Similarități între Conversiune (lingvistică) și Glosar de lingvistică
Conversiune (lingvistică) și Glosar de lingvistică au 41 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Adverb, Afix, Articol hotărât, Atribut, Caz (gramatică), Cazul instrumental, Complement, Conjuncție, Croația, Cuvânt, Derivare (lingvistică), Desinență, Gen gramatical, Gerunziu, Gramatică, Infinitiv, Interjecție, Lexic, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba latină, Limba maghiară, Limba română, Limbi romanice, Lingvistică, Morfologie (lingvistică), Număr (gramatică), Nume predicativ, ..., Numeral, Parte de vorbire, Participiu, Prepoziție, Pronume, Propoziție gramaticală, Semantică, Sintagmă, Sintaxă, Substantiv, Verb. Extinde indicele (11 Mai Mult) »
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Conversiune (lingvistică) · Adjectiv și Glosar de lingvistică ·
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Adverb și Conversiune (lingvistică) · Adverb și Glosar de lingvistică ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Conversiune (lingvistică) · Afix și Glosar de lingvistică ·
Articol hotărât
În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.
Articol hotărât și Conversiune (lingvistică) · Articol hotărât și Glosar de lingvistică ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Conversiune (lingvistică) · Atribut și Glosar de lingvistică ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Conversiune (lingvistică) · Caz (gramatică) și Glosar de lingvistică ·
Cazul instrumental
În gramatica unor limbi flexionare și aglutinante, instrumentalul este un caz.
Cazul instrumental și Conversiune (lingvistică) · Cazul instrumental și Glosar de lingvistică ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Conversiune (lingvistică) · Complement și Glosar de lingvistică ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Conversiune (lingvistică) · Conjuncție și Glosar de lingvistică ·
Croația
Croația (în), oficial Republica Croația (în) este o țară aflată la limita între Europa Centrală și cea de Sud-Est, pe țărmul estic al Mării Adriatice.
Conversiune (lingvistică) și Croația · Croația și Glosar de lingvistică ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Conversiune (lingvistică) și Cuvânt · Cuvânt și Glosar de lingvistică ·
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p. 149.
Conversiune (lingvistică) și Derivare (lingvistică) · Derivare (lingvistică) și Glosar de lingvistică ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Conversiune (lingvistică) și Desinență · Desinență și Glosar de lingvistică ·
Gen gramatical
În lingvistică, genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza căreia substantivele sunt grupate în clase precum masculine, feminine, neutre, animate, inanimate.
Conversiune (lingvistică) și Gen gramatical · Gen gramatical și Glosar de lingvistică ·
Gerunziu
În structura morfologică a unor limbi, gerunziul este o formă verbală nepersonală inclusă de tradiția unor gramatici, cum este cea română sau cea franceză, printre moduriBidu-Vrănceanu et al., p. 220.
Conversiune (lingvistică) și Gerunziu · Gerunziu și Glosar de lingvistică ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Conversiune (lingvistică) și Gramatică · Glosar de lingvistică și Gramatică ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Conversiune (lingvistică) și Infinitiv · Glosar de lingvistică și Infinitiv ·
Interjecție
În gramatica tradițională, interjecția este o parte de vorbire neflexibilă folosită de obicei exclamativ, care exprimă o senzație, un sentiment, o stare fizică sau sufletească, o manifestare de voință, un îndemn, o chemare etc.
Conversiune (lingvistică) și Interjecție · Glosar de lingvistică și Interjecție ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Conversiune (lingvistică) și Lexic · Glosar de lingvistică și Lexic ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Conversiune (lingvistică) și Limba croată · Glosar de lingvistică și Limba croată ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Conversiune (lingvistică) și Limba engleză · Glosar de lingvistică și Limba engleză ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Conversiune (lingvistică) și Limba franceză · Glosar de lingvistică și Limba franceză ·
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Conversiune (lingvistică) și Limba latină · Glosar de lingvistică și Limba latină ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Conversiune (lingvistică) și Limba maghiară · Glosar de lingvistică și Limba maghiară ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Conversiune (lingvistică) și Limba română · Glosar de lingvistică și Limba română ·
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Conversiune (lingvistică) și Limbi romanice · Glosar de lingvistică și Limbi romanice ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Conversiune (lingvistică) și Lingvistică · Glosar de lingvistică și Lingvistică ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Conversiune (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Glosar de lingvistică și Morfologie (lingvistică) ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Conversiune (lingvistică) și Număr (gramatică) · Glosar de lingvistică și Număr (gramatică) ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Conversiune (lingvistică) și Nume predicativ · Glosar de lingvistică și Nume predicativ ·
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Conversiune (lingvistică) și Numeral · Glosar de lingvistică și Numeral ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Conversiune (lingvistică) și Parte de vorbire · Glosar de lingvistică și Parte de vorbire ·
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Conversiune (lingvistică) și Participiu · Glosar de lingvistică și Participiu ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Conversiune (lingvistică) și Prepoziție · Glosar de lingvistică și Prepoziție ·
Pronume
În gramatica tradițională, pronumele (Bidu-Vrănceanu 1997, pp. 389–390.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, p. 957.Crystal 2008, pp. 391–392.Dubois 2002, pp. 382–383.Kugler și Laczkó 2000, p. 152.Bokor 2007, pp. 228–229.. În limbile flexionare și în cele aglutinante, pronumele sunt apropiate morfologic și sintactic de substantive. Unora dintre ele le corespund adjective pronominale, apropiate din aceste puncte de vedere de adjectivele propriu-zise.
Conversiune (lingvistică) și Pronume · Glosar de lingvistică și Pronume ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Conversiune (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Glosar de lingvistică și Propoziție gramaticală ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Conversiune (lingvistică) și Semantică · Glosar de lingvistică și Semantică ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Conversiune (lingvistică) și Sintagmă · Glosar de lingvistică și Sintagmă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Conversiune (lingvistică) și Sintaxă · Glosar de lingvistică și Sintaxă ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Conversiune (lingvistică) și Substantiv · Glosar de lingvistică și Substantiv ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Conversiune (lingvistică) și Verb · Glosar de lingvistică și Verb ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Conversiune (lingvistică) și Glosar de lingvistică
- Ceea ce au în comun cu Conversiune (lingvistică) și Glosar de lingvistică
- Similarități între Conversiune (lingvistică) și Glosar de lingvistică
Comparație între Conversiune (lingvistică) și Glosar de lingvistică
Conversiune (lingvistică) are 59 de relații, în timp ce Glosar de lingvistică are 626. Așa cum au în comun 41, indicele Jaccard este 5.99% = 41 / (59 + 626).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Conversiune (lingvistică) și Glosar de lingvistică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: