Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Descarca
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Verb copulativ

Index Verb copulativ

În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.

42 relaţii: Apoziție, Aspectul continuu (limba engleză), Co-ocurență, Contragere, Cuvintele funcționale în limba maghiară, Eclectism, Element predicativ suplimentar, Elipsă (lingvistică), Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Glosar de lingvistică, Gramaticalizare, Intonație, Inversiune, Limba croată, Limba maghiară, Limba sârbă, Limba ucraineană, Limbă creolă, Număr (gramatică), Nume predicativ, Predicat, Predicat nominal, Propoziția în limba arabă, Propoziția în limba maghiară, Propoziție gramaticală, Prozodie, Redundanță (lingvistică), Sintaxa limbii franceze, Standard Average European, Subiect (gramatică), Subiect logic, Substantiv, Sunet de legătură, Temă și remă, Tipologie lingvistică, Toki Pona, Tranzitivitate (gramatică), Unitate frazeologică, Valență (lingvistică), Verb auxiliar, Verbe în limba spaniolă, Vorbire directă și vorbire indirectă.

Apoziție

În gramatică, termenul „apoziție” (de la cuvântul latinesc appŏsĭtĭo „adăugare”) are interpretări diferite la diferiți autoriDubois 2002, p. 46.

Nou!!: Verb copulativ și Apoziție · Vezi mai mult »

Aspectul continuu (limba engleză)

Aspectul continuu al verbelor din limba engleză (continuous sau progressive aspect) este termenul gramatical care se referă la oricare din timpurile verbului din limba engleză care sugerează desfășurarea acțiunii într-un mod continuu sau la modul în care acțiunea se află în plină desfășurare, în progresie.

Nou!!: Verb copulativ și Aspectul continuu (limba engleză) · Vezi mai mult »

Co-ocurență

În lingvistică, co-ocurența este prezența simultană a două sau mai multe entități lingvistice în același context, acesta fiind considerat în sensul cel mai larg, de la silabă la contextul situațional.

Nou!!: Verb copulativ și Co-ocurență · Vezi mai mult »

Contragere

În lingvistică, contragerea este, în sens larg, reducerea cantitativă a unor entități precum cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze.

Nou!!: Verb copulativ și Contragere · Vezi mai mult »

Cuvintele funcționale în limba maghiară

Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele.

Nou!!: Verb copulativ și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Vezi mai mult »

Eclectism

Exemplu de stil eclectic în arhitectură ''Palacio de Comunicaciones'' din Madrid Eclectismul (din greacă.

Nou!!: Verb copulativ și Eclectism · Vezi mai mult »

Element predicativ suplimentar

În sintaxa tradițională a limbii române, termenul „element predicativ suplimentar” (EPS) denumește o parte secundară de propoziție considerată cu dublă subordonare, față de un verb sau față de o interjecție predicativă, pe de o parte, și față de un substantiv sau pronume cu diverse funcții, pe de altă parte.

Nou!!: Verb copulativ și Element predicativ suplimentar · Vezi mai mult »

Elipsă (lingvistică)

În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.

Nou!!: Verb copulativ și Elipsă (lingvistică) · Vezi mai mult »

Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze

Acest articol tratează despre sistemul fonologic, fenomenele fonetice și prozodia limbii franceze standard.

Nou!!: Verb copulativ și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze · Vezi mai mult »

Glosar de lingvistică

Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.

Nou!!: Verb copulativ și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Gramaticalizare

Termenul gramaticalizare denumește, în evoluția de la o limbă la alta sau în istoria unei limbi deja formate, o schimbare lingvistică ce constă în transformarea unei entități lexico-semantice autonome, de cele mai multe ori un cuvânt cu sens lexical, în morfem gramaticalBidu-Vrănceanu 1997, p. 125.

Nou!!: Verb copulativ și Gramaticalizare · Vezi mai mult »

Intonație

În prozodie, termenul intonație are mai multe accepțiuni.

Nou!!: Verb copulativ și Intonație · Vezi mai mult »

Inversiune

În lingvistică, inversiunea sau anastrofa (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 260–261.Dragomirescu 2008, articolul.Iarțeva 1990, articolul „inversiune”.Dubois 2002, pp. 357–358.Bussmann 1998, p. 593.Crystal 2008, p. 254.. Topica obișnuită caracterizează propoziția izolată (neintegrată într-o frază sau într-un context mai larg), completă ca structură (având cel puțin predicat), enunțiativă (nu interogativă, nu imperativă) ca scop al comunicării și pozitivă (nu negativă), precum și sintagma, propoziția și fraza în care nu se reliefează nicio componentă, nu se exprimă afectivitate (de exemplu, propoziția nu este exclamativă) și nu se urmărește niciun scop stilisticWyler 2019,.. Inversiunea este unul din procedeele prin care vorbitorul schimbă una sau mai mult de una dintre aceste caracteristici, pentru a-și integra propoziția într-un context tematizând sau rematizând una din părțile ei, pentru a cere o informație, pentru a da un ordin, pentru a nega un fapt, pentru a reliefa ceea ce este important pentru el, pentru a exprima un sentiment, pentru a obține un efect stilistic etc. Prin una și aceeași inversiune se pot realiza mai multe din aceste scopuri. Reliefarea unei componente, exprimarea afectivității și urmărirea unui scop stilistic fac din inversiune un procedeu retoric, folosit mai ales de literați. În afară de aceste motive, poeții pot practica inversiunea și numai din necesitățile versificațieiSzathmári 2008, articolul Inverzió..

Nou!!: Verb copulativ și Inversiune · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Nou!!: Verb copulativ și Limba croată · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Nou!!: Verb copulativ și Limba maghiară · Vezi mai mult »

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Nou!!: Verb copulativ și Limba sârbă · Vezi mai mult »

Limba ucraineană

Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.

Nou!!: Verb copulativ și Limba ucraineană · Vezi mai mult »

Limbă creolă

Inscripție în creola din Guadelupa, în traducere: „'''RIDICĂ PICIORUL''' de pe accelerator '''AICI SE JOACĂ COPII!'''” Inscripții pentru camere de hotel în tok pisin. În traducere literală, cea din stânga: „Nu puteți intra”; cea din dreapta: „Acum puteți face curat în cameră”. În sociolingvistică, termenul limbă creolă denumește o limbă care a evoluat dintr-o limbă vehiculară mixtă, secundă pentru vorbitorii ei, într-o limbă maternă în sensul obișnuit al termenului.

Nou!!: Verb copulativ și Limbă creolă · Vezi mai mult »

Număr (gramatică)

În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.

Nou!!: Verb copulativ și Număr (gramatică) · Vezi mai mult »

Nume predicativ

În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.

Nou!!: Verb copulativ și Nume predicativ · Vezi mai mult »

Predicat

În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.

Nou!!: Verb copulativ și Predicat · Vezi mai mult »

Predicat nominal

Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ și unul sau mai multe nume predicative.

Nou!!: Verb copulativ și Predicat nominal · Vezi mai mult »

Propoziția în limba arabă

Acest articol are ca subiect propoziția în araba modernă standard, fiind analizate îndeaproape tipurile de propoziții, topica în propoziție, părțile de propoziție și diverse aspecte privind acordul dintre acestea.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziția în limba arabă · Vezi mai mult »

Propoziția în limba maghiară

Acest articol se limitează la acea parte a sintaxei limbii maghiare care tratează, în viziunea gramaticii tradiționale, tipurile de propoziții, părțile de propoziție, chestiunile legate de acordul dintre acestea și topica în propoziție.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziția în limba maghiară · Vezi mai mult »

Propoziție gramaticală

Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.

Nou!!: Verb copulativ și Propoziție gramaticală · Vezi mai mult »

Prozodie

În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.

Nou!!: Verb copulativ și Prozodie · Vezi mai mult »

Redundanță (lingvistică)

În lingvistică, termenul redundanță denumește prezența mai mult decât o singură dată a unei informații într-un același enunțBussmann 1998, p. 988.

Nou!!: Verb copulativ și Redundanță (lingvistică) · Vezi mai mult »

Sintaxa limbii franceze

Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română.

Nou!!: Verb copulativ și Sintaxa limbii franceze · Vezi mai mult »

Standard Average European

Europa modernă Conceptul de Standard Average European (SAE) a fost introdus în 1939 de lingvistul american Benjamin Whorf pentru a grupa limbile indo-europene din Europa.

Nou!!: Verb copulativ și Standard Average European · Vezi mai mult »

Subiect (gramatică)

În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.

Nou!!: Verb copulativ și Subiect (gramatică) · Vezi mai mult »

Subiect logic

Subiectul logic este o noțiune logică element component al structurii/sintaxei logice a propozițiilor logice alături de predicatul logic.

Nou!!: Verb copulativ și Subiect logic · Vezi mai mult »

Substantiv

În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.

Nou!!: Verb copulativ și Substantiv · Vezi mai mult »

Sunet de legătură

În fonetică, în morfologie și în lexicologie, un sunet de legătură este un element de cuvânt care leagă între ele două morfemeBokor 2007, p. 264.

Nou!!: Verb copulativ și Sunet de legătură · Vezi mai mult »

Temă și remă

În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.

Nou!!: Verb copulativ și Temă și remă · Vezi mai mult »

Tipologie lingvistică

Tipologia lingvistică este o ramură a lingvisticii și un mod de clasificare a limbilor, care se ocupă cu încadrarea lor în grupuri caracterizate de anumite trăsături structurale comune prin care se deosebesc de alte grupuri de limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 513–514.

Nou!!: Verb copulativ și Tipologie lingvistică · Vezi mai mult »

Toki Pona

Părțile exterioare ale corpului uman Etimologiile cuvintelor din '''Toki Pona'''. Toki Pona este o limbă artificială, inventată de către Sonja Lang în anul 2001.

Nou!!: Verb copulativ și Toki Pona · Vezi mai mult »

Tranzitivitate (gramatică)

În gramatică, tranzitivitatea este concepută cu două accepții diferite.

Nou!!: Verb copulativ și Tranzitivitate (gramatică) · Vezi mai mult »

Unitate frazeologică

În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării libere de cuvinte.

Nou!!: Verb copulativ și Unitate frazeologică · Vezi mai mult »

Valență (lingvistică)

În lingvistică valența este numărul și tipul de argumente controlate de un predicat, verbele cu conținut semantic fiind predicate tipice.

Nou!!: Verb copulativ și Valență (lingvistică) · Vezi mai mult »

Verb auxiliar

În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.

Nou!!: Verb copulativ și Verb auxiliar · Vezi mai mult »

Verbe în limba spaniolă

Verbe sunt una dintre cele mai complexe domenii ale gramaticii limbii spaniole.

Nou!!: Verb copulativ și Verbe în limba spaniolă · Vezi mai mult »

Vorbire directă și vorbire indirectă

Vorbirea directă și vorbirea indirectă sau stilul direct și cel indirect, ori discursul direct și cel indirect sunt două procedee fundamentale de redare a spuselor cuiva, acesta fiind vorbitorul însuși sau altă persoană.

Nou!!: Verb copulativ și Vorbire directă și vorbire indirectă · Vezi mai mult »

De ieșirePrimite
Hei! Suntem pe Facebook acum! »