Similarități între Accent și Glosar de lingvistică
Accent și Glosar de lingvistică au 56 lucruri în comun (în Uniunpedie): Accent ascuțit, Accent circumflex, Accent grav, Adjectiv, Cazul acuzativ, Conjugare, Conjuncție, Cuvânt, Determinant (gramatică), Fonem, Fonetică, Frază, Gramatică, Indicativ, Lexic, Limba bulgară, Limba cehă, Limba chineză, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba greacă, Limba italiană, Limba latină, Limba letonă, Limba lituaniană, Limba maghiară, Limba maternă, Limba portugheză, Limba română, ..., Limba rusă, Limba sârbă, Limba spaniolă, Limba turcă, Limba ucraineană, Limbă (comunicare), Limbă străină, Limbi germanice, Limbi romanice, Lingvistică, Număr (gramatică), Persoană (gramatică), Pragmatică, Prepoziție, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Scriere, Semn diacritic, Silabă, Sintagmă, Sintaxă, Sunet (fonetică), Ton (lingvistică), Topică, Verb, Verb auxiliar. Extinde indicele (26 Mai Mult) »
Accent ascuțit
Accentul ascuțit (´) este un semn diacritic folosit în grafierile mai multor limbi contemporane, în alfabetele: latin, chirilic și grec.
Accent și Accent ascuțit · Accent ascuțit și Glosar de lingvistică ·
Accent circumflex
Accent circumflex Accentul circumflex (din circumflexus) este un semn diacritic din alfabetele latin, grec și chirilic.
Accent și Accent circumflex · Accent circumflex și Glosar de lingvistică ·
Accent grav
Accentul grav (`) este un semn diacritic folosit în grafierile mai multor limbii contemporane, precum catalană, franceză, italiană, portugheză, macedonean.
Accent și Accent grav · Accent grav și Glosar de lingvistică ·
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Accent și Adjectiv · Adjectiv și Glosar de lingvistică ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Accent și Cazul acuzativ · Cazul acuzativ și Glosar de lingvistică ·
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Accent și Conjugare · Conjugare și Glosar de lingvistică ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Accent și Conjuncție · Conjuncție și Glosar de lingvistică ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Accent și Cuvânt · Cuvânt și Glosar de lingvistică ·
Determinant (gramatică)
În gramatică, conform unei definiții generale, un determinant este un termen subordonat altui termen, numit „determinat” sau „regent”, în cadrul unui raport sintactic.
Accent și Determinant (gramatică) · Determinant (gramatică) și Glosar de lingvistică ·
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Accent și Fonem · Fonem și Glosar de lingvistică ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Accent și Fonetică · Fonetică și Glosar de lingvistică ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Accent și Frază · Frază și Glosar de lingvistică ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Accent și Gramatică · Glosar de lingvistică și Gramatică ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Accent și Indicativ · Glosar de lingvistică și Indicativ ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Accent și Lexic · Glosar de lingvistică și Lexic ·
Limba bulgară
Limba bulgară (български език, AFI) este o limbă indo-europeană, care aparține de ramura sudice a limbilor slave, împreună cu macedoneana, sârbo-croata și slovena.
Accent și Limba bulgară · Glosar de lingvistică și Limba bulgară ·
Limba cehă
Limba cehă (čeština) este o limbă din grupul limbilor slave de vest.
Accent și Limba cehă · Glosar de lingvistică și Limba cehă ·
Limba chineză
Limba chineză este cea mai vorbită limbă din lume (după numărul de vorbitori), fiind limba oficială în China, Taiwan și una din limbile oficiale în Singapore.
Accent și Limba chineză · Glosar de lingvistică și Limba chineză ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Accent și Limba croată · Glosar de lingvistică și Limba croată ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Accent și Limba engleză · Glosar de lingvistică și Limba engleză ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Accent și Limba franceză · Glosar de lingvistică și Limba franceză ·
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Accent și Limba greacă · Glosar de lingvistică și Limba greacă ·
Limba italiană
Limba italiană (lingua italiana) este o limbă romanică din subgrupul italo-dalmat vorbită de aproximativ 62 de milioane de oameni, din care majoritatea locuiesc în Italia.
Accent și Limba italiană · Glosar de lingvistică și Limba italiană ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Accent și Limba latină · Glosar de lingvistică și Limba latină ·
Limba letonă
Limba letonă este o limbă baltică de est aparținând ramurii balto-slave a familiei de limbi indo-europene, vorbită în regiunea baltică.
Accent și Limba letonă · Glosar de lingvistică și Limba letonă ·
Limba lituaniană
Limba lituaniană (în lituaniană lietuvių kalba) este o limbă vorbită majoritar în Lituania și în părți ale Kaliningradului și ale Poloniei.
Accent și Limba lituaniană · Glosar de lingvistică și Limba lituaniană ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Accent și Limba maghiară · Glosar de lingvistică și Limba maghiară ·
Limba maternă
Naxcivan, Azerbaijan Limba maternă este prima limbă învățată de o persoană de obicei în copilărie, în familie.
Accent și Limba maternă · Glosar de lingvistică și Limba maternă ·
Limba portugheză
Portugheza (de asemenea língua portuguesa) este o limbă romanică originară din nord-vestul Peninsulei Iberice (Galicia și nordul Portugaliei de astăzi).
Accent și Limba portugheză · Glosar de lingvistică și Limba portugheză ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Accent și Limba română · Glosar de lingvistică și Limba română ·
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Accent și Limba rusă · Glosar de lingvistică și Limba rusă ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Accent și Limba sârbă · Glosar de lingvistică și Limba sârbă ·
Limba spaniolă
Limba spaniolă (español), numită uneori și limba castiliană (castellano), este o limbă romanică din subgrupul iberic.
Accent și Limba spaniolă · Glosar de lingvistică și Limba spaniolă ·
Limba turcă
Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).
Accent și Limba turcă · Glosar de lingvistică și Limba turcă ·
Limba ucraineană
Limba ucraineană (în ucraineană украї́нська мо́ва ukrajinska mova) este o limbă indoeuropeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de est, din care mai fac parte limba rusă și limba belarusă.
Accent și Limba ucraineană · Glosar de lingvistică și Limba ucraineană ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Accent și Limbă (comunicare) · Glosar de lingvistică și Limbă (comunicare) ·
Limbă străină
Prin limbă străină se înțelege o limbă care, pentru vorbitorul avut în vedere, nu este limba sa maternă.
Accent și Limbă străină · Glosar de lingvistică și Limbă străină ·
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Accent și Limbi germanice · Glosar de lingvistică și Limbi germanice ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Accent și Limbi romanice · Glosar de lingvistică și Limbi romanice ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Accent și Lingvistică · Glosar de lingvistică și Lingvistică ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Accent și Număr (gramatică) · Glosar de lingvistică și Număr (gramatică) ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Accent și Persoană (gramatică) · Glosar de lingvistică și Persoană (gramatică) ·
Pragmatică
Pragmatica este o ramură a lingvisticii, care analizează relația dintre semne și interpretarea lor.
Accent și Pragmatică · Glosar de lingvistică și Pragmatică ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Accent și Prepoziție · Glosar de lingvistică și Prepoziție ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Accent și Pronume personal · Glosar de lingvistică și Pronume personal ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Accent și Propoziție gramaticală · Glosar de lingvistică și Propoziție gramaticală ·
Scriere
Scrisul este un mijloc de comunicare care reprezintă limbajul prin înscrierea unor semne pe diverse suporturi.
Accent și Scriere · Glosar de lingvistică și Scriere ·
Semn diacritic
Un semn diacritic este un semn grafic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic.
Accent și Semn diacritic · Glosar de lingvistică și Semn diacritic ·
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p. 467.
Accent și Silabă · Glosar de lingvistică și Silabă ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Accent și Sintagmă · Glosar de lingvistică și Sintagmă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Accent și Sintaxă · Glosar de lingvistică și Sintaxă ·
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.
Accent și Sunet (fonetică) · Glosar de lingvistică și Sunet (fonetică) ·
Ton (lingvistică)
limbi cu sistem de tonuri simplu sau complex (220) În lingvistică, termenul „ton” este folosit cu mai multe sensuri.
Accent și Ton (lingvistică) · Glosar de lingvistică și Ton (lingvistică) ·
Topică
În lingvistică, termenul „topică” are două accepțiuni.
Accent și Topică · Glosar de lingvistică și Topică ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Accent și Verb · Glosar de lingvistică și Verb ·
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Accent și Verb auxiliar · Glosar de lingvistică și Verb auxiliar ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Accent și Glosar de lingvistică
- Ceea ce au în comun cu Accent și Glosar de lingvistică
- Similarități între Accent și Glosar de lingvistică
Comparație între Accent și Glosar de lingvistică
Accent are 83 de relații, în timp ce Glosar de lingvistică are 626. Așa cum au în comun 56, indicele Jaccard este 7.90% = 56 / (83 + 626).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Accent și Glosar de lingvistică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: