acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Contragere și Propoziție gramaticală
Contragere și Propoziție gramaticală au 28 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Atribut, Complement, Comunicare, Conjuncție, Desinență, Elipsă (lingvistică), Frază, Gramatică, Imperativ, Infinitiv, Limba franceză, Limba română, Limba sârbă, Limbă standard, Locuțiune, Mod (gramatică), Nume predicativ, Parte de propoziție, Predicat, Registru de limbă, Sintaxă, Subiect (dezambiguizare), Substantiv, Timp (gramatică), Verb, Verb copulativ, Vocală.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Contragere · Adjectiv și Propoziție gramaticală ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Contragere · Atribut și Propoziție gramaticală ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Contragere · Complement și Propoziție gramaticală ·
Comunicare
Acest articol tratează comunicarea între doi oameni din punct de vedere general.
Comunicare și Contragere · Comunicare și Propoziție gramaticală ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Contragere · Conjuncție și Propoziție gramaticală ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Contragere și Desinență · Desinență și Propoziție gramaticală ·
Elipsă (lingvistică)
În lingvistică și în retorică, termenul elipsă (Grevisse și Goosse 2007, p. 226-228., dar în numeroase cazuri nu provoacă incorectitudine. Aceasta este definiția cea mai largă a elipsei, folosită în lingvistică. Din punctul de vedere al modului de înțelegere a ceea ce este omis prin elipsă, în lingvistică există de asemenea o interpretare în sens larg, considerându-se că este vorba de elipsă în următoarele cazuri.
Contragere și Elipsă (lingvistică) · Elipsă (lingvistică) și Propoziție gramaticală ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Contragere și Frază · Frază și Propoziție gramaticală ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Contragere și Gramatică · Gramatică și Propoziție gramaticală ·
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Contragere și Imperativ · Imperativ și Propoziție gramaticală ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Contragere și Infinitiv · Infinitiv și Propoziție gramaticală ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Contragere și Limba franceză · Limba franceză și Propoziție gramaticală ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Contragere și Limba română · Limba română și Propoziție gramaticală ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Contragere și Limba sârbă · Limba sârbă și Propoziție gramaticală ·
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Contragere și Limbă standard · Limbă standard și Propoziție gramaticală ·
Locuțiune
Locuțiunea este, în gramatică și în lexicologie, un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.
Contragere și Locuțiune · Locuțiune și Propoziție gramaticală ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Contragere și Mod (gramatică) · Mod (gramatică) și Propoziție gramaticală ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Contragere și Nume predicativ · Nume predicativ și Propoziție gramaticală ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Contragere și Parte de propoziție · Parte de propoziție și Propoziție gramaticală ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Contragere și Predicat · Predicat și Propoziție gramaticală ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Contragere și Registru de limbă · Propoziție gramaticală și Registru de limbă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Contragere și Sintaxă · Propoziție gramaticală și Sintaxă ·
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Contragere și Subiect (dezambiguizare) · Propoziție gramaticală și Subiect (dezambiguizare) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Contragere și Substantiv · Propoziție gramaticală și Substantiv ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Contragere și Timp (gramatică) · Propoziție gramaticală și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Contragere și Verb · Propoziție gramaticală și Verb ·
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Contragere și Verb copulativ · Propoziție gramaticală și Verb copulativ ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Contragere și Propoziție gramaticală
- Ceea ce au în comun cu Contragere și Propoziție gramaticală
- Similarități între Contragere și Propoziție gramaticală
Comparație între Contragere și Propoziție gramaticală
Contragere are 115 de relații, în timp ce Propoziție gramaticală are 78. Așa cum au în comun 28, indicele Jaccard este 14.51% = 28 / (115 + 78).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Contragere și Propoziție gramaticală. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
