acces mai rapid decât browser-ul!
9 relaţii: Țaratul Vlaho-Bulgar, Imperiul Roman de Răsărit, Limba bulgară, Limba greacă, Petru al IV-lea al Bulgariei, Primul Țarat Bulgar, Revolta lui Asan și Petru, Vasile al II-lea, 1018.
Țaratul Vlaho-Bulgar
Al doilea țarat bulgar (1185-1258, denumit Țaratul româno-bulgar de unii istorici români sau Al doilea țarat bulgar de bulgari și de istoriografia internațională, 1185-1396) a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur de 1396 de către Imperiul otoman.
Nou!!: Bulgaria bizantină și Țaratul Vlaho-Bulgar · Vezi mai mult »
Imperiul Roman de Răsărit
Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol.
Nou!!: Bulgaria bizantină și Imperiul Roman de Răsărit · Vezi mai mult »
Limba bulgară
Limba bulgară (български език, AFI) este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudice a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.
Nou!!: Bulgaria bizantină și Limba bulgară · Vezi mai mult »
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Nou!!: Bulgaria bizantină și Limba greacă · Vezi mai mult »
Petru al IV-lea al Bulgariei
Petru al IV-lea (în, Petăr IV, născut Teodor) a domnit ca împărat (țar) în Bulgaria între 1185-1197.
Nou!!: Bulgaria bizantină și Petru al IV-lea al Bulgariei · Vezi mai mult »
Primul Țarat Bulgar
Țaratul Bulgar (sau Imperiul Bulgar) (în limba bulgară modernă: Първo Българско царство, Părvo bălgarsko tsarstvo) a fost un stat medieval fondat de vechii bulgari în Balcanii de nord-est în jurul anului 681. La apogeul puterii sale se întindea până la Budapesta și Marea Neagră și de la Nipru (azi în Ucraina) până la Marea Adriatică. Pe măsură ce statul și-a întărit poziția în Balcani, a început o relație cu Imperiul Bizantin, uneori prietenoasă, uneori ostilă. În cele din urmă Bulgaria a devenit principalul rival al Bizanțului la nord, începând mai multe războaie. Cele două puteri au avut, însă, și perioade de pace și aliere, cel mai relevant în timpul Celui de-al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului, când armata bulgară a jucat un rol esențial în oprierea asediului și prevenirea unei invazii arabe în Europa răsăriteană. Bizanțul a avut o influență culturală puternică asupra Bulgariei, așa încât în 864 statul a adoptat creștinismul ca religie de stat. Împărțirea Hanatului Avar a permis Bulgariei să își extindă granițele către nord-vest până în Câmpia Panoniei (Ungaria de astăzi). Mai târziu, bulgarii s-au confruntat cu sosirea pecenegilor și a cumanilor și au oprit incursiunile maghiarilor în Europa, obligându-i să se așeze definitiv în Panonia. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, țarul Simeon I a obținut mai multe victorii asupra bizantinilor și a realizat maxima întindere teritorială a imperiului său. După distrugerea armatei bizantine în bătălia de la Achelous, în 917, bulgarii au asediat Constantinopolul în 923 și 924. După ce și-au refăcut forțele, în 1014, sub împăratul Vasile al II-lea, bizantinii au învins bulgarii printr-o lovitură zdrobitoare, Bătălia de la Kleidion. Până în 1018, toate fortărețele bulgare din Imperiul Bizantin se predaseră și în cele din urmă țaratul s-a destrămat. Lui i-a urmat Cel de-al Doilea Țarat Bulgar, în 1185. După adoptarea creștinismului, în 864, Bulgaria a devenit centrul cultural al Europei slave. Această poziție fruntașă din punct de vedere cultural a fost întărită de crearea de către bizantini a alfabetelor grecești modificate alfabetelor glagolitic și chirilic, urmată de răspândirea scrierii în limba bulgară veche către nord. Slavona (sau bulgara veche) a devenit limba cancelariilor unei părți însemnate din Europa de est. În 927 a fost recunoscută independența Patriarhiei Bulgariei. Între secolele al VII-lea și al X-lea, populația locală de protobulgari, de origine turcică, a fost treptat asimilată de restul populației, de origine slavă. Începând cu secolul al X-lea, s-a statornicit numele de bulgar pentru a denumi poporul nou-format, atât în vorbire cât și în scris. Răspândirea cunoașterii limbii slavone vechi a prevenit asimilarea slavilor sudici în țările vecine, susținând crearea unei identități bulgare.
Nou!!: Bulgaria bizantină și Primul Țarat Bulgar · Vezi mai mult »
Revolta lui Asan și Petru
Revoltei lui Asan şi Petru (sau Revolta vlaho-bulgară) Revolta vlaho-bulgară (sau Revolta lui Asan și Petru) a fost o revoltă a vlahilor care trăiau în Imperiul Bizantin, revoltă cauzată de o creștere a taxelor dar mai ales de refuzul împăratului de a satisface cererile vlahilor.
Nou!!: Bulgaria bizantină și Revolta lui Asan și Petru · Vezi mai mult »
Vasile al II-lea
Vasile al II-lea Bulgaroctonul, „omorâtorul de bulgari”, (n. 958 – d. 1025) a fost un împărat bizantin din dinastia macedoneană.
Nou!!: Bulgaria bizantină și Vasile al II-lea · Vezi mai mult »
1018
Fără descriere.
