Similarități între Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică)
Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică) au 19 lucruri în comun (în Uniunpedie): Afix, Categorie gramaticală, Caz (gramatică), Cazul dativ, Consoană, Derivare (lingvistică), Fonetică, Gen gramatical, Limba română, Limba sârbă, Limbă aglutinantă, Limbă flexionară, Lingvistică, Morfofonologie, Număr (gramatică), Paradigmă, Substantiv, Verb, Vocală.
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Alternanță fonetică · Afix și Morfologie (lingvistică) ·
Categorie gramaticală
În lingvistică, termenul categorie gramaticală se găsește cu accepțiuni mai mult sau mai puțin largi în literaturile de specialitate în diferite limbi, uneori și în literatura de aceeași limbă la diferiți autori, ba chiar și la unul și același autor.
Alternanță fonetică și Categorie gramaticală · Categorie gramaticală și Morfologie (lingvistică) ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Alternanță fonetică și Caz (gramatică) · Caz (gramatică) și Morfologie (lingvistică) ·
Cazul dativ
În morfologia unor limbi flexionare și aglutinante, dativul (cf. termenul latinesc dativus, traducere a termenului grecesc cu sensul „caz referitor la actul de a da”Bussmann 1998, p. 273.) este un caz gramatical (ex. I-am dat colegei tale cărțile de spaniolă).
Alternanță fonetică și Cazul dativ · Cazul dativ și Morfologie (lingvistică) ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Alternanță fonetică și Consoană · Consoană și Morfologie (lingvistică) ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Alternanță fonetică și Derivare (lingvistică) · Derivare (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Alternanță fonetică și Fonetică · Fonetică și Morfologie (lingvistică) ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Alternanță fonetică și Gen gramatical · Gen gramatical și Morfologie (lingvistică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Alternanță fonetică și Limba română · Limba română și Morfologie (lingvistică) ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Alternanță fonetică și Limba sârbă · Limba sârbă și Morfologie (lingvistică) ·
Limbă aglutinantă
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă aglutinantă”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, pornind de la verbul latinesc agglutinare „a lipi laolaltă”, desemnează o limbă în care, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe distincte.
Alternanță fonetică și Limbă aglutinantă · Limbă aglutinantă și Morfologie (lingvistică) ·
Limbă flexionară
În domeniul morfologic al tipologiei lingvistice, termenul „limbă flexionară”, creat în 1836 de lingvistul german Wilhelm von Humboldt, desemnează o limbă în care cuvintele sunt dificil de segmentat în morfemele pe care le conținKálmán și Trón 2007, p. 84.
Alternanță fonetică și Limbă flexionară · Limbă flexionară și Morfologie (lingvistică) ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Alternanță fonetică și Lingvistică · Lingvistică și Morfologie (lingvistică) ·
Morfofonologie
În lingvistică, morfofonologia este o ramură al cărei domeniu este o zonă de interferență a morfologiei cu fonologia.
Alternanță fonetică și Morfofonologie · Morfofonologie și Morfologie (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Alternanță fonetică și Număr (gramatică) · Morfologie (lingvistică) și Număr (gramatică) ·
Paradigmă
Paradigma este o construcție mentală larg acceptată, care oferă unei comunități sau unei societăți pe perioadă îndelungată o bază pentru crearea unei identități de sine (a activității de cercetare de exemplu) și astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini.
Alternanță fonetică și Paradigmă · Morfologie (lingvistică) și Paradigmă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Alternanță fonetică și Substantiv · Morfologie (lingvistică) și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Alternanță fonetică și Verb · Morfologie (lingvistică) și Verb ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Alternanță fonetică și Vocală · Morfologie (lingvistică) și Vocală ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică)
- Ceea ce au în comun cu Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică)
- Similarități între Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică)
Comparație între Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică)
Alternanță fonetică are 37 de relații, în timp ce Morfologie (lingvistică) are 60. Așa cum au în comun 19, indicele Jaccard este 19.59% = 19 / (37 + 60).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Alternanță fonetică și Morfologie (lingvistică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: