Bătălia de la Cannae (1018) și Dinastia Drengot

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Bătălia de la Cannae (1018) și Dinastia Drengot

Bătălia de la Cannae (1018) vs. Dinastia Drengot

Cea de a doua bătălie de la Cannae a avut loc în 1018 între bizantinii comandați de catepanul Vasile Boioannes și longobarzii de sub Melus din Bari. Dinastia Drengot a fost o familie normandă de mercenari, una dintre primele care s-a aflat la conducerea Italiei de sud, inițial chemați de către longobarzii din regiune, în slujba cărora au luptat.

Cuceririle normande în Italia de sud

Regatul Siciliei (în verde) la 1154 Cuceririle normande în Italia de sud s-au desfășurat în a doua parte a secolului al XI-lea și în bună parte din secolul al XII-lea, presupunând un număr mare de bătălii și confruntări militare, precum și un număr ridicat de actori independenți efectuând cuceriri în nume propriu.

Bătălia de la Cannae (1018) și Cuceririle normande în Italia de sud · Cuceririle normande în Italia de sud și Dinastia Drengot · Vezi mai mult »

Gilbert Buatère

Gilbert Buatère (n. cca. 985 – d. 1 octombrie 1018) a fost unul dintre primii aventurieri normanzi ajunși în sudul Italiei.

Bătălia de la Cannae (1018) și Gilbert Buatère · Dinastia Drengot și Gilbert Buatère · Vezi mai mult »

Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman

Henric al II-lea Henric al II-lea, supranumit cel Sfânt, (n. 6 mai 973 – d. 13 iulie 1024, Göttingen) a fost cel de-al cincilea și ultimul conducător care a provenit din dinastia ottoniană (numită și dinastia saxonă).

Bătălia de la Cannae (1018) și Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman · Dinastia Drengot și Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman · Vezi mai mult »

Imperiul Roman de Răsărit

Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol.

Bătălia de la Cannae (1018) și Imperiul Roman de Răsărit · Dinastia Drengot și Imperiul Roman de Răsărit · Vezi mai mult »

Longobarzi

Migrația longobarzilor în sec. IV-VIII (albastru) Longobarzii (în latină langobardi; nume alternativ lombarzi) erau triburi germanice - potrivit lui Tacit, din grupul suebilor - originare din nordul Europei, Scandinavia și teritorii astăzi situate în estul Germaniei și Polonia, respectiv între coasta Balticii și fluviul Elba.

Bătălia de la Cannae (1018) și Longobarzi · Dinastia Drengot și Longobarzi · Vezi mai mult »

Melus din Bari

Melus din Bari (Milus sau Meles, în limba italiană: Melo) (d. 1020 a fost un nobil longobard din orașul Bari, în provincia Apulia, ale cărui ambiții de a constitui un stat autonom față de dominația bizantină din sudul Italiei a condus în mod neașteptat la prezența normanzilor în Italia. Împreună cu cumnatul său Dattus, Melus s-a răsculat în anul 1009 împotriva Catepanatul de Italia și la puțină vreme a reușit să ocupe chiar Bari. În anul 1010, răsculații au cucerit Ascoli și Troina, însă noul catapan bizantin, Vasile Mesardonites a revenit cu o puternică armată, drept pentru care Bari a fost recuperat de bizantini la 11 iunie 1011. Melus s-a refugiat sub protecția principelui Guaimar al III-lea de Salerno, iar Dattus la abația benedictină de la Montecassino, unde călugării, având sentimente anti-grecești și aflați sub influența papei Benedict al VIII-lea, i-au oferit un turn fortificat la Garigliano. Cu toate acestea, familia lui Melus a fost capturată de către bizantini și trimisă la Constantinopol. În anul 1016, potrivit cronicarului normand Guglielmo de Apulia, Melus a fost la relicvele puse în legătură cu Sfântul Mihail de la Monte Gargano pentru a se întâlni cu câțiva pelerini normanzi. Cu acestă ocazie, el a solicitat normandului Rainulf Drengot și unei trupe de normanzi exilați de către ducele de Normandia să se alăture răscoalei antibizantine, dându-le asigurări asupra ușurinței cu care s-ar obține victoria și atrăgându-i cu primisiuni asupra abundenței prăzii. Până în 1017, aventurierii normanzi deja ajunseseră în sudul Italiei, unde s-au alăturat forțelor longobarde ale lui Melus la Capua. De acolo, au pornit imediat marșul în interiorul Apuliei, căutând să îi prindă pe bizantini nepregătiți. Obținând o victorie în luna mai pe malurile rîului Fortore asupra trpelor trimise de catapan-ul Leon Tornikios Kontoleon, răsculații au cucerit întreg teritoriul dintre Fortore și Trani până în luna septembrie și au prădat Apulia. Cu toate acestea, în octombrie 1017 situația s-a modificat radical. Noul catapan, Vasile Boiannes, a adunat o puternică forță militară, alături de un contingent al celebrei gărzi a varegilor trimis de împăratul Vasile al II-lea. Vasile Boiannes s-a confruntat cu trupele normanzilor și longobarzilor la Cannae, în chiar locul celebrei bătălii din Antichitate dintre Hanibal și romani. Bătălia s-a soldat cu un dezastru atât pentru normanzi, care l-au pierdut în luptă pe conducătorul lor Gilbert, cât și pentru longobarzi, ai căror comandanți au scăpat doar cu fuga: Melus în "pământurile samnite" (potrivit cronicarului Amato) aflate în posesia papei, iar Dattus din nou la Montecassino. Melus a continuat să străbată sudul și centrul Italiei și chiar în Germania, pentru a găsi noi ajutoare. El a ajuns la curtea împăratului Henric al II-lea din Bamberg. Deși primit cu onoruri și recunoscându-i-se titlul de duce de Apulia de către împărat, el s-a stins din viață doi ani mai târziu, chiar după ce papa Benedict a sosit la Bamberg pentru a-l convinge pe Henric să pornească o contraofensivă împotriva Bizanțului. El se află înmormântat în catedrala din Bamberg.

Bătălia de la Cannae (1018) și Melus din Bari · Dinastia Drengot și Melus din Bari · Vezi mai mult »

Normanzi

* Acest articol se referă la un popor, Normanzii, singular Normand.

Bătălia de la Cannae (1018) și Normanzi · Dinastia Drengot și Normanzi · Vezi mai mult »