Similarități între Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze au 19 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adjectiv posesiv, Adverb, Afix, Complement direct, Cuvânt, Infinitiv, Limba franceză, Limba română, Numeral, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, Prepoziție, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Sintaxă, Substantiv, Verb.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Complement indirect · Adjectiv și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze ·
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Adjectiv posesiv și Complement indirect · Adjectiv posesiv și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Complement indirect · Adverb și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Complement indirect · Afix și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Complement indirect · Complement direct și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Complement indirect și Cuvânt · Cuvânt și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Complement indirect și Infinitiv · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Infinitiv ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Complement indirect și Limba franceză · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba franceză ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Complement indirect și Limba română · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba română ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Complement indirect și Numeral · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Numeral ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Complement indirect și Parte de vorbire · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Complement indirect și Persoană (gramatică) · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Complement indirect și Predicat · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Predicat ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Complement indirect și Prepoziție · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Prepoziție ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Complement indirect și Pronume personal · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume personal ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Complement indirect și Propoziție gramaticală · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție gramaticală ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Complement indirect și Sintaxă · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Complement indirect și Substantiv · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Complement indirect și Verb · Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
- Ceea ce au în comun cu Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
- Similarități între Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Comparație între Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
Complement indirect are 59 de relații, în timp ce Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze are 151. Așa cum au în comun 19, indicele Jaccard este 9.05% = 19 / (59 + 151).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Complement indirect și Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: