acces mai rapid decât browser-ul!
125 relaţii: Accent, Alfabet, Alfabet (informatică), Alfabetul Internațional pentru Transliterarea Sanscritei, Alfabetul limbii române, Alfabetul ucrainean, Alofon, Alomorf, Ambiguitate (lingvistică), Arhifonem, Împrumut (lingvistică), C, Cazul instrumental, Ceangăi, Consoană, Consoană bătută alveolară, Consoană dentală, Consoană nazală alveolară, Consoană nazală velară, Consoană oclusivă alveolară sonoră, Consoană oclusivă alveolară surdă, Consoană surdă, Consoană velară, Consoană vibrantă alveolară, Constantin Ucuta, Context (lingvistică), Dialecte grecești, Diasistem, Dicționarul limbii spaniole, Diftong, Dislexie, Donca Steriade, Doo-wop, Eșantionare (procesare de semnal), Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Fonetică, Fonologia limbii maghiare, Fonologia limbii române, Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Fonologie, Fonotactică, G, Gângurit, Glosar de lingvistică, Glosar de literatură, Glosar de psihologie, Glosematică, Grafem, Grammelot, Hiragana, ..., Ido, Istoria limbii franceze, Isus din Nazaret, Jawi, K, Ligatură (tipografie), Limba abazină, Limba aimara, Limba croată, Limba daneză, Limba eḷu, Limba estonă, Limba feroeză, Limba greacă comună, Limba italiană, Limba japoneză, Limba macedoneană, Limba maori, Limba meglenoromână, Limba normandă, Limba poloneză, Limba rapa nui, Limba sârbă, Limba spaniolă, Limba suedeză, Limba tătară crimeeană, Limba tuvaluană, Limba ucraineană, Limbă (comunicare), Limbă creolă, Limbi quechua, Lingvistică, Lista Swadesh a limbii istroromâne, Literă, Morfem, Morfofonologie, Morfologie (lingvistică), Morris Swadesh, Nikolai Trubețkoi, Om, Ortografia limbii franceze, Ortografie, Ortografie fonemică, Paradigmă (lingvistică), Paronim, Pāṇini, PE (dezambiguizare), Pereche minimală, Pinyin, Protolimbă, Prozodie, Rădăcină și radical (lingvistică), Rebus, Redundanță (lingvistică), Regionalism (lingvistică), Romanizare (lingvistică), Rună, Schimbare fonetică, Schimbare lingvistică, Schimbări fonetice în limba arabă, Semivocală, Sistem de scriere, Sunet (fonetică), Tipologie lingvistică, Ton (lingvistică), Trecut (gramatică), Triftong, Universalii lingvistice, Vocală închisă anterioară nerotunjită, Vocală deschisă posterioară nerotunjită, Vocală mijlocie anterioară rotunjită, Vocală mijlocie centrală, Vocală semiînchisă posterioară rotunjită, Volapük, Vuk Stefanović Karadžić. Extinde indicele (75 Mai Mult) »
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Nou!!: Fonem și Accent · Vezi mai mult »
Alfabet
În scriere, un alfabet, în limba greacă veche ἀλφάβητος alphábētos, din numele primelor două litere ale alfabetului grec, alfa (α) și beta (β), este un sistem de scriere compus dintr-o serie de semne grafice numite litere, în care fiecare corespunde, de regulă, unui fonem sau sunet, uneori unei suite relativ scurte de sunete ale unei limbiBussmann 1998, p. 45-46.
Nou!!: Fonem și Alfabet · Vezi mai mult »
Alfabet (informatică)
În teoria limbajelor formale și teoria informației un alfabet este o mulțime nevidă de simboluri / glife, considerate de obicei ca reprezentând litere, caractere sau cifre.
Nou!!: Fonem și Alfabet (informatică) · Vezi mai mult »
Alfabetul Internațional pentru Transliterarea Sanscritei
Alfabetul Internațional pentru Transliterarea Sanscritei (A.I.T.S. sau I.A.S.T., International Alphabet of Sanskrit Transliteration) este o metodă de transliterare care permite romanizarea fără pierdere de informație a sistemelor de scriere indice cum este cel folosit de limba sanscrită. Este folosit de asemenea pentru romanizarea limbilor pāḷi, prākṛta și apabhraṁśa.
Nou!!: Fonem și Alfabetul Internațional pentru Transliterarea Sanscritei · Vezi mai mult »
Alfabetul limbii române
Alfabetul limbii române este totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii române.
Nou!!: Fonem și Alfabetul limbii române · Vezi mai mult »
Alfabetul ucrainean
Alfabetul ucrainean este un set de litere folosit pentru a scrie în ucraineană, limba oficială a Ucrainei.
Nou!!: Fonem și Alfabetul ucrainean · Vezi mai mult »
Alofon
În fonetică, sunete articulate diferit se numesc alofone dacă reprezintă doar variante de pronunțare ale unuia și aceluiași fonem.
Nou!!: Fonem și Alofon · Vezi mai mult »
Alomorf
În lingvistică, termenul alomorf denumește o variantă a unui morfem, acesta fiind un element abstract, teoretic, valabil în domeniul limbii văzută ca abstracțiune în lingvistica structuralistă.
Nou!!: Fonem și Alomorf · Vezi mai mult »
Ambiguitate (lingvistică)
În semantică, termenul ambiguitate denumește proprietatea eventuală a unor cuvinte, forme gramaticale, construcții sintactice (sintagme, propoziții sau fraze) de a avea două sau mai multe înțelesuri.
Nou!!: Fonem și Ambiguitate (lingvistică) · Vezi mai mult »
Arhifonem
În fonologie, un arhifonem este o unitate abstractă definită prin ansamblul trăsăturilor comune pentru două fonemeDubois 2002, p. 48.
Nou!!: Fonem și Arhifonem · Vezi mai mult »
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Nou!!: Fonem și Împrumut (lingvistică) · Vezi mai mult »
C
Litera '''''Cc''''' scrisă cu fontul „School Script Dashed”. Majuscula '''''C''''' Minuscula '''''c''''' C este a treia literă din alfabetul latin și a cincea din alfabetul limbii române.
Nou!!: Fonem și C · Vezi mai mult »
Cazul instrumental
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.
Nou!!: Fonem și Cazul instrumental · Vezi mai mult »
Ceangăi
Ceangăii (în, în sau Tschangonen) sunt un grup etnografic maghiar format astăzi din trei populații cu localizări geografice diferite.
Nou!!: Fonem și Ceangăi · Vezi mai mult »
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Nou!!: Fonem și Consoană · Vezi mai mult »
Consoană bătută alveolară
Acest articol este o traducere parțială a articolelor corespunzătoare de pe și.
Nou!!: Fonem și Consoană bătută alveolară · Vezi mai mult »
Consoană dentală
În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților.
Nou!!: Fonem și Consoană dentală · Vezi mai mult »
Consoană nazală alveolară
În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonem și Consoană nazală alveolară · Vezi mai mult »
Consoană nazală velară
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonem și Consoană nazală velară · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă alveolară sonoră
În fonetică, consoana oclusivă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Nou!!: Fonem și Consoană oclusivă alveolară sonoră · Vezi mai mult »
Consoană oclusivă alveolară surdă
În fonetică, consoana oclusivă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi vorbite.
Nou!!: Fonem și Consoană oclusivă alveolară surdă · Vezi mai mult »
Consoană surdă
Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.
Nou!!: Fonem și Consoană surdă · Vezi mai mult »
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Nou!!: Fonem și Consoană velară · Vezi mai mult »
Consoană vibrantă alveolară
În fonetică, consoana vibrantă alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonem și Consoană vibrantă alveolară · Vezi mai mult »
Constantin Ucuta
Constantin Ucuta a fost un cărturar și protopop aromân.
Nou!!: Fonem și Constantin Ucuta · Vezi mai mult »
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Nou!!: Fonem și Context (lingvistică) · Vezi mai mult »
Dialecte grecești
Limba greacă veche, în antichitatea clasică, înainte de dezvoltarea limbii Koiné ca lingua franca a elenismului, era împărțită în mai multe dialecte.
Nou!!: Fonem și Dialecte grecești · Vezi mai mult »
Diasistem
În lingvistică, termenul „diasistem” are mai multe accepțiuni mai mult sau mai puțin largi.
Nou!!: Fonem și Diasistem · Vezi mai mult »
Dicționarul limbii spaniole
Ediția a douăzeci și a doua a ''Dicționarului limbii spaniole'' Dicționarul limbii spaniole este un dicționar de limbă spaniolă editat și elaborat de Academia Regală Spaniolă.
Nou!!: Fonem și Dicționarul limbii spaniole · Vezi mai mult »
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Nou!!: Fonem și Diftong · Vezi mai mult »
Dislexie
Dislexia este o tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc.
Nou!!: Fonem și Dislexie · Vezi mai mult »
Donca Steriade
Donca Steriade (n. 1951) este actualmente profesor de lingvistică la Massachussetts Institute of Technology (MIT).
Nou!!: Fonem și Donca Steriade · Vezi mai mult »
Doo-wop
Doo-wop (uneori scris doo-wopp) este un stil muzical vocal din categoria rhythm and blues, foarte răspândit și apreciat în anii târzii 1950 și în anii timpuri 1960 în Statele Unite ale Americii.
Nou!!: Fonem și Doo-wop · Vezi mai mult »
Eșantionare (procesare de semnal)
Reprezentare a eşantionării unui semnal. Semnalul continuu este reprezentat prin culoarea verde pe când eşantioanele discrete sunt în albastru. În procesarea semnalelor, eșantionarea reprezintă transformarea unui semnal continuu (analogic) într-un semnal discret.
Nou!!: Fonem și Eșantionare (procesare de semnal) · Vezi mai mult »
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (în traducere din latină „Elemente ale limbii daco-romane sau vlahe/valahe”) este o carte de gramatică românească scrisă de Samuil Micu-Klein și revizuită de Gheorghe Șincai în 1780 la Colegiul „Sfânta Barbara” din Viena.
Nou!!: Fonem și Elementa linguae daco-romanae sive valachicae · Vezi mai mult »
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Nou!!: Fonem și Fonetică · Vezi mai mult »
Fonologia limbii maghiare
Acest articol tratează sistemul fonemic al limbii maghiare standard, corespondența dintre scriere și pronunțare, schimbările fonetice redate în scris și cele neredate în scris care au loc la contactul dintre două consoane, precum și caracteristicile accentuării și ale intonației în limba maghiară.
Nou!!: Fonem și Fonologia limbii maghiare · Vezi mai mult »
Fonologia limbii române
Fonologia limbii române stabilește inventarul de unități segmentale (vocale și consoane) și unități suprasegmentale (accent, intonație) cu valoare funcțională, caracteristic limbii române.
Nou!!: Fonem și Fonologia limbii române · Vezi mai mult »
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.
Nou!!: Fonem și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Vezi mai mult »
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Nou!!: Fonem și Fonologie · Vezi mai mult »
Fonotactică
Fonotactica este acea parte a foneticii și fonologiei unei limbi, care se ocupă cu studiul secvențelor de sunete (din punctul de vedere al foneticii), respectiv de foneme (din punctul de vedere al fonologiei) ce pot exista în acea limbă, adică ce fel de asemenea unități pot apărea și în ce poziții în limba respectivă (de exemplu structuri posibile de silabă, secvențe de consoane).
Nou!!: Fonem și Fonotactică · Vezi mai mult »
G
Litera '''''Gg''''' scrisă cu fontul „School Script Dashed”. Majuscula '''''G''''' Minuscula '''''g''''' G este a șaptea literă din alfabetul latin și a noua din alfabetul limbii române.
Nou!!: Fonem și G · Vezi mai mult »
Gângurit
Gânguritul este sunetul sau grupul de sunete nearticulate scos de obicei de sugari, în încercarea lor de a vorbi.
Nou!!: Fonem și Gângurit · Vezi mai mult »
Glosar de lingvistică
Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.
Nou!!: Fonem și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »
Glosar de literatură
Prezentul glosar conține termeni din teoria literaturii, termeni literari, bibliologie, caligrafie, publicistică, retorică.
Nou!!: Fonem și Glosar de literatură · Vezi mai mult »
Glosar de psihologie
Acesta este un glosar de termeni utilizați în psihologie, psihiatrie, neurologie și logopedie.
Nou!!: Fonem și Glosar de psihologie · Vezi mai mult »
Glosematică
Glosematica este o teorie lingvistică structuralistă propusă de Louis Hjelmslev și Hans Jørgen Uldall, deși cei doi au decis, ulterior, să urmeze căi separate, fiecare având propria abordare.
Nou!!: Fonem și Glosematică · Vezi mai mult »
Grafem
Grafemul este cea mai mică unitate semantică distinctivă a unei limbi scrise, analogă fonemului în limba vorbită.
Nou!!: Fonem și Grafem · Vezi mai mult »
Grammelot
Grammelot sau gromalot (franceză: grommelot, germană: grummelot) este un stil de limbaj folosit în teatrul satiric, o păsărească cu indlish și elemente onomatopeice, utilizate în asociere cu mime și mimetism.
Nou!!: Fonem și Grammelot · Vezi mai mult »
Hiragana
Comparaţie între caracterele hiragana (coloana din dreapta: "hi-ra-ga-na") şi caracterele katakana (coloana din stînga: "ka-ta-ka-na"). Silabarul hiragana este unul din cele două sisteme de scriere fonetică din limba japoneză, celălalt fiind katakana.
Nou!!: Fonem și Hiragana · Vezi mai mult »
Ido
Ido este o limbă artificială derivată de la Esperanto.
Nou!!: Fonem și Ido · Vezi mai mult »
Istoria limbii franceze
Istoria limbii franceze începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea.
Nou!!: Fonem și Istoria limbii franceze · Vezi mai mult »
Isus din Nazaret
Isus din Nazaret sau Iisus Hristos, Christos sau Cristos (în aramaică ישוע, Ieșua, în ebraică יֵשׁוּעַ, Ieșua arhaic Iehoșua, grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n., conform Bibliei la Betleemul Iudeei, Biblical Archaeology Review ca fapt istoric probabil la NazaretMartin, Dale.. Yale Courses. — d. ca. 30 e.n.Sanders, E.P. (1993: 11, 249) The Historical Figure of Jesus. London: Allen Lane Penguin Press. ISBN 978-0-7139-9059-1., Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l drept Fiul lui Dumnezeu, drept Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic și drept al doilea personaj al Trinității creștine.
Nou!!: Fonem și Isus din Nazaret · Vezi mai mult »
Jawi
Alfabetul jawi. Se citeşte de la dreapta la stânga şi de sus în jos. Jawi (Jawi: جاوي, pronunțat: Jawi) este denumirea alfabetului arab adoptat pentru scrierea în limba malaeză.
Nou!!: Fonem și Jawi · Vezi mai mult »
K
Litera '''''Kk''''' scrisă cu fontul „School Script Dashed”. Majuscula '''''K''''' Minuscula '''''k''''' K este a unsprezecea literă din alfabetul latin și a paisprezecea din alfabetul limbii române.
Nou!!: Fonem și K · Vezi mai mult »
Ligatură (tipografie)
Exemple de ligaturi În tipografie, o ligatură este o liniuță ce unește două litere (de exemplu s și t din imagine), sau un caracter ce rezultă din unirea a două sau mai multe litere, de exemplu œ.
Nou!!: Fonem și Ligatură (tipografie) · Vezi mai mult »
Limba abazină
Limba abazină este o limbă din familia caucaziană vorbită în Abhazia, Karaciai-Cerchezia și nordul Turciei.
Nou!!: Fonem și Limba abazină · Vezi mai mult »
Limba aimara
Aimara (Aymar aru) este o limbă amerindienă vorbită în America de Sud de 2.446.642 de oameni (în majoritate de către membri al poporului aimara) și este așadar una din cele mai vorbite limbi amerindiene din lume.
Nou!!: Fonem și Limba aimara · Vezi mai mult »
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Nou!!: Fonem și Limba croată · Vezi mai mult »
Limba daneză
Limba daneză (dansk în limba daneză) aparține grupului de limbi nord-germanice (cunoscut și ca „limbi scandinave”), un subgrup al limbilor germanice, ramură a limbilor indo-europene.
Nou!!: Fonem și Limba daneză · Vezi mai mult »
Limba eḷu
Limba eḷu (nume scris și: helu sau hela) este o o limbă indo-ariană mijlocie din secolul al III -lea î.
Nou!!: Fonem și Limba eḷu · Vezi mai mult »
Limba estonă
Estona (eesti keel /ˈeːsti ˈkeːl/ este limba oficială a Estoniei, vorbită nativ de aproximativ 1.1 millioane de persoane în Estonia și de câteva zeci de mii în comunitățile de imigranți. Limba estonă aparține ramurii balto-finice a familiei uralice. O caracteristică deosebită care a atras mult interes din partea lingviștilor este prezența a trei grade de lungime fonemică: scurtă, lungă și foarte lungă, astfel încât, și sunt distincte. În realitate, distincția nu este doar în lungimea fonemică, și mecanismul fonologic de la bază este încă neclar.
Nou!!: Fonem și Limba estonă · Vezi mai mult »
Limba feroeză
Limba feroeză (sau limba faroeză; Føroyskt mál) este o limbă aparținând grupului de limbi germanice.
Nou!!: Fonem și Limba feroeză · Vezi mai mult »
Limba greacă comună
Greaca Koine ("limba greacă comună", sau, "dialectul comun") este forma populară a limbii grecești, apărută în antichitatea postclasică (cca. 300 î.Hr. – 300 d.Hr.) și marchează a treia perioadă a istoriei limbii grecești.
Nou!!: Fonem și Limba greacă comună · Vezi mai mult »
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Nou!!: Fonem și Limba italiană · Vezi mai mult »
Limba japoneză
Japoneza sau nipona, este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia.
Nou!!: Fonem și Limba japoneză · Vezi mai mult »
Limba macedoneană
Limba macedoneană (македонски) este o limbă indo-europeană, membră a grupului sudic al limbilor slave, înrudită îndeaproape cu limba bulgară.
Nou!!: Fonem și Limba macedoneană · Vezi mai mult »
Limba maori
Limba maori, pronunțată trifonemic MA-o-ri, este limba nativă a populației băștinașe a Noii Zeelande, care se numește, la rândul său, maori.
Nou!!: Fonem și Limba maori · Vezi mai mult »
Limba meglenoromână
Limba meglenoromână Sat aromânesc Meglenoromâna este un idiom vorbit de o populație numită în mediul academic „meglenoromâni”.
Nou!!: Fonem și Limba meglenoromână · Vezi mai mult »
Limba normandă
Acest articol este o traducere parțială a articolelor corespunzătoare de pe și.
Nou!!: Fonem și Limba normandă · Vezi mai mult »
Limba poloneză
Limba poloneză (sau polonă; polszczyzna, język polski) este o limbă slavă de vest, vorbită de aproximativ 42,5 milioane de persoane în întreaga lume, în principal în Polonia.
Nou!!: Fonem și Limba poloneză · Vezi mai mult »
Limba rapa nui
Limba rapa nui (sau limba rapanui, limba pascuană; rapa nui: Vananga rapa nui) este o limbă polineziană vorbită pe Insula Paștelui (sau Rapa Nui) de 2.200 de oameni (populație de etnie rapa nui fiind 4.647 în Chile) Rapa nui este o limbă recunoscută oficial pe Insula Paștelui și se vorbește pe deasupra de 200–300 de migranți rapa nui în Chile, pe Tahiti și în Statele Unite ale Americii.
Nou!!: Fonem și Limba rapa nui · Vezi mai mult »
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Nou!!: Fonem și Limba sârbă · Vezi mai mult »
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Nou!!: Fonem și Limba spaniolă · Vezi mai mult »
Limba suedeză
Limba suedeză este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză.
Nou!!: Fonem și Limba suedeză · Vezi mai mult »
Limba tătară crimeeană
Limba tătară crimeeană (Qırımtatar tili, Qırımtatarca), numită și crimeeană (Qırım tili, Qırımca) sau turca crimeeană (Qırım Türkçesi) este limba tătarilor crimeeni, vorbită în Crimeea și în unele dintre țările fostei Uniuni Sovietice.
Nou!!: Fonem și Limba tătară crimeeană · Vezi mai mult »
Limba tuvaluană
Limba tuvaluană (Te 'gana Tūvalu) este o limbă polineziană vorbită în Tuvalu de 10.700 de oameni.
Nou!!: Fonem și Limba tuvaluană · Vezi mai mult »
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Nou!!: Fonem și Limba ucraineană · Vezi mai mult »
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Nou!!: Fonem și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »
Limbă creolă
Inscripție în creola din Guadelupa, în traducere: „'''RIDICĂ PICIORUL''' de pe accelerator '''AICI SE JOACĂ COPII!'''” Inscripții pentru camere de hotel în tok pisin. În traducere literală, cea din stânga: „Nu puteți intra”; cea din dreapta: „Acum puteți face curat în cameră”. În sociolingvistică, termenul limbă creolă denumește o limbă care a evoluat dintr-o limbă vehiculară mixtă, secundă pentru vorbitorii ei, într-o limbă maternă în sensul obișnuit al termenului.
Nou!!: Fonem și Limbă creolă · Vezi mai mult »
Limbi quechua
Quechua, în limba quechua, Qhichwa simi, sau Runa Simi, este o limbă nativ americană a Americii de Sud.
Nou!!: Fonem și Limbi quechua · Vezi mai mult »
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Nou!!: Fonem și Lingvistică · Vezi mai mult »
Lista Swadesh a limbii istroromâne
Lista Swadesh de 207 cuvinte în limbile română și istroromână.
Nou!!: Fonem și Lista Swadesh a limbii istroromâne · Vezi mai mult »
Literă
O literă este un semn grafic din scrierea segmentală a unei limbi, corespunzând unui fonem.
Nou!!: Fonem și Literă · Vezi mai mult »
Morfem
În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.
Nou!!: Fonem și Morfem · Vezi mai mult »
Morfofonologie
În lingvistică, morfofonologia este o ramură al cărei domeniu este o zonă de interferență a morfologiei cu fonologia.
Nou!!: Fonem și Morfofonologie · Vezi mai mult »
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Nou!!: Fonem și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »
Morris Swadesh
Morris Swadesh (n. 22 ianuarie 1909, Holyoke, Massachusetts – d. 20 iulie 1967) a fost un lingvist și antropolog din Statele Unite ale Americii, cunoscut mai ales pentru lista Swadesh.
Nou!!: Fonem și Morris Swadesh · Vezi mai mult »
Nikolai Trubețkoi
Prințul Nikolai Sergheievici Trubețkoi a fost un lingvist și istoric rus ale cărui teorii au format nucleul Școlii de lingvistică structurală din Praga.
Nou!!: Fonem și Nikolai Trubețkoi · Vezi mai mult »
Om
Oamenii (Homo sapiens) sunt o specie de primate.
Nou!!: Fonem și Om · Vezi mai mult »
Ortografia limbii franceze
Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.
Nou!!: Fonem și Ortografia limbii franceze · Vezi mai mult »
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Nou!!: Fonem și Ortografie · Vezi mai mult »
Ortografie fonemică
O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicând un set de reguli generale orice cuvânt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvânt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvânt în parte.
Nou!!: Fonem și Ortografie fonemică · Vezi mai mult »
Paradigmă (lingvistică)
În lingvistica tradițională, o paradigmă este un ansamblu de forme pe care le ia un morfem lexical combinat cu afixele pe care le poate primi.
Nou!!: Fonem și Paradigmă (lingvistică) · Vezi mai mult »
Paronim
Paronimele sunt cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu înțeles diferit.
Nou!!: Fonem și Paronim · Vezi mai mult »
Pāṇini
Pāṇini a fost un important gramatician hindus din Gandhara.
Nou!!: Fonem și Pāṇini · Vezi mai mult »
PE (dezambiguizare)
PE sau Pe ori pe se poate referi la.
Nou!!: Fonem și PE (dezambiguizare) · Vezi mai mult »
Pereche minimală
În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic.
Nou!!: Fonem și Pereche minimală · Vezi mai mult »
Pinyin
Hanyu Pinyin (chineză simplificată: italic; chineză tradițională: italic), deseori prescurtat ca pinyin, este sistemul oficial de romanizare a limbii mandarine standard în Republica Populară Chineză (RPC) și parțial în Singapore și Malaezia.
Nou!!: Fonem și Pinyin · Vezi mai mult »
Protolimbă
În lingvistica istorică, o protolimbă este o limbă de cele mai multe ori neatestată, dar uneori atestată (de exemplu limba latină), din care a evoluat un grup de limbi înruditeBidu-Vrănceanu 1997, p. 393.
Nou!!: Fonem și Protolimbă · Vezi mai mult »
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Nou!!: Fonem și Prozodie · Vezi mai mult »
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Nou!!: Fonem și Rădăcină și radical (lingvistică) · Vezi mai mult »
Rebus
Un rebus german, aproximat ca fiind din anul 1620. Rebusul este un gen enigmistic care folosește imagini pentru a reprezenta cuvinte sau părți de cuvinte.
Nou!!: Fonem și Rebus · Vezi mai mult »
Redundanță (lingvistică)
În lingvistică, termenul redundanță denumește prezența mai mult decât o singură dată a unei informații într-un același enunțBussmann 1998, p. 988.
Nou!!: Fonem și Redundanță (lingvistică) · Vezi mai mult »
Regionalism (lingvistică)
În lingvistică, termenul regionalism sau provincialism denumește un fapt de limbă caracteristic unei sau unor anumite varietăți regionale a(le) unei limbi (dialect, grai), deci limitat la o anumită regiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Nou!!: Fonem și Regionalism (lingvistică) · Vezi mai mult »
Romanizare (lingvistică)
Romanizare transliterală și/sau transcriptivă sau latinizare desemnează în lingvistică reprezentarea unui cuvânt, text sau a unei limbi în alfabetul latin, atunci când respectivul cuvânt, text sau respectiva limbă se scrie cu un alt sistem de scriere.
Nou!!: Fonem și Romanizare (lingvistică) · Vezi mai mult »
Rună
alt.
Nou!!: Fonem și Rună · Vezi mai mult »
Schimbare fonetică
În lingvistică, termenul schimbare fonetică este folosit într-un sens larg și în unul restrâns.
Nou!!: Fonem și Schimbare fonetică · Vezi mai mult »
Schimbare lingvistică
Sintagma schimbare lingvistică denumește modificarea continuă în timp a elementelor și structurilor din toate domeniile unei limbi.
Nou!!: Fonem și Schimbare lingvistică · Vezi mai mult »
Schimbări fonetice în limba arabă
În lingvistică se disting două tipuri principale de schimbări fonetice: schimbări necondiționate (necombinatorii) și schimbări condiționate (combinatorii).
Nou!!: Fonem și Schimbări fonetice în limba arabă · Vezi mai mult »
Semivocală
În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.
Nou!!: Fonem și Semivocală · Vezi mai mult »
Sistem de scriere
Un sistem de scriere este un sistem de simboluri și reguli de combinare a acestora, folosit pentru a înregistra (scrie) pe un suport fizic enunțuri formulate într-o anumită limbă (numită astfel limbă scrisă), în așa fel încît cel care vede simbolurile scrise să le poată descifra (citi) fără ajutorul celui care le-a scris.
Nou!!: Fonem și Sistem de scriere · Vezi mai mult »
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.
Nou!!: Fonem și Sunet (fonetică) · Vezi mai mult »
Tipologie lingvistică
Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.
Nou!!: Fonem și Tipologie lingvistică · Vezi mai mult »
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Nou!!: Fonem și Ton (lingvistică) · Vezi mai mult »
Trecut (gramatică)
În gramatică, termenul „trecut” denumește în sens general o valoare temporală de bază, prin care vorbitorul situează o acțiune, o întâmplare, o stare etc.
Nou!!: Fonem și Trecut (gramatică) · Vezi mai mult »
Triftong
În fonetica tradițională, termenul triftong (DLE 2020, articolul., dintre care una este silabică, formând nucleul silabei în această situație, celelalte fiind asilabice. Unii autori adaugă la aceasta că vocalele asilabice devin în această situație semivocale sau semiconsoaneDicționar Treccani, articolul (accesat la 1 decembrie 2021).Da Silva și Pineira Tresmontant 1998, p. 14.. Alți autori numesc elementele asilabice numai semivocale sau semiconsoaneBidu-Vrănceanu 1997, p. 525.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.. Într-o concepție mai nouă se consideră că triftongul este o singură vocală, complexă, care se modifică, astfel încât se aud succesiv trei calități vocalice de la începutul la sfârșitul emiterii saleDubois 2002, p. 496.Crystal 2008, p. 496-497., din cauza schimbării continue a poziției organelor articulatorii. Față de diftong, care trece prin două faze ale articulării, triftongul trece prin trei faze. Ambii se deosebesc de monoftong, o vocală care nu se schimbă în mod semnificativ în cursul emiterii. Tradițional se iau în seamă triftongi ascendenți, în care cele două părți asilabice precedă vocala silabică, și triftongi ascendenți-descendenți, în care vocala silabică este între cele două părți asilabice. Transcrierea triftongilor nu este unitară. Unii autori folosesc literele obișnuite care transcriu vocalele. Alții adoptă simbolurile din Alfabetul Fonetic Internațional (IPA), transcriind nucleul silabei cu simbolul obișnuit al vocalei respective. Părțile asilabice sunt transcrise de unii dintre aceștia cu simbolurile vocalelor corespunzătoare, având semnul ◌̯ subscris. De exemplu, în cazul limbii române, posibilele părți asilabice se transcriu tradițional cu,, și. Unii autori folosesc în loc de și simbolurile consoanelor sonante corespunzătoare, j, respectiv w. Sunt limbi în care nu sunt triftongi, precum maghiara. În cazul altor limbi, unii autori admit existența lor, dar alții, care introduc fonologia în analiza lor, o neagă. Numărul triftongilor diferă de la o limbă la alta, și în funcție de ceea ce se consideră triftong. A se vedea detalii despre aceasta în secțiunilor următoare.
Nou!!: Fonem și Triftong · Vezi mai mult »
Universalii lingvistice
În lingvistică, universaliile sunt categorii, proprietăți, relații, tendințe considerate comune tuturor limbilor, deși acestea sunt foarte diferite în numeroase privințeBidu-Vrănceanu 1997, p. 528–530.
Nou!!: Fonem și Universalii lingvistice · Vezi mai mult »
Vocală închisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.
Nou!!: Fonem și Vocală închisă anterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală deschisă posterioară nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonem și Vocală deschisă posterioară nerotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie anterioară rotunjită
În fonetică, vocala mijlocie anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonem și Vocală mijlocie anterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Vocală mijlocie centrală
În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonem și Vocală mijlocie centrală · Vezi mai mult »
Vocală semiînchisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Nou!!: Fonem și Vocală semiînchisă posterioară rotunjită · Vezi mai mult »
Volapük
Volapük (IPA) este o limbă artificială, creată între anii 1879 - 1880 de către preotul Johann Martin Schleyer.
Nou!!: Fonem și Volapük · Vezi mai mult »
Vuk Stefanović Karadžić
Vuk Stefanović Karadžić (în) a fost un filolog, lingvist, folclorist, scriitor, istoric și traducător sârb care a pus bazele limbii sârbe standard și a reformat scrierea și ortografia acesteia.
Nou!!: Fonem și Vuk Stefanović Karadžić · Vezi mai mult »
