Catarism și Ludovic al IX-lea al Franței

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Catarism și Ludovic al IX-lea al Franței

Catarism vs. Ludovic al IX-lea al Franței

Catarismul este o doctrină creștină apărută în Evul Mediu. Ludovic al IX-lea al Franței, cunoscut în general ca Sfântul Ludovic, a fost Rege al Franței din 1226 până la moartea sa.

Catolicism

Catolicismul (din, katholikos, „atoatecuprinzător”) este un sistem doctrinar exprimat în teologia latină și tradiția Bisericii Catolice.

Catarism și Catolicism · Catolicism și Ludovic al IX-lea al Franței · Vezi mai mult »

Creștinism

Răspândirea actuală a creștinismului în lume. Bazilica Sfântul Petru din Roma, cea mai mare biserică din lume și unul dintre cele mai importante centre ale religiei creștine. Creștinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam.

Catarism și Creștinism · Creștinism și Ludovic al IX-lea al Franței · Vezi mai mult »

Cruciadă

Asediul Antiohiei în timpul primei cruciade Cruciadele au fost expediții militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul.

Catarism și Cruciadă · Cruciadă și Ludovic al IX-lea al Franței · Vezi mai mult »

Erezie

Ereziile (gr. hairesis și lat. haeresis opțiune, alegere) sunt un termen istorico-religios și teologic care desemnează un sistem de gândire sau credințe/convingeri contrare unui sistem dominant.

Catarism și Erezie · Erezie și Ludovic al IX-lea al Franței · Vezi mai mult »

Franța

Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.

Catarism și Franța · Franța și Ludovic al IX-lea al Franței · Vezi mai mult »

Ordinul Templierilor

Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon, cunoscuți mai ales sub numele de (cavaleri) templieri sau Ordinul Templului, a fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare (catolice) creștine.Malcolm Barber, The New Knighthood: A History of the Order of the Temple. Cambridge University Press, 1994. ISBN 0-521-42041-5. A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim, ca o organizație militar-călugărească, cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii (călători) creștini în Țara Sfântă. Recunoscut oficial de Biserica catolică, prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere. Ordinul (Organizația) cuprindea călugări militari războinici, călugări capelani și călugări de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscuți la îmbrăcăminte, după o mantie albă cu o cruce roșie, distinctivă, și erau printre cei mai bine echipați, antrenați și disciplinați războinici din perioada cruciadelor.The History Channel, Decoding the Past: The Templar Code, 7 noiembrie 2005, documentar video scris de Marcy Marzuni Membrii Ordinului care nu erau războinici au creat o puternică infrastructură economică în întreaga creștinătate, introducând pentru prima oară proceduri financiare care au reprezentat începutul sistemului bancar, și au construit numeroase fortificații în Europa și Țara Sfântă. Succesul templierilor era strâns legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijiniți de biserica catolică. Când Țara Sfântă a fost pierdută, iar călugării militari templieri au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existența ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile inițiatice secrete ale lor au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franței, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea. Vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv pe Marele Maestru Jacques de Molay, și, după ce le-a obținut mărturisirile prin tortură, i-a ars pe rug.Malcolm Barber, The Trial of the Templars. Cambridge University Press, 1978. ISBN 0-521-45727-0. În 1312, papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forța întregul ordin. Dispariția bruscă a unei componente importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naștere la speculații și legende, care trezesc și astăzi interes.

Catarism și Ordinul Templierilor · Ludovic al IX-lea al Franței și Ordinul Templierilor · Vezi mai mult »