acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Compunere (lingvistică) și Determinant (gramatică)
Compunere (lingvistică) și Determinant (gramatică) au 39 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adverb, Afix, Articol (gramatică), Atribut, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Cazul genitiv, Complement direct, Cuvânt, Cuvânt gramatical, Diasistemul slav de centru-sud, Gen gramatical, Gramatică, Lexic, Limba bosniacă, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba latină, Limba maghiară, Limba muntenegreană, Limba română, Limba sârbă, Literatură, Număr (gramatică), Numeral, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, ..., Prepoziție, Pronume, Propoziție gramaticală, Registru de limbă, Sinonim, Sintaxă, Subordonare (gramatică), Substantiv, Verb. Extinde indicele (9 Mai Mult) »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Compunere (lingvistică) · Adjectiv și Determinant (gramatică) ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Compunere (lingvistică) · Adverb și Determinant (gramatică) ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Compunere (lingvistică) · Afix și Determinant (gramatică) ·
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Articol (gramatică) și Compunere (lingvistică) · Articol (gramatică) și Determinant (gramatică) ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Compunere (lingvistică) · Atribut și Determinant (gramatică) ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Compunere (lingvistică) · Caz (gramatică) și Determinant (gramatică) ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Compunere (lingvistică) · Cazul acuzativ și Determinant (gramatică) ·
Cazul genitiv
În gramatică, genitivul este un caz care exprimă, în sensul cel mai larg, faptul că un obiect (în sens larg) este în raport cu alt obiectČirgić 2010, p. 184 (gramatică muntenegreană).
Cazul genitiv și Compunere (lingvistică) · Cazul genitiv și Determinant (gramatică) ·
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p. 332.
Complement direct și Compunere (lingvistică) · Complement direct și Determinant (gramatică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Compunere (lingvistică) și Cuvânt · Cuvânt și Determinant (gramatică) ·
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Compunere (lingvistică) și Cuvânt gramatical · Cuvânt gramatical și Determinant (gramatică) ·
Diasistemul slav de centru-sud
Diasistemul slav de centru-sud (în limba croată srednjojužnoslavenski dijasistem/dijasustav, centralnojužnoslavenski dijasistem/dijasustav sau centralni južnoslavenski dijasistem/dijasustav) este un termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović pentru a înlocui termenul „limba sârbocroată” sau „croatosârbă”, folosit de lingviști în epoca fostei Iugoslavii și de oficialitățile acestei țări pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croați, bosniaci și muntenegreni.
Compunere (lingvistică) și Diasistemul slav de centru-sud · Determinant (gramatică) și Diasistemul slav de centru-sud ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Compunere (lingvistică) și Gen gramatical · Determinant (gramatică) și Gen gramatical ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Compunere (lingvistică) și Gramatică · Determinant (gramatică) și Gramatică ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Compunere (lingvistică) și Lexic · Determinant (gramatică) și Lexic ·
Limba bosniacă
Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci.
Compunere (lingvistică) și Limba bosniacă · Determinant (gramatică) și Limba bosniacă ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Compunere (lingvistică) și Limba croată · Determinant (gramatică) și Limba croată ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Compunere (lingvistică) și Limba engleză · Determinant (gramatică) și Limba engleză ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Compunere (lingvistică) și Limba franceză · Determinant (gramatică) și Limba franceză ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Compunere (lingvistică) și Limba latină · Determinant (gramatică) și Limba latină ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Compunere (lingvistică) și Limba maghiară · Determinant (gramatică) și Limba maghiară ·
Limba muntenegreană
Limba muntenegreană (crnogorski jezik, црногорски језик) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni.
Compunere (lingvistică) și Limba muntenegreană · Determinant (gramatică) și Limba muntenegreană ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Compunere (lingvistică) și Limba română · Determinant (gramatică) și Limba română ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Compunere (lingvistică) și Limba sârbă · Determinant (gramatică) și Limba sârbă ·
Literatură
Literatura (sau beletristica) este arta compozițiilor scrise.
Compunere (lingvistică) și Literatură · Determinant (gramatică) și Literatură ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Compunere (lingvistică) și Număr (gramatică) · Determinant (gramatică) și Număr (gramatică) ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Compunere (lingvistică) și Numeral · Determinant (gramatică) și Numeral ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Compunere (lingvistică) și Parte de vorbire · Determinant (gramatică) și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Compunere (lingvistică) și Persoană (gramatică) · Determinant (gramatică) și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Compunere (lingvistică) și Predicat · Determinant (gramatică) și Predicat ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Compunere (lingvistică) și Prepoziție · Determinant (gramatică) și Prepoziție ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Compunere (lingvistică) și Pronume · Determinant (gramatică) și Pronume ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Compunere (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Determinant (gramatică) și Propoziție gramaticală ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Compunere (lingvistică) și Registru de limbă · Determinant (gramatică) și Registru de limbă ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Compunere (lingvistică) și Sinonim · Determinant (gramatică) și Sinonim ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Compunere (lingvistică) și Sintaxă · Determinant (gramatică) și Sintaxă ·
Subordonare (gramatică)
În gramatică, subordonarea este unul dintre raporturile sintactice.
Compunere (lingvistică) și Subordonare (gramatică) · Determinant (gramatică) și Subordonare (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Compunere (lingvistică) și Substantiv · Determinant (gramatică) și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Compunere (lingvistică) și Verb · Determinant (gramatică) și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Compunere (lingvistică) și Determinant (gramatică)
- Ceea ce au în comun cu Compunere (lingvistică) și Determinant (gramatică)
- Similarități între Compunere (lingvistică) și Determinant (gramatică)
Comparație între Compunere (lingvistică) și Determinant (gramatică)
Compunere (lingvistică) are 164 de relații, în timp ce Determinant (gramatică) are 79. Așa cum au în comun 39, indicele Jaccard este 16.05% = 39 / (164 + 79).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Compunere (lingvistică) și Determinant (gramatică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
