acces mai rapid decât browser-ul!
39 relaţii: Adjectiv, Adjectiv pronominal, Ambiguitate (lingvistică), Analogie (lingvistică), Apocopă, Apoziție, Caz (gramatică), Cazul ablativ, Cazul acuzativ, Cazul nominativ, Complement, Dark Net (serial), Declinare, Deixis, Desinență, Determinant (gramatică), Et tu, Brute?, Glosar de lingvistică, Gramatica limbii istroromâne, Interjecție, Kyrie eleison, Limba aromână, Limba croată, Limba galică, Limba greacă veche, Limba latină, Limba letonă, Limba meglenoromână, Limba poloneză, Limba sârbă, Limba ucraineană, Limbi romanice orientale, Morfem, Parte de propoziție, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Sincopă (lingvistică), Substantiv, Vorbire directă și vorbire indirectă.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Nou!!: Cazul vocativ și Adjectiv · Vezi mai mult »
Adjectiv pronominal
În gramatica tradițională, prin termenul adjectiv pronominal se înțelege un determinant căruia îi corespunde de regulă un pronume.
Nou!!: Cazul vocativ și Adjectiv pronominal · Vezi mai mult »
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Nou!!: Cazul vocativ și Ambiguitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Cazul vocativ și Analogie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Apocopă
În lingvistică, termenul apocopă (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 59–60.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 73.Dubois 2002, pp. 43–44.Crystal 2008, p. 30.Ladan 2005, articolul.Szathmári 2008, articolul Apokopé..
Nou!!: Cazul vocativ și Apocopă · Vezi mai mult »
Apoziție
În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.
Nou!!: Cazul vocativ și Apoziție · Vezi mai mult »
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Cazul vocativ și Caz (gramatică) · Vezi mai mult »
Cazul ablativ
În lingvistică, ablativul este cazul complementelor circumstanțiale.
Nou!!: Cazul vocativ și Cazul ablativ · Vezi mai mult »
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Cazul vocativ și Cazul acuzativ · Vezi mai mult »
Cazul nominativ
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, nominativul (cf. termenul latinesc nominativus, de la verbul nominare „a numi”) este un caz, cel în care stă în principal substantivul sau pronumele în funcția de subiect al propoziției gramaticale, și în care stau, prin acord, determinanții acestuiaBussmann 1998, p. 804.
Nou!!: Cazul vocativ și Cazul nominativ · Vezi mai mult »
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Nou!!: Cazul vocativ și Complement · Vezi mai mult »
Dark Net (serial)
Dark Net este un serial TV american documentar creat de Mati Kochavi care explorează dark web-ul și teme ca biohacking, ransomware, război cibernetic, culte online, dependența de pornografie, precum și comerțul pornografic prin webcamere.
Nou!!: Cazul vocativ și Dark Net (serial) · Vezi mai mult »
Declinare
În morfologie, declinarea este schimbarea formei părților de vorbire nominale (determinanți abstracți, substantiv, adjectiv, numeral și pronume) cu scopul de a exprima, în funcție de limbă, diferitele genuri, numere și cazuri.
Nou!!: Cazul vocativ și Declinare · Vezi mai mult »
Deixis
În lingvistică, termenul deixis (din cuvântul grecesc vechi δεῖξις (deixis) „arătare”) a fost adoptat din logica formală.
Nou!!: Cazul vocativ și Deixis · Vezi mai mult »
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Nou!!: Cazul vocativ și Desinență · Vezi mai mult »
Determinant (gramatică)
În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.
Nou!!: Cazul vocativ și Determinant (gramatică) · Vezi mai mult »
Et tu, Brute?
''Moartea lui Cezar'' de Vincenzo Camuccini Et tu, Brute? este o expresie în latină, care se traduce ca „și tu, Brutus?”.
Nou!!: Cazul vocativ și Et tu, Brute? · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Cazul vocativ și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Gramatica limbii istroromâne
Gramatica istroromânei este foarte asemănătoare cu gramatica celorlalte limbi romanice de est.
Nou!!: Cazul vocativ și Gramatica limbii istroromâne · Vezi mai mult »
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Nou!!: Cazul vocativ și Interjecție · Vezi mai mult »
Kyrie eleison
Kyrie eleison, o transliterare a termenilor grecești: Κύριε, ἐλέησον, este denumirea comună a unei importante rugăciuni din liturghia creștină, fiind tradusă în limba română: Doamne, miluiește! (pentru creștini ortodocși) sau Doamne, îndură-Te spre noi! (pentru creștinii catolici latini și bizantini).
Nou!!: Cazul vocativ și Kyrie eleison · Vezi mai mult »
Limba aromână
Istroromână Limba aromână (în aromână: Limba armãneascã, limba armãnã), vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de dacoromână, meglenoromână și istroromână.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba aromână · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba galică
Limba galică este o limbă celtică dispărută, care era vorbită de către gali, poporul care locuia regiunea cunoscută ca Galia din Epoca Fierului până în perioadă romană.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba galică · Vezi mai mult »
Limba greacă veche
Limba greacă veche (numită și limba greacă antică sau elină) este a doua etapă a limbii grecești (după limba proto-greacă și dialectul micenian) și cuprinde două perioade ale istoriei grecești: arhaică (secolele IX-VI î.Hr.) și clasică (secolele V-IV).
Nou!!: Cazul vocativ și Limba greacă veche · Vezi mai mult »
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba latină · Vezi mai mult »
Limba letonă
Limba letonă este o limbă baltică de est aparținând ramurii balto-slave a familiei de limbi indo-europene, vorbită în regiunea baltică.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba letonă · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Limba poloneză
Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba poloneză · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Cazul vocativ și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbi romanice orientale
istroromâna). Evoluția istorică a limbilor romanice de est după majoritatea autorilor. Limbile romanice orientale sau estice formează o grupă de limbi în cadrul subfamiliei limbilor romanice care, la rândul ei, face parte din familia limbilor indo-europene.
Nou!!: Cazul vocativ și Limbi romanice orientale · Vezi mai mult »
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Nou!!: Cazul vocativ și Morfem · Vezi mai mult »
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Nou!!: Cazul vocativ și Parte de propoziție · Vezi mai mult »
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Nou!!: Cazul vocativ și Pronume personal · Vezi mai mult »
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Nou!!: Cazul vocativ și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »
Sincopă (lingvistică)
În lingvistică, termenul sincopă (cf. syncope, syncopa, συγκοπή synkope Bidu-Vrănceanu 1997, p. 453.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 1162.Dubois 2002, p. 464.Crystal 2008, p. 469.Ladan 2005, articolul 1.Szathmári 2008, articolul Szinkopé..
Nou!!: Cazul vocativ și Sincopă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Nou!!: Cazul vocativ și Substantiv · Vezi mai mult »
Vorbire directă și vorbire indirectă
Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.
Nou!!: Cazul vocativ și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »
