Similarități între Cuvintele funcționale în limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică)
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică) au 22 lucruri în comun (în Uniunpedie): Afix, Caz (gramatică), Cazul acuzativ, Complement, Complement indirect, Cuvânt, Desinență, Gramatică, Infinitiv, Lexic, Limba maghiară, Limba română, Parte de vorbire, Postpoziție, Prepoziție, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Sinonim, Sintaxă, Substantiv, Verb, Verb copulativ.
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Afix și Tranzitivitate (gramatică) ·
Caz (gramatică)
În unele limbi flexionare și în cele aglutinante, cazul este o categorie gramaticală caracteristică părților de vorbire nominale (substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul), unul din mijloacele morfologice prin care se exprimă funcțiile sintactice ale acestora în cadrul propozițieiConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Caz (gramatică) și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Caz (gramatică) și Tranzitivitate (gramatică) ·
Cazul acuzativ
În gramatica unor limbi flexionare și a celor aglutinante, acuzativul este cazul gramatical la care părțile de vorbire nominale (de exemplu substantivul) au funcția fundamentală de complement directConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cazul acuzativ și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Cazul acuzativ și Tranzitivitate (gramatică) ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Complement și Tranzitivitate (gramatică) ·
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Complement indirect și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Complement indirect și Tranzitivitate (gramatică) ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Cuvintele funcționale în limba maghiară · Cuvânt și Tranzitivitate (gramatică) ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Desinență · Desinență și Tranzitivitate (gramatică) ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Gramatică · Gramatică și Tranzitivitate (gramatică) ·
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Infinitiv · Infinitiv și Tranzitivitate (gramatică) ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Lexic · Lexic și Tranzitivitate (gramatică) ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Limba maghiară · Limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică) ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Limba română · Limba română și Tranzitivitate (gramatică) ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Parte de vorbire · Parte de vorbire și Tranzitivitate (gramatică) ·
Postpoziție
În gramatică, postpoziția este un cuvânt gramatical (numit și funcțional) propriu unor limbi, care este plasat după un cuvânt parte de vorbire nominală (substantiv, pronume), pentru a forma cu acesta un complement pe care îl leagă de verbul său regent.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Postpoziție · Postpoziție și Tranzitivitate (gramatică) ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Prepoziție · Prepoziție și Tranzitivitate (gramatică) ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Pronume personal · Pronume personal și Tranzitivitate (gramatică) ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Tranzitivitate (gramatică) ·
Sinonim
În semantică, sinonime sunt, conform definiției celei mai generale, două sau mai multe entități lingvistice între care există o relație de similitudine de sensBidu-Vrănceanu 1997, p. 457-459.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Sinonim · Sinonim și Tranzitivitate (gramatică) ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Sintaxă · Sintaxă și Tranzitivitate (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Substantiv · Substantiv și Tranzitivitate (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Verb · Tranzitivitate (gramatică) și Verb ·
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Cuvintele funcționale în limba maghiară și Verb copulativ · Tranzitivitate (gramatică) și Verb copulativ ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Cuvintele funcționale în limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică)
- Ceea ce au în comun cu Cuvintele funcționale în limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică)
- Similarități între Cuvintele funcționale în limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică)
Comparație între Cuvintele funcționale în limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică)
Cuvintele funcționale în limba maghiară are 91 de relații, în timp ce Tranzitivitate (gramatică) are 48. Așa cum au în comun 22, indicele Jaccard este 15.83% = 22 / (91 + 48).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Cuvintele funcționale în limba maghiară și Tranzitivitate (gramatică). Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: