant. Sfera argoului interferează cu sfera altui sociolect, jargonul. Unii lingviști folosesc termenul „argou”, iar alții termenul „jargon” cu aproximativ același sens, dat fiind că termenul „argou” a înlocuit termenul „jargon” pentru limbajul răufăcătorilor. Într-adevăr, jargonul se aseamănă cu argoul prin faptul că nici el nu este înțeles în afara unei categorii de inițiați. Unii lingviși deosebesc jargonul de argou, dar nu în același fel. Pentru unii, jargonul se deosebește de argou prin aceea că nu este secret în mod intenționat, ci eventual folosit cu scopul de a se demarca de categoriile de vorbitori din afara celor care îl folosesc. Varietăți de tip jargon sunt considerate a fi și ale unor categorii sociale superioare, ale unor categorii profesionale sau ocupaționale, precum și limbajele de specialitate ale diverselor științe și tehnici. Unii autori folosesc termenul „argou” și pentru jargon în sensul dat aici, afirmând că prin „argou” fără atribut se înțelege cel al răufăcătorilor, iar cu un atribut se poate referi la o profesiune sau o ocupație denumită de acel atributGrevisse și Goosse 2007, pp. 24–25., iar termenul „jargon” îl limitează la sensul peiorativ de limbaj de neînțeles. În fine, alți lingviști consideră că argoul este un tip de jargon prin faptul că este un limbaj limitat la o categorie de inițiațiA. Jászó 2007, p. 56.Kálmán și Trón 2007, p. 38.. Sfera argoului interferează și cu aceea a altui sociolect, delimitat în unele lingvistici, în primul rând cea engleză și cea americană, cu termenul „slang”, împrumutat și de lingvistica rusă sau de cea maghiară. Este un limbaj ce aparține registrului de limbă familiar, care preia numeroase elemente din argou, și prin care se demarchează mai ales tinerii orășeni de generațiile mai în vârstă decât ei. Unii lingviști pun semnul egalității între argou și slang. Alți lingviști consideră argoul un tip specific de slang, cel al delincvenților. Argourile interferează și cu varietăți teritoriale ale limbii. De exemplu, argourile din Franța sunt limitate la această țară, argoul elevilor sau cel la studenților din Belgia este diferit de cel al acelorași categorii din Franța. De asemenea, argourile din București sunt foarte diferite de cele din Chișinău, caracterizate prin multe împrumuturi din argourile rusești..
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Argou · Vezi mai mult »
Armonie vocalică
În fonetică, armonia vocalică este un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Armonie vocalică · Vezi mai mult »
Articol hotărât
În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Articol hotărât · Vezi mai mult »
Asia
Asia Poziţia Asiei pe harta lumii Asia este cel mai întins continent de pe Pământ și, de asemenea, cel mai populat.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Asia · Vezi mai mult »
Asia de Est
Asia de Est este o regiune geografică a cărei delimitare este controversată.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Asia de Est · Vezi mai mult »
Asia de Sud-Est
Asia de Sud-Est este o parte a continentului asiatic care cuprinde teritorii și state aflate la est de India, la nord de Australia și la sud de China.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Asia de Sud-Est · Vezi mai mult »
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Aspect și mod de acțiune · Vezi mai mult »
Atribut adjectival
Atributul adjectival (sau adjectivul atributiv) este atributul exprimat prin.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Atribut adjectival · Vezi mai mult »
Australia
Australia, oficial Uniunea Australiei, este o țară ce ocupă în întregime continentul cu același nume, insula Tasmania și alte insule mai mici.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Australia · Vezi mai mult »
Barbarism
Termenul barbarism (Eulexis-web, articolul.. În retorica antică a primit sensul de folosire improprie a unui cuvânt, care contravine uneia dintre calitățile cerute stilului, anume corectitudinea lingvistică, incluzând folosirea neobișnuită a unor cuvinte străine. În lingvistica modernă, termenul a fost preluat cu sensul de orice abatere de la normele limbii la un moment dat al istoriei saleBidu-Vrănceanu 1997, p. 81.Bussmann 1998, p. 119.Dubois 2002, p. 62.. În funcție de limba de origine, barbarismele pot fi denumite cu termeni preciși: grecism, latinism, slavism, germanism, galicism (sau franțuzism) etc.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Barbarism · Vezi mai mult »
Bilingvism
Termenul bilingvism, folosit în sociolingvistică și în lingvistica istorică, denumește situația în care se găsește un vorbitor sau un grup de vorbitori ce folosește în mod curent două limbi, precum și capacitatea acestora de a o faceConstantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Bilingvism · Vezi mai mult »
Buget
Cuvântul buget desemnează în cadrul științei bugetare, sociologiei și microeconomiei,.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Buget · Vezi mai mult »
Calc (lingvistică)
În practica traducerii, cuvântul „calc” se referă la traducerea literală (cuvânt cu cuvânt) al cărei rezultat nu este totdeauna corect conform normelor varietății standard a limbii țintă.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Calc (lingvistică) · Vezi mai mult »
Cale ferată
Filmare a traseului dintre stațiile Nahanjeong și Heungjeon de pe linia Yeongdong, în Coreea de Sud. Calea ferată este o cale de comunicație și reprezintă mijlocul de transport terestru, destinat circulației vehiculelor prin rulare pe șine sau cabluri.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Cale ferată · Vezi mai mult »
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Categorie gramaticală · Vezi mai mult »
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Caz (gramatică) · Vezi mai mult »
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Cazul genitiv · Vezi mai mult »
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Cazul nominativ · Vezi mai mult »
Civilizație
Oraşele sunt un simbol important al civilizației Civilizația (din lat. civis.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Civilizație · Vezi mai mult »
Clasicism
''The Inspiration of a Poet'' Nicolas Poussin, 1630 Clasicismul este un curent literar-artistic, având centrul de iradiere în Franța, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Clasicism · Vezi mai mult »
Colonialism
Alte țări independente Colonialismul este o formă de dominație ideologică, politică sau culturală a unui stat asupra unui teritoriu (numit de obicei „colonie”), care atrage după sine și o stare de dependență economică a coloniei respective.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Colonialism · Vezi mai mult »
Comunism
Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele, dar diferite și istoric, foarte contrastate, sau chiar, după comentatori precum istoricul Stephane Courtois, contradictorii.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Comunism · Vezi mai mult »
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Conjugare · Vezi mai mult »
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Conjuncție · Vezi mai mult »
Conjunctiv
În gramatică, conjunctivul, numit și subjonctiv, este un mod verbal personal și predicativ.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Conjunctiv · Vezi mai mult »
Consoană nazală velară
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Consoană nazală velară · Vezi mai mult »
Croația
Croația (în), oficial Republica Croația (în) este o țară aflată la limita între Europa Centrală și cea de Sud-Est, pe țărmul estic al Mării Adriatice.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Croația · Vezi mai mult »
Cultură
Cultura, care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se referă în general la o activitate umană.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Cultură · Vezi mai mult »
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Cuvânt gramatical · Vezi mai mult »
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Declinare · Vezi mai mult »
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Derivare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Desinență · Vezi mai mult »
Dialect
În lingvistică, termenul dialect (Iarțeva 1990, articolul „dialect”.Crystal 2008, pp. 142–143.. Acest înțeles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 162.. În alte lingvistici, cum sunt cea românească, cea franceză, cea germană sau cea maghiară, în mod curent, prin dialect se înțelege o varietate regională a limbiiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 307.Dubois 2002, pp. 143–144.Kálmán și Trón 2007, p. 34–35.. Pentru celelalte tipuri de varietăți, autorii care limitează termenul la sensul regional folosesc termenul „sociolect”, relativ recent introdus de sociolingvistică. Se mai întâlnește și sintagma „dialect istoric” sau „dialect temporal”, folosită pentru o limbă într-o anumită perioadă a istoriei sale, ex. „engleza elisabetană”, engleza britanică a secolului al XVII-lea” etc.. În acest articol dialectul se tratează ca varietate regională.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Dialect · Vezi mai mult »
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Diasistemul slav de centru-sud · Vezi mai mult »
Diateză (dezambiguizare)
Termenul diateză poate însemna.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Diateză (dezambiguizare) · Vezi mai mult »
Economie
Economia (din oikos, „casă” și νομος nomos, „conducere”) este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de bunuri și servicii.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Economie · Vezi mai mult »
Englezi
Englezii sunt un popor germanic care numără în total circa 90 milioane de persoane.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Englezi · Vezi mai mult »
Europa de Vest
Europa de Vest Europa de Vest (sau Occidentală) se distinge de Europa de Est (sau Răsăriteană) mai degrabă prin istorie și cultură decât prin geografie.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Europa de Vest · Vezi mai mult »
Filipine
Filipine - oficial Republica Filipine (în filipineză Republika ng Pilipinas; în)) - este o țară insulară (vezi arhipelag) din Asia de Sud-Est, situată în Oceanul Pacific. Capitala sa este Manila, iar cel mai populat oraș este Quezon City. La nord, este separată de insula Taiwan prin strâmtoarea Luzon; la vest se află Marea Chinei de Sud, cunoscută și sub numele de Marea Filipinelor de Vest și Vietnam; la sud-vest, insula Borneo; la sud, Marea Celebes o separă de alte insule indoneziene; iar la est este mărginită de Marea Filipinelor. Poziția sa în Cercul de foc al Pacificului și climatul său tropical o fac predispusă la cutremure și taifunuri. Țara este bogată în resurse naturale și este situată într-una dintre cele mai bogate în biodiversitate zone din lume. Este formată din 7641 de insule care sunt clasificate geografic în trei grupuri: insula Luzon, grupul Visayas și insula Mindanao. Filipine are o populație estimată la 109 milioane de locuitori, conform recensământului din 2020; este, de asemenea, a 12-a cea mai populată țară din lume, fără a lua în calcul cele 12 milioane de filipinezi care trăiesc în străinătate. Pe insulele sale coexistă diverse etnii și culturi. Clasificată ca țară recent industrializată, economia sa continuă creșterea constantă de care s-a bucurat de la independență. Reformele economice implementate la începutul secolului al XXI-lea au făcut ca sectorul serviciilor să înlocuiască agricultura ca principală activitate economică, iar în prezent acesta contribuie cu mai mult de jumătate din PIB. Cu toate acestea, Filipine se confruntă încă cu mai multe provocări în ceea ce privește infrastructura: lipsa de dezvoltare a sectorului turistic, a educației, a asistenței medicale și a dezvoltării umane. În preistorie, negrito au fost unii dintre primii locuitori ai arhipelagului, urmați de valuri succesive de popoare austroneziene care au adus cu ele tradiții și obiceiuri din Malaysia, India și lumea musulmană, în timp ce comerțul a introdus unele aspecte culturale chinezești. Aceștia au înființat primele regate insulare conduse de datu, rajahi sau sultani. În 1521, sosirea exploratorului Fernando Magellan - un portughez aflat în serviciul Spaniei - a marcat începutul unei ere de influență și, ulterior, de dominație spaniolă. Miguel López de Legazpi a înființat prima așezare spaniolă în Filipine în 1565, odată cu fondarea orașului Cebú. În 1571, a fondat orașul Manila, care avea să devină centrul administrativ și economic al Imperiului spaniol în Asia și portul de plecare al galionului Manila cu destinația Acapulco. Filipinele au fost guvernate de Viceregatul Noii Spanii, centrat pe Mexic, înainte de a fi decretată conducerea directă după independența Mexicului. Trei secole de influență spaniolă au dat naștere unei culturi hispano-asiatice, evidentă în arta, muzica, bucătăria și obiceiurile filipineze, în special în religia sa catolică. A apărut, de asemenea, o variantă filipineză a limbii spaniole, care a înflorit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea a izbucnit Revoluția filipineză, susținută de SUA, urmată de Războiul hispano-american, care a dus la cedarea insulelor de către Spania către SUA în 1898. Neînțelegerile dintre noua Republică Filipineză și SUA au dus la Războiul filipino-american, care s-a încheiat cu victoria SUA în 1903. Astfel, Statele Unite au înlocuit Spania ca putere dominantă. Cu excepția perioadei de ocupație japoneză, americanii și-au menținut suveranitatea asupra insulelor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1946. De la independență, țara a trecut prin mai multe crize politice care au servit la definirea caracteristicilor unei republici constituționale. Moștenirea diverselor perioade istorice se reflectă în cultura actuală a țării, care este o combinație de elemente indigene prehispanice, chinezești și hispanice datorate celor trei secole de prezență spaniolă. Această cultură metisă este prezentă în mâncarea, muzica, dansul și arta filipineză. Caracterul hispanic este cel mai evident în religia catolică, în moștenirea arhitecturală, în special în bisericile și casele în stil colonial, în multe dintre toponimele țării și în nume și prenume. În cele din urmă, moștenirea americană dăinuie în limba engleză și într-o mai mare afinitate cu cultura populară.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Filipine · Vezi mai mult »
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Fonem · Vezi mai mult »
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Fonetică · Vezi mai mult »
Formare de cuvinte
În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Formare de cuvinte · Vezi mai mult »
Francezi
Francezii sunt o națiune care împărtășesc o cultură comună franceză și vorbesc în limba franceză ca limbă maternă.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Francezi · Vezi mai mult »
Franța
Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Franța · Vezi mai mult »
Frazeologie
Frazeologia este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte parțial sau total fixe, numite unități frazeologice, frazeme sau frazeologisme.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Frazeologie · Vezi mai mult »
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Gen gramatical · Vezi mai mult »
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Gramatică · Vezi mai mult »
Hinduism
Statuie a lui Shiva meditând Hinduismul este o religie originară din India și cea mai răspândită credință din această țară.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Hinduism · Vezi mai mult »
Hong Kong
Hong Kong (în chineză: 香港; pronunția numelui în cantoneză), cunoscut oficial ca Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze (în chineză: 中華人民共和國香港特別行政區), este o regiune autonomă de pe coasta de sud a Republicii Populare Chineze, înconjurată geografic pe 3/4 de Delta Fluviului Perlelor și de Marea Chinei de Sud.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Hong Kong · Vezi mai mult »
Idiom
În lingvistică, termenul „idiom” (în română din cuvântul francez idiomeCf. Dexonline,., la rândul său din latinescul idioma provenind din cuvântul grecesc ἰδίωμα – idíōma) înglobează termenul „limbă”, termenii care denumesc diversele feluri de limbi (de exemplu „limbă creolă”, „pidgin”, „lingua franca”, „limbă vehiculară” etc.), varietățile regionale ale unei limbi („dialect”, „subdialect”, „grai”) și varietățile sociale ale unei limbi: „argou”, „jargon” etc.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Idiom · Vezi mai mult »
India
India, oficial Republica India, este o țară din sudul Asiei.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și India · Vezi mai mult »
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Indicativ · Vezi mai mult »
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Infinitiv · Vezi mai mult »
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” din București este unul din institutele de lingvistică din subordinea Academiei Române.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” · Vezi mai mult »
Islam
Kaaba, în Mecca (Arabia Saudită), este centrul islamului. Musulmanii din toată lumea vin aici pentru rugăciune în unitate. Islamul (pronunție în limba română: /ˈislɑːm/; în arabă: إسلام) este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Islam · Vezi mai mult »
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Istoria limbii franceze · Vezi mai mult »
Istoria limbii maghiare
Istoria limbii maghiare se împarte în următoarele perioade.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Istoria limbii maghiare · Vezi mai mult »
Iugoslavia
Localizarea generală a entităților politice cunoscute sub numele de Iugoslavia. Granițele exacte s-au schimbat pe parcursul anilor. Iugoslavia (bosniacă, croată, macedoneană, muntenegreană, sârbă, sârbo-croată sau croato-sârbă, slovenă: Jugoslavija; chirilice: Југославија; literalmente în română: "Slavia de Sud" sau "Țara slavilor de sud") este un termen care descrie trei entități politice care au existat succesiv, în peninsula Balcanică, din Europa, în cea mai mare parte a secolului XX.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Iugoslavia · Vezi mai mult »
Katakana
Comparaţie între caracterele hiragana (coloana din dreapta: "hi-ra-ga-na") şi caracterele katakana (coloana din stînga: "ka-ta-ka-na"). Silabarul Katakana este unul din cele două sisteme de scriere fonetică din limba japoneză, celălalt fiind hiragana.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Katakana · Vezi mai mult »
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Lexic · Vezi mai mult »
Limba arabă
Limba arabă (اللغة العربية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba arabă · Vezi mai mult »
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba bosniacă · Vezi mai mult »
Limba cantoneză
Cantoneza este un dialect al limbii chineze vorbit în sudul Chinei.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba cantoneză · Vezi mai mult »
Limba chineză
Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba chineză · Vezi mai mult »
Limba coreeană
Limba coreeană (한국어 sau 조선어) este limba oficială a Coreei de Sud și a Coreei de Nord, fiind vorbită de aproximativ 78 de milioane de vorbitori în toată lumea.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba coreeană · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba finlandeză
Limba finlandeză (suomi) este o limbă fino-ugrică.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba finlandeză · Vezi mai mult »
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba franceză · Vezi mai mult »
Limba greacă veche
Limba greacă veche (numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV).
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba greacă veche · Vezi mai mult »
Limba hindi
Limba hindi (în hindi: हिन्दी sau हिंदी; pronunție) este o limbă indo-europeană, ce este vorbită pe teritoriul Indiei și al mai multor țări.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba hindi · Vezi mai mult »
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba italiană · Vezi mai mult »
Limba japoneză
Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba japoneză · Vezi mai mult »
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba latină · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba muntenegreană · Vezi mai mult »
Limba nordică veche
Limba nordică veche este o limbă germanică de nord, care era vorbită de scandinavi și de locuitorii teritoriilor ocupate de vikingi până prin 1300.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba nordică veche · Vezi mai mult »
Limba persană
Persana (فارسی, farsi) este o limbă indo-europeană vorbită în Sudul și Centrul Asiei.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba persană · Vezi mai mult »
Limba portugheză
Portugheza (de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi).
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba portugheză · Vezi mai mult »
Limba romani
Limba romă (numită și rromani sau țigănească; autonim: rromani ćhib) este limba vorbită de rromi.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba romani · Vezi mai mult »
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba română · Vezi mai mult »
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba rusă · Vezi mai mult »
Limba sanscrită
Fragment scanat din Biblia scrisă în sanscrită, publicată la 1863 (azi, acest exemplar nu mai e protejat de drepturile de proprietate intelectuală). Limba sanscrită (în) este una dintre primele limbi indo-europene scrise.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba sanscrită · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba slavă veche
Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune).
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba slavă veche · Vezi mai mult »
Limba slovacă
Limba slovacă (slovenčina sau slovenský jazyk) este o limbă slavă din grupul vestic (împreună cu ceha, poloneza și soraba).
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba slovacă · Vezi mai mult »
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba spaniolă · Vezi mai mult »
Limba swahili
Limba swahili (Kiswahili) este o limbă aglutinantă vorbită adesea în Africa de Est de populația bantu.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba swahili · Vezi mai mult »
Limba tagalog
Limba tagalog (versiunea sa standard este limba filipineză Limbile lumii - mică enciclopedie, Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981; pag. 236; Tagalog) este o limbă austroneziană vorbită ca limbă primară de un sfert din populația din Filipine și ca limbă secundară de către majoritate.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba tagalog · Vezi mai mult »
Limba thailandeză
Limba tailandeză (în, însemnând „limba tailandezilor”), este limba națională și oficială a Tailandei și limba maternă a poporului tailandez, grupul etnic dominant din Tailanda.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba thailandeză · Vezi mai mult »
Limba tibetană
Limba tibetană, de cele multe ori având sensul implicit de limba standard tibetană, este limba oficială a Regiunii Autonome Tibet din Republica Populară Chineză.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba tibetană · Vezi mai mult »
Limba urdu
Limba urdu (cunoscută pe plan local sub numele de Lashkari لشکری) este o limbă indo-europeană din ramura de limbi indo-iraniene.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba urdu · Vezi mai mult »
Limba vietnameză
Limba vietnameză (în vietnameză: tiếng Việt, în vietnameză chữ nôm, „㗂越”) este o limbă vorbită în majoritate în Vietnam.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba vietnameză · Vezi mai mult »
Limba wolof
Wolof (cunoscută și ca ouolof, yallof, walaf, volof și waro-waro) este o limbă vorbită în Senegal, Gambia și Mauritania și limba nativă a poporului wolof.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limba wolof · Vezi mai mult »
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbă aglutinantă · Vezi mai mult »
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbă flexionară · Vezi mai mult »
Limbă literară
Limba literară este, din punct de vedere sociolingvistic, una din varietățile unei limbi.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbă literară · Vezi mai mult »
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbă standard · Vezi mai mult »
Limbi dravidiene
Limbile dravidiene sunt o familie de limbi vorbite în India, Pakistan, Iran, Afganistan, Sri Lanka etc.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbi dravidiene · Vezi mai mult »
Limbi indo-europene
Limbi care nu sunt indo-europene. Distribuția limbilor indo-europene (IE) pe glob. Țările colorate în ''portocaliu'' ■ au o populație majoritară vorbitoare a unei limbi IE, iar țările colorate în ''galben'' ■ au doar minorități a căror limbă IE are statut oficial. În restul de țări, deși există populații semnificative de vorbitori ai unei limbi IE, aceasta nu are statut oficial. Limbile indo-europene Limbile indo-europene sunt o familie de limbi vorbite ca limbi materne de aproximativ jumătate din populația planetei, în special în Europa, nordul și sudul Asiei, cele 2 Americi și Australia, precum și pe arii însemnate din celelalte zone.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbi indo-europene · Vezi mai mult »
Limbi slave
Limbile slave (sau slavice) formează o familie de limbi înrudite, vorbite de popoarele slave (ruși, ucraineni, bieloruși, polonezi, bulgari, cehi, croați, slovaci, sârbi etc.), care trăiesc în special în Europa Centrală și de Est, în Balcani și în partea de nord a Asiei.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Limbi slave · Vezi mai mult »
Lingvistică comparativă
Lingvistica comparativă (sau lingvistica comparată, numită mai demult filologie comparată) este o ramură a lingvisticii istorice.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Lingvistică comparativă · Vezi mai mult »
Lingvistică istorică
Lingvistica istorică este ramura lingvisticii care se ocupă cu studiul schimbării limbilor în timp.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Lingvistică istorică · Vezi mai mult »
Magreb
Prin Magreb (și Maghreb, Magrib; în, „Vest“, derivat din verbul arab gharaba: „a apune“ (Soare)) se înțeleg în primul rând cele trei țări nordafricane Tunisia, Algeria și Maroc, Egiptul, parțial și Libia și Mauritania, care, pe baza istoriei lor, au multe trăsături comune.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Magreb · Vezi mai mult »
Modă
Moda este un obicei, o deprindere colectivă, specifică la un moment dat unui mediu social.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Modă · Vezi mai mult »
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Myanmar
Myanmar, numită oficial Republica Uniunea Myanmar,.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Myanmar · Vezi mai mult »
Neologism
În lingvistică, termenul neologism (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 794.. În lingvistica franceză sunt autori care nu includ împrumuturile printre neologisme. Suma procedeelor interne și externe de îmbogățire a lexicului cu unități lexicale și sensuri noi este numit cu un termen introdus în lingvistica franceză „neologie”Bidu-Vrănceanu 1997, p. 321.. Termenul „neologism” este ambiguu, pe de o parte deoarece unitatea lexicală în cauză este nouă numai în raport cu un anumit moment din istoria limbii, care poate fi unul și din trecutul îndepărtat, pe de altă parte, prin faptul că utilizatorii limbii percep neologismul ca o unitate neintegrată în lexic. Astfel, unele intrate relativ recent în limbă nu sunt simțite ca atare dacă au intrat repede în folosința comună, pe când altele, relativ vechi, dar puțin folosite, sunt văzute ca neologismeGrevisse și Goosse 2007, p. 152–153..
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Neologism · Vezi mai mult »
Noua Guinee
Noua Guinee este o insulă situată în Oceanul Pacific, în apropiere de ecuator în nordul Australiei de care o separă Strâmtoarea Torres, Timor se află la 1100 de km vest de Noua Guinee.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Noua Guinee · Vezi mai mult »
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Numeral · Vezi mai mult »
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Ortografie · Vezi mai mult »
Pădurea Amazoniană
Pădurea Amazoniană, lângă Manaus, Brazilia WWF. Linia galbenă prezintă aproximativ bazinul Amazonului. Hotarele naționale sunt reprezentate cu negru. Pădurea Amazoniană, cunoscută și ca Amazonia (Amazônia, Amazonía) sau Jungla Amazoniană, este o pădure umedă de foioase care acoperă cea mai mare parte a bazinului Amazonului.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Pădurea Amazoniană · Vezi mai mult »
Peiorativ
Peiorativ este un adjectiv calificativ, care se referă la cuvinte, expresii, afirmații etc.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Peiorativ · Vezi mai mult »
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Persoană (gramatică) · Vezi mai mult »
Politică
Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între diversele categorii și grupuri sociale, între partidele politice, între națiuni ș.a.m.d. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică, etc.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Politică · Vezi mai mult »
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Postpoziție · Vezi mai mult »
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Prepoziție · Vezi mai mult »
Primul Război Mondial
Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Primul Război Mondial · Vezi mai mult »
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Pronume · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Proteză (lingvistică)
În lingvistică, termenul proteză (cf. prothesis Bidu-Vrănceanu 1997, p. 393.Constantinescu-Dobridor, articolul.Iarțeva 1990, articolul „proteză”.Bussmann 1998, p. 963.Dubois 2002, p. 388.Ladan 2005, articolul.Crystal 2008, p. 398.Szathmári 2008, articolul Protézis..
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Proteză (lingvistică) · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Prozodie · Vezi mai mult »
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Registru de limbă · Vezi mai mult »
Religie
Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Religie · Vezi mai mult »
România
România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și România · Vezi mai mult »
Safari
Safari (din arabă: سفر, safar, însemnând călătorie) este o expediție de vânătoare, care se desfășoară în savanele din Africa, în scopul vânării unor mamifere mari (elefanți, girafe, lei etc.) Safari, ca ramură distinctă a vănătorii, a fost promovată de autorul american Ernest Hemingway și președintele Theodore Roosevelt.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Safari · Vezi mai mult »
Samovar
Samovar rusesc din secolul al XIX-lea Samovarul (din самовар, însemnând „care fierbe de la sine”; în persană: samāvar; în turcă: semaver) este un vas de metal, prevăzut cu un încălzitor, în care se fierbe apa folosită mai ales la prepararea ceaiului.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Samovar · Vezi mai mult »
Saună
Saună Sauna (în) este o odaie mică supraîncălzită (70 - 90), prevăzută cu bănci, care poate să fie alături de un bazin de înot, sau un studio pentru fitness.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Saună · Vezi mai mult »
Scriere
Scrisul este un mijloc de comunicare care reprezintă limbajul prin înscrierea unor semne pe diverse suporturi.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Scriere · Vezi mai mult »
Secolul al XIX-lea
Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Secolul al XIX-lea · Vezi mai mult »
Secolul al XVI-lea
Fără descriere.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Secolul al XVI-lea · Vezi mai mult »
Secolul al XVII-lea
Fără descriere.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Secolul al XVII-lea · Vezi mai mult »
Secolul al XVIII-lea
Secolul al XVIII-lea începe pe 1 ianuarie 1701 și se termină pe 31 decembrie 1800.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Secolul al XVIII-lea · Vezi mai mult »
Secolul al XX-lea
Conform calendarului gregorian, secolul al XX-lea a început la 1 ianuarie 1901 și s-a sfârșit la 31 decembrie 2000.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Secolul al XX-lea · Vezi mai mult »
Secolul al XXI-lea
Secolul al XXI-lea a început la 1 ianuarie 2001 și se va încheia la 31 decembrie 2100 conform calendarului gregorian curent.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Secolul al XXI-lea · Vezi mai mult »
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Semantică · Vezi mai mult »
Semn diacritic
Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Semn diacritic · Vezi mai mult »
Silabar
Un silabar este un set de simboluri scrise formând un sistem de scriere, folosit pentru notarea limbilor vorbite, similar unui alfabet, dar în care fiecare simbol reprezintă o silabă.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Silabar · Vezi mai mult »
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Silabă · Vezi mai mult »
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sinonim · Vezi mai mult »
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sintaxă · Vezi mai mult »
Snob
Snobismul este o atitudine prin care o persoană sau un grup de persoane caută să pară deasupra celorlalți.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Snob · Vezi mai mult »
Societate (sociologie)
O societate (umană) reprezintă un grup de persoane între care se manifestă relații permanente (interese comune, valori și scopuri) sau o grupare socială ce ocupă un anumit areal geografic și care se supune unei anumite autorități politice și ai cărei membri au în comun anumite aspirații culturale.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Societate (sociologie) · Vezi mai mult »
Sociolingvistică
Sociolingvistica este o ramură a lingvisticii care studiază influența societății asupra limbii.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sociolingvistică · Vezi mai mult »
Sport
Sport Un sport reprezintă o activitate de natură fizică ce poate implica și competiții.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sport · Vezi mai mult »
Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele Unite sau America (în respectiv USA, United States sau America) este numele unei republici constituționale federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest).
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Statele Unite ale Americii · Vezi mai mult »
Statul Independent al Croației
Statul Independent al Croației (în, chirilic: Независна Држава Хрватска, NDH; în Unabhängiger Staat Kroatien; în) a fost un stat marionetă fascist în Europa.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Statul Independent al Croației · Vezi mai mult »
Stilistică
Stilistica este o ramură a lingvisticii care studiază stilul exprimării verbale din opere scrise, mai ales cel al operelor literare.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Stilistică · Vezi mai mult »
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Subordonare (gramatică) · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Substantiv · Vezi mai mult »
Sunet de legătură
În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sunet de legătură · Vezi mai mult »
Sushi
Diverse tipuri de sushi. este un preparat servit cu, combinat cu diverse alte ingrediente.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Sushi · Vezi mai mult »
Telecomunicație
Termenul de telecomunicații desemnează comunicațiile efectuate la distanță.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Telecomunicație · Vezi mai mult »
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Timp (gramatică) · Vezi mai mult »
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Ton (lingvistică) · Vezi mai mult »
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Topică · Vezi mai mult »
Ungaria
Ungaria (în) este o țară fără ieșire la mare din Europa Centrală.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Ungaria · Vezi mai mult »
Unitate frazeologică
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Unitate frazeologică · Vezi mai mult »
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Verb · Vezi mai mult »
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și Vocală · Vezi mai mult »
1941
1941 (MCMXLI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de miercuri.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și 1941 · Vezi mai mult »
1945
1945 (MCMXLV) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de luni.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și 1945 · Vezi mai mult »
1991
1991 (MCMXCI) a fost un an obișnuit al calendarului gregorian, care a început într-o zi de marți.
Nou!!: Împrumut (lingvistică) și 1991 · Vezi mai mult »
