acces mai rapid decât browser-ul!
38 relaţii: Adstrat, Antiromânism, Împrumut (lingvistică), Compunere (lingvistică), Contact lingvistic, Cuvânt telescopat, Țara Românească, Științifico-fantasticul în Italia, Figură etimologică, Glosar de lingvistică, Graiul moldovenesc, Interferență lingvistică, Istoria limbii maghiare, Lacul Qinghai, Lexic, Lexicul limbii franceze, Lexicul limbii maghiare, Limba croată, Limba istroromână, Limba maghiară, Limba sârbă, Limba ucraineană, Limbile Elveției, Moartea neagră, Neologism, Novă pitică, Parte de vorbire, Platoul Moldovei, Prepoziție, Schimbare de cod, Schimbare lingvistică, Scienza Fantastica, Statthalter, Uniune lingvistică, Valahi, Varietățile regionale ale limbii franceze, Vlahi, Vocabularul limbii române.
Adstrat
Termenul adstrat (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.) a fost introdus în lingvistică de cercetătorul italian Matteo Giulio Bartoli, și are cel puțin două accepții.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Adstrat · Vezi mai mult »
Antiromânism
Cuvântul antiromânism denumește, după Dicționarul explicativ al limbii române o „atitudine antiromânească”, concept vag care poate acoperi multe afirmații sau acțiuni diferite.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Antiromânism · Vezi mai mult »
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Compunere (lingvistică) · Vezi mai mult »
Contact lingvistic
În lingvistica istorică și în sociolingvistică, contactul lingvistic se referă pe de o parte la vorbitorii care ajung să folosească și altă limbă sau alte limbi decât limba lor maternăBidu-Vrănceanu 1997, p. 132–133.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Contact lingvistic · Vezi mai mult »
Cuvânt telescopat
Tipuri de furculinguri În lingvistică, prin cuvânt telescopat se înțelege în general un cuvânt nou format prin combinarea a două cuvinte existente, astfel încât cel puțin unul din ele este trunchiat.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Cuvânt telescopat · Vezi mai mult »
Țara Românească
Țara Românească sau Rumânească, cunoscută istoric și ca Ungro-Vlahia (Zemli Ungrovlahiskoi în actele slavone), iar în limbile străine Valahia (în germană Walachei, în engleză Wallachia, în franceză Valachie...) este un stat apărut în Evul Mediu, al cărui teritoriu a fost inițial limitat în nord de Munții Carpați și de o linie pornind din Munții Vrancei până la răsărit de cetatea Chilia inclusiv (mai târziu de râurile Milcov, Putna și Siret), în sud de Dunăre de la Turnu-Severin până la Silistra inclusiv, iar la est de Marea Neagră (mai târziu de Dunăre și de limitele raialei Ibrahilei sau Proilavonului, adică Brăilei). Locuitorii săi foloseau endonimul de „rumâni”, exonimele uzuale utilizate până în epoca modernă fiind „vlahi” sau mai savant și recent „valahi”. Moldovenii îi numeau „munteni”. În zilele noastre, denumirea se referă exclusiv la zona geografică din sudul României moderne, dintre Dunăre, Carpați și râurile Milcov, Putna și Siret. Țara Românească a existat între secolele al XIV-lea și secolul al XIX-lea timp de mai bine de 500 de ani, ea începându-și existența ca stat independent odată cu Bătălia de la Posada în jur de 10 noiembrie 1330, și încheindu-și existența ca stat (devenit autonom dar tributar Imperiului Otoman) la data de, când, după trei ani de uniune personală cu Moldova, s-a unit cu această țară pentru a forma bazele României moderne.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Țara Românească · Vezi mai mult »
Științifico-fantasticul în Italia
Istoria științifico-fantasticului italian începe după cel de-al doilea război mondial și mai ales la mijlocul anilor 1950, în urma literaturii americane și britanice.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Științifico-fantasticul în Italia · Vezi mai mult »
Figură etimologică
În gramatică, figura etimologică (cf. figura etymologica, figura etimologica, figure étymologique) este o construcție lexico-sintactică în care se alătură cuvinte având același radical.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Figură etimologică · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Graiul moldovenesc
Graiul moldovenesc este ramura estică a limbii dacoromâne, fiind vorbit în regiunea istorică Moldova, azi împărțită între statele moderne România, Republica Moldova și Ucraina (în aceasta din urmă, două regiuni: regiunea Cernăuți și Bugeacul).
Nou!!: Calc (lingvistică) și Graiul moldovenesc · Vezi mai mult »
Interferență lingvistică
Interferența lingvistică este un fenomen cauzat de contactul lingvistic, constând în influența pe care un sistem lingvistic (limbă, varietate de limbă) o exercită asupra altuiaBussmann 1998, p. 581.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Interferență lingvistică · Vezi mai mult »
Istoria limbii maghiare
Istoria limbii maghiare se împarte în următoarele perioade.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Istoria limbii maghiare · Vezi mai mult »
Lacul Qinghai
Lacul Qinghai sau lacul Ch'inghai, cunoscut și cu alte denumiri, este cel mai mare lac din China.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Lacul Qinghai · Vezi mai mult »
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Lexic · Vezi mai mult »
Lexicul limbii franceze
Lexicul limbii franceze se caracterizează în principal prin preponderența cuvintelor de origine latină, fie moștenite, fie împrumutate după constituirea limbii.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Lexicul limbii franceze · Vezi mai mult »
Lexicul limbii maghiare
Lexicul limbii maghiare este format în proporție de 8% din cuvinte moștenite, 7% cuvinte împrumutate, 80% cuvinte formate pe teren propriu și 5% cuvinte de origine necunoscută.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Lexicul limbii maghiare · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba istroromână
Răspândirea românilor. Istroromânii sunt ramura localizată cel mai la vest. Istroromâna este, după unii lingviști, o limbă distinctă aparținând subgrupului de est al limbilor romanice, vorbită de istroromâni.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Limba istroromână · Vezi mai mult »
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Limba maghiară · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbile Elveției
Retoromană Chestiunea limbilor din Elveția este o componentă culturală și politică fundamentală.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Limbile Elveției · Vezi mai mult »
Moartea neagră
Moartea Neagră sau Ciuma Neagră a fost o pandemie de ciumă bubonică care a apărut în Afro-Eurasia în perioada 1346-1353.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Moartea neagră · Vezi mai mult »
Neologism
În lingvistică, termenul neologism (Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 794.. În lingvistica franceză sunt autori care nu includ împrumuturile printre neologisme. Suma procedeelor interne și externe de îmbogățire a lexicului cu unități lexicale și sensuri noi este numit cu un termen introdus în lingvistica franceză „neologie”Bidu-Vrănceanu 1997, p. 321.. Termenul „neologism” este ambiguu, pe de o parte deoarece unitatea lexicală în cauză este nouă numai în raport cu un anumit moment din istoria limbii, care poate fi unul și din trecutul îndepărtat, pe de altă parte, prin faptul că utilizatorii limbii percep neologismul ca o unitate neintegrată în lexic. Astfel, unele intrate relativ recent în limbă nu sunt simțite ca atare dacă au intrat repede în folosința comună, pe când altele, relativ vechi, dar puțin folosite, sunt văzute ca neologismeGrevisse și Goosse 2007, p. 152–153..
Nou!!: Calc (lingvistică) și Neologism · Vezi mai mult »
Novă pitică
O novă pitică (calc din) sau stea variabilă de tip U Geminorum este un tip de stea variabilă cataclismică constituită dintr-un sistem strâns de stele binare, dintre care una din componente este o pitică albă, care acretează materia companioanei sale.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Novă pitică · Vezi mai mult »
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Parte de vorbire · Vezi mai mult »
Platoul Moldovei
Harta fizică a Republicii Moldova Platoul Moldovei este un calc lingvistic după denumirea rusă Молдавское Плато, denumind o formă de relief situată în nordul Republicii Moldova și partea estică regiunii Cernăuți din Ucraina, formă denumită în limba română Podișul Moldovei de Nord, iar în România Podișul Basarabiei de Nord.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Platoul Moldovei · Vezi mai mult »
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Prepoziție · Vezi mai mult »
Schimbare de cod
În sociolingvistică, sintagma schimbare de cod (code-switching) denumește trecerea de la o limbă la alta sau de la o varietate de limbă la alta în vorbirea unuia și aceluiași vorbitor, în cadrul uneia și aceleiași situații de comunicareBidu-Vrănceanu 1997, p. 428–429.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Schimbare de cod · Vezi mai mult »
Schimbare lingvistică
Sintagma schimbare lingvistică denumește modificarea continuă în timp a elementelor și structurilor din toate domeniile unei limbi.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Schimbare lingvistică · Vezi mai mult »
Scienza Fantastica
Scienza Fantastica (Știința fantastică, cu subtitlul Avventure nello spazio tempo e dimensioni, Aventuri în spațiu, timp și dimensiuni) a fost o revistă italiană de literatură științifico-fantastică editată de Lionello Torossi.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Scienza Fantastica · Vezi mai mult »
Statthalter
Statthalter în germană sau stadhouder în neerlandeză (în traducere directă locțiitor) a fost inițial un administrator al unei anumite regiuni, delegatul unei puteri centrale (rege, împărat etc.) pentru a administra o regiune sau un teritoriu.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Statthalter · Vezi mai mult »
Uniune lingvistică
În lingvistică, termenul tradițional uniune lingvistică denumește un grup de limbi neînrudite sau marginal înrudite, dar apropiate geografic, care au unele trăsături convergente, în primul rând structurale.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Uniune lingvistică · Vezi mai mult »
Valahi
Cuvântul „Valahi” este un calc lingvistic (printre multe altele) pe care Academia Română nu-l numără printre cuvintele românești.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Valahi · Vezi mai mult »
Varietățile regionale ale limbii franceze
Conform interpretării din secolul al XXI-lea, varietăți regionale ale limbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii din Francofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Varietățile regionale ale limbii franceze · Vezi mai mult »
Vlahi
Vlahi este un exonim, o veche denumire a populațiilor romanizate din Europa Centrală și Răsăriteană, de o parte și de alta a Carpaților, Dunării și Prutului, anume românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Vlahi · Vezi mai mult »
Vocabularul limbii române
Vocabularul limbii române reflectă, pe lângă celelalte domenii ale limbii, caracterul romanic al acesteia, prin numărul de cuvinte moștenite din limba latină și prin predilecția pentru împrumuturi lexicale din celelalte limbi romanice.
Nou!!: Calc (lingvistică) și Vocabularul limbii române · Vezi mai mult »
