Carol cel Mare și Renașterea carolingiană

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Carol cel Mare și Renașterea carolingiană

Carol cel Mare vs. Renașterea carolingiană

Carol cel Mare (în germană Karl I, der Große, latină Carolus Magnus, franceză/engleză Charlemagne), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. Rabanus Maurus (în stânga), prezentat de Alcuin (centru), dedică opera sa arhiepiscopului Otgar de Mainz (dreapta). Renașterea carolingiană a fost o perioadă de reînnoire a culturii și a studiilor în Occident în timpul împăraților carolingeni din secolele VIII-IX.

Imperiul Roman de Apus

Imperiul Roman de Apus se referă la jumătatea de vest a Imperiului Roman, de la diviziunea lui Dioclețian din 285; cealaltă jumătate a Imperiului Roman a fost Imperiul Roman de Răsărit, astăzi cunoscut ca Imperiul Bizantin.

Carol cel Mare și Imperiul Roman de Apus · Imperiul Roman de Apus și Renașterea carolingiană · Vezi mai mult »

Limba latină

Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.

Carol cel Mare și Limba latină · Limba latină și Renașterea carolingiană · Vezi mai mult »

Ludovic cel Pios

Ludovic I cel Pios (în, uneori Louis le Débonnaire, în), (n. 778, la Cassinogilum (localizare nesigură, fie Casseuil aproape de BordeauxAlbert Dauzat et Charles Rostaing, Dictionnaire étymologique des noms de lieux en France, Paris, Librairie Guénégaud, 1989, (Première édition, Paris, 1963), 738 de pagini, ISBN 2-85023-076-6, p. 152., Chasseneuil-du-Poitou în Vienne sau Casseneuil. în Lot-et-Garonne, Franța - d. 20 iunie 840, Ingelheim, în apropiere de Mainz, Germania) a fost rege al Aquitaniei din 781. A fost fiul lui Carol cel Mare și al soției acestuia, Hildegard de Vintzgau. A domnit ca împărat al francilor împreună cu tatăl său din 813, iar singur din 814, după moartea lui Carol cel Mare. A condus imperiul până la moarte, cu excepția perioadei 833-34, când a fost înlăturat de fiii săi, și surghiunit la mănăstirea Soissons. Domnia sa a fost marcată de numeroase amenințări la adresa Imperiului Carolingian: el nu a trebuit doar să țină piept raidurilor vikingilor și presiunii bretonilor, dar și revoltei propriilor săi fii care l-au amenințat deseori. Ambițiile marilor familii aristocratice se manifestau tot mai pregnant, punând în pericol puterea imperială. Ca și majoritatea bărbaților franci, Ludovic, cel de-al doilea fiu al lui Carol cel Mare, se aștepta să-și împartă moștenirea cu frații săi, Carol cel Tânăr și Pepin. Cei doi au murit însă înaintea sa. Ludovic a realizat planuri de a-și împărți imperiul între cei trei fii ai săi din prima căsătorie cu Ermengarde: Lothar I (care a primit titlul de co-împărat), Pepin al Aquitaniei și Ludovic Germanul. După aceea s-a recăsătorit cu Judith de Bavaria, având un al patrulea fiu, Carol cel Pleșuv. Redivizarea imperiului pentru a-l lua pe Carol în considerare i-a determinat pe fiii săi mai mari să pornească o revoltă în 822. Luptele au continuat până la moartea lui Ludovic în 840. Disputa a fost încheiată prin Tratatul de la Verdun din 843, care a împărțit imperiul franc în trei părți.

Carol cel Mare și Ludovic cel Pios · Ludovic cel Pios și Renașterea carolingiană · Vezi mai mult »