acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Propoziție gramaticală și Verb copulativ
Propoziție gramaticală și Verb copulativ au 32 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adverb, Atribut, Context (lingvistică), Desinență, Frază, Gramatică, Indicativ, Infinitiv, Limba franceză, Limba română, Limba sârbă, Mod (gramatică), Modalitate (lingvistică), Negație (gramatică), Nume predicativ, Parte de propoziție, Particulă (gramatică), Predicat, Propoziție atributivă, Propoziție circumstanțială concesivă, Propoziție predicativă, Propoziție subiectivă, Recțiune, Registru de limbă, Semantică, Sintaxă, Subiect (gramatică), Substantiv, Supin, ..., Timp (gramatică), Verb. Extinde indicele (2 Mai Mult) »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Propoziție gramaticală · Adjectiv și Verb copulativ ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Propoziție gramaticală · Adverb și Verb copulativ ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Propoziție gramaticală · Atribut și Verb copulativ ·
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Context (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Context (lingvistică) și Verb copulativ ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Propoziție gramaticală · Desinență și Verb copulativ ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Frază și Propoziție gramaticală · Frază și Verb copulativ ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Propoziție gramaticală · Gramatică și Verb copulativ ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Propoziție gramaticală · Indicativ și Verb copulativ ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Infinitiv și Propoziție gramaticală · Infinitiv și Verb copulativ ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Limba franceză și Propoziție gramaticală · Limba franceză și Verb copulativ ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Limba română și Propoziție gramaticală · Limba română și Verb copulativ ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Limba sârbă și Propoziție gramaticală · Limba sârbă și Verb copulativ ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Mod (gramatică) și Propoziție gramaticală · Mod (gramatică) și Verb copulativ ·
Modalitate (lingvistică)
În semantică, modalitatea este o categorie care exprimă atitudinea vorbitorului față de cele exprimate în propozițieBussmann 1998, p. 754.
Modalitate (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Modalitate (lingvistică) și Verb copulativ ·
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Negație (gramatică) și Propoziție gramaticală · Negație (gramatică) și Verb copulativ ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Nume predicativ și Propoziție gramaticală · Nume predicativ și Verb copulativ ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Parte de propoziție și Propoziție gramaticală · Parte de propoziție și Verb copulativ ·
Particulă (gramatică)
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil, tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă.
Particulă (gramatică) și Propoziție gramaticală · Particulă (gramatică) și Verb copulativ ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Predicat și Propoziție gramaticală · Predicat și Verb copulativ ·
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Propoziție atributivă și Propoziție gramaticală · Propoziție atributivă și Verb copulativ ·
Propoziție circumstanțială concesivă
Propoziția circumstanțială concesivă este o propoziție subordonată circumstanțială care exprimă o împrejurare de natură să împiedice desfășurarea unei acțiuni sau existența unei calități din regentă, dar care nu le împiedică.
Propoziție circumstanțială concesivă și Propoziție gramaticală · Propoziție circumstanțială concesivă și Verb copulativ ·
Propoziție predicativă
Propoziția predicativă constituie în frază o realizare propozițională a numelui predicativ.
Propoziție gramaticală și Propoziție predicativă · Propoziție predicativă și Verb copulativ ·
Propoziție subiectivă
Propoziția subiectivă este o propoziție subordonată care constituie în frază echivalentul propozițional al subiectului.
Propoziție gramaticală și Propoziție subiectivă · Propoziție subiectivă și Verb copulativ ·
Recțiune
În gramatica tradițională, recțiunea este, în unele limbi, un proces prin care, într-un raport sintactic de subordonare, un cuvânt (numit regent) impune altui cuvânt, subordonat, un anumit mijloc de realizare a raportului.
Propoziție gramaticală și Recțiune · Recțiune și Verb copulativ ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Propoziție gramaticală și Registru de limbă · Registru de limbă și Verb copulativ ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Propoziție gramaticală și Semantică · Semantică și Verb copulativ ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Propoziție gramaticală și Sintaxă · Sintaxă și Verb copulativ ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Propoziție gramaticală și Subiect (gramatică) · Subiect (gramatică) și Verb copulativ ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Propoziție gramaticală și Substantiv · Substantiv și Verb copulativ ·
Supin
În gramatica unor limbi, termenul „supin” (din latinescul supinum) denumește o formă verbală numită în unele gramatici „mod nepersonal și nepredicativ”Avram 1997, pp. 216–217.
Propoziție gramaticală și Supin · Supin și Verb copulativ ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Propoziție gramaticală și Timp (gramatică) · Timp (gramatică) și Verb copulativ ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Propoziție gramaticală și Verb copulativ
- Ceea ce au în comun cu Propoziție gramaticală și Verb copulativ
- Similarități între Propoziție gramaticală și Verb copulativ
Comparație între Propoziție gramaticală și Verb copulativ
Propoziție gramaticală are 78 de relații, în timp ce Verb copulativ are 87. Așa cum au în comun 32, indicele Jaccard este 19.39% = 32 / (78 + 87).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Propoziție gramaticală și Verb copulativ. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
