acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Elipsă (lingvistică) și Glosar de lingvistică
Elipsă (lingvistică) și Glosar de lingvistică au 54 lucruri în comun (în Uniunpedie): Abatere (lingvistică), Accent, Afix, Atribut, Complement, Complement circumstanțial, Conjuncție, Context (lingvistică), Cuvânt, Desinență, Dialog, Enunț (lingvistică), Frază, Gramatică, Imperativ, Indicativ, Intonație, Lexic, Limba croată, Limba franceză, Limba maghiară, Limba maternă, Limba română, Limba rusă, Limba sârbă, Limbă (comunicare), Lingvistică, Literatură, Mod (gramatică), Morfologie (lingvistică), ..., Negație (gramatică), Nume predicativ, Parte de propoziție, Parte de vorbire, Persoană (gramatică), Predicat, Prepoziție, Pronume personal, Propoziție gramaticală, Punctuație, Redundanță (lingvistică), Registru de limbă, Retorică, Sintagmă, Sintaxă, Stilistică, Subiect (gramatică), Substantiv, Terminologie, Timp (gramatică), Verb, Verb auxiliar, Verb copulativ, Vorbire. Extinde indicele (24 Mai Mult) »
Abatere (lingvistică)
În lingvistică, termenul abatere (eroare, greșeală, incorectitudine) denumește în general nerespectarea unei reguli în folosirea unei limbiBidu-Vrănceanu 1997, p. 11.
Abatere (lingvistică) și Elipsă (lingvistică) · Abatere (lingvistică) și Glosar de lingvistică ·
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Accent și Elipsă (lingvistică) · Accent și Glosar de lingvistică ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Elipsă (lingvistică) · Afix și Glosar de lingvistică ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Elipsă (lingvistică) · Atribut și Glosar de lingvistică ·
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Complement și Elipsă (lingvistică) · Complement și Glosar de lingvistică ·
Complement circumstanțial
În sintaxa tradițională, complementul circumstanțial (prescurtat CC) este o specie de complement format dintr-un ansamblu eterogen de subspecii definite în primul rând semanticBidu-Vrănceanu 1997, p. 101.
Complement circumstanțial și Elipsă (lingvistică) · Complement circumstanțial și Glosar de lingvistică ·
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp. 127–128.
Conjuncție și Elipsă (lingvistică) · Conjuncție și Glosar de lingvistică ·
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Context (lingvistică) și Elipsă (lingvistică) · Context (lingvistică) și Glosar de lingvistică ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Elipsă (lingvistică) · Cuvânt și Glosar de lingvistică ·
Desinență
În morfologie, desinența (de la cuvântul din latina medievală desinentia „ceea ce cade la sfârșit”) este un sufix prezent la sfârșitul unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinență și Elipsă (lingvistică) · Desinență și Glosar de lingvistică ·
Dialog
Diogene Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea directă dintre două sau mai multe personaje.
Dialog și Elipsă (lingvistică) · Dialog și Glosar de lingvistică ·
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Elipsă (lingvistică) și Enunț (lingvistică) · Enunț (lingvistică) și Glosar de lingvistică ·
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Elipsă (lingvistică) și Frază · Frază și Glosar de lingvistică ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Elipsă (lingvistică) și Gramatică · Glosar de lingvistică și Gramatică ·
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Elipsă (lingvistică) și Imperativ · Glosar de lingvistică și Imperativ ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Elipsă (lingvistică) și Indicativ · Glosar de lingvistică și Indicativ ·
Intonație
În prozodie, termenul intonație are mai multe accepțiuni.
Elipsă (lingvistică) și Intonație · Glosar de lingvistică și Intonație ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Elipsă (lingvistică) și Lexic · Glosar de lingvistică și Lexic ·
Limba croată
Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.
Elipsă (lingvistică) și Limba croată · Glosar de lingvistică și Limba croată ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Elipsă (lingvistică) și Limba franceză · Glosar de lingvistică și Limba franceză ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Elipsă (lingvistică) și Limba maghiară · Glosar de lingvistică și Limba maghiară ·
Limba maternă
Naxcivan, Azerbaijan Limba maternă este prima limbă învățată de o persoană de obicei în copilărie, în familie.
Elipsă (lingvistică) și Limba maternă · Glosar de lingvistică și Limba maternă ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Elipsă (lingvistică) și Limba română · Glosar de lingvistică și Limba română ·
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Elipsă (lingvistică) și Limba rusă · Glosar de lingvistică și Limba rusă ·
Limba sârbă
limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.
Elipsă (lingvistică) și Limba sârbă · Glosar de lingvistică și Limba sârbă ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Elipsă (lingvistică) și Limbă (comunicare) · Glosar de lingvistică și Limbă (comunicare) ·
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Elipsă (lingvistică) și Lingvistică · Glosar de lingvistică și Lingvistică ·
Literatură
Literatura (sau beletristica) este arta compozițiilor scrise.
Elipsă (lingvistică) și Literatură · Glosar de lingvistică și Literatură ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Elipsă (lingvistică) și Mod (gramatică) · Glosar de lingvistică și Mod (gramatică) ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Elipsă (lingvistică) și Morfologie (lingvistică) · Glosar de lingvistică și Morfologie (lingvistică) ·
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Elipsă (lingvistică) și Negație (gramatică) · Glosar de lingvistică și Negație (gramatică) ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Elipsă (lingvistică) și Nume predicativ · Glosar de lingvistică și Nume predicativ ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Elipsă (lingvistică) și Parte de propoziție · Glosar de lingvistică și Parte de propoziție ·
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Elipsă (lingvistică) și Parte de vorbire · Glosar de lingvistică și Parte de vorbire ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Elipsă (lingvistică) și Persoană (gramatică) · Glosar de lingvistică și Persoană (gramatică) ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Elipsă (lingvistică) și Predicat · Glosar de lingvistică și Predicat ·
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical. În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latină. Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții” sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.
Elipsă (lingvistică) și Prepoziție · Glosar de lingvistică și Prepoziție ·
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Elipsă (lingvistică) și Pronume personal · Glosar de lingvistică și Pronume personal ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Elipsă (lingvistică) și Propoziție gramaticală · Glosar de lingvistică și Propoziție gramaticală ·
Punctuație
Termenul punctuație se poate referi atât la sistemul de semne grafice convenționale care au rolul de a marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc.
Elipsă (lingvistică) și Punctuație · Glosar de lingvistică și Punctuație ·
Redundanță (lingvistică)
În lingvistică, termenul redundanță denumește prezența mai mult decât o singură dată a unei informații într-un același enunțBussmann 1998, p. 988.
Elipsă (lingvistică) și Redundanță (lingvistică) · Glosar de lingvistică și Redundanță (lingvistică) ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Elipsă (lingvistică) și Registru de limbă · Glosar de lingvistică și Registru de limbă ·
Retorică
Retorica (gr., rhêtôr, orator, învățător, lat. retorica, oratoria) este arta de a vorbi bine cu scopul de a convinge.
Elipsă (lingvistică) și Retorică · Glosar de lingvistică și Retorică ·
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Elipsă (lingvistică) și Sintagmă · Glosar de lingvistică și Sintagmă ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Elipsă (lingvistică) și Sintaxă · Glosar de lingvistică și Sintaxă ·
Stilistică
Stilistica este o ramură a lingvisticii care studiază stilul exprimării verbale din opere scrise, mai ales cel al operelor literare.
Elipsă (lingvistică) și Stilistică · Glosar de lingvistică și Stilistică ·
Subiect (gramatică)
În sintaxa tradițională, subiectul este acea „parte principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Elipsă (lingvistică) și Subiect (gramatică) · Glosar de lingvistică și Subiect (gramatică) ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Elipsă (lingvistică) și Substantiv · Glosar de lingvistică și Substantiv ·
Terminologie
Cuvântul „terminologie” are două accepțiuni.
Elipsă (lingvistică) și Terminologie · Glosar de lingvistică și Terminologie ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Elipsă (lingvistică) și Timp (gramatică) · Glosar de lingvistică și Timp (gramatică) ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Elipsă (lingvistică) și Verb · Glosar de lingvistică și Verb ·
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Elipsă (lingvistică) și Verb auxiliar · Glosar de lingvistică și Verb auxiliar ·
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Elipsă (lingvistică) și Verb copulativ · Glosar de lingvistică și Verb copulativ ·
Vorbire
Vorbirea este o formă vocalizată de comunicare umană.
Elipsă (lingvistică) și Vorbire · Glosar de lingvistică și Vorbire ·
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Elipsă (lingvistică) și Glosar de lingvistică
- Ceea ce au în comun cu Elipsă (lingvistică) și Glosar de lingvistică
- Similarități între Elipsă (lingvistică) și Glosar de lingvistică
Comparație între Elipsă (lingvistică) și Glosar de lingvistică
Elipsă (lingvistică) are 95 de relații, în timp ce Glosar de lingvistică are 626. Așa cum au în comun 54, indicele Jaccard este 7.49% = 54 / (95 + 626).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Elipsă (lingvistică) și Glosar de lingvistică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
