Cuprins
48 relaţii: Alexandru Ciorănescu, Analogie (lingvistică), Angela Bidu-Vrănceanu, Antichitatea, Asterisc, Împrumut (lingvistică), Câmp lexical, Civilizație, Compunere (lingvistică), Consoană, Cultură, Cuvânt, Derivare (lingvistică), Dicționar, Etimologie populară, Fonetică, Formare de cuvinte, Geografie, Istorie, Latina vulgară, Limba engleză, Limba germană, Limba greacă, Limba greacă modernă, Limba latină, Limba maghiară, Limba protogermanică, Limba protoindo-europeană, Limba română, Limba rusă, Limba sanscrită, Limba slavă veche, Limbă (dezambiguizare), Limbi fino-ugrice, Limbi germanice, Limbi romanice, Lingvistică, Lingvistică comparativă, Lingvistică istorică, Politică, Proteză (lingvistică), Protolimbă, Rădăcină și radical (lingvistică), Secolul al XIX-lea, Semantică, Sincronie și diacronie, Sunet (fonetică), Vocală.
Alexandru Ciorănescu
Alexandru Ciorănescu a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român care a trăit în exil între 1946 și 1999.
Vedea Etimologie și Alexandru Ciorănescu
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Etimologie și Analogie (lingvistică)
Angela Bidu-Vrănceanu
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.
Vedea Etimologie și Angela Bidu-Vrănceanu
Antichitatea
Antichitatea este epoca istorică de la inventarea scrierii și începutul înregistrărilor istorice până la debutul Evului Mediu.
Vedea Etimologie și Antichitatea
Asterisc
Asteriscul (*) (din latină asteriscum „steluță”, ← greacă ἀστερίσκος) este un semn tipografic convențional, în formă de steluță (cu șase brațe, nu cu cinci).
Vedea Etimologie și Asterisc
Împrumut (lingvistică)
În lingvistica comparativă, lingvistica istorică și sociolingvistică, termenul împrumut denumește preluarea unor elemente lingvistice de către un idiom (limbă, dialect) de la alt idiomCrystal 2008, p. 58.
Vedea Etimologie și Împrumut (lingvistică)
Câmp lexical
În lingvistică, termenii câmp lexical și câmp semantic denumesc ansambluri formate cu scopul de a grupa cuvintele în diverse clase pe baza ariei de semnificație acoperită de ele, pornind de la diverse câmpuri noționale în care se încadrează cuvintele.
Vedea Etimologie și Câmp lexical
Civilizație
Oraşele sunt un simbol important al civilizației Civilizația (din lat. civis.
Vedea Etimologie și Civilizație
Compunere (lingvistică)
În lingvistică, termenul „compunere” denumește un procedeu intern de îmbogățire a lexicului, care constă în formarea de cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există independent, sau din două asemenea elemente.
Vedea Etimologie și Compunere (lingvistică)
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Vedea Etimologie și Consoană
Cultură
Cultura, care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se referă în general la o activitate umană.
Vedea Etimologie și Cultură
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Etimologie și Cuvânt
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p.
Vedea Etimologie și Derivare (lingvistică)
Dicționar
Dicționar de latină în mai multe volume Un dicționar sau lexicon este o lucrare lexicografică care cuprinde o parte semnificativă dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al științei, literaturii, artei etc., așezate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică), având în general definiția sensurilor cuvântului împreună cu pronunție, etimologie și alte informații, sau o listă de cuvinte însoțite de traducerile lor într-o altă limbă.
Vedea Etimologie și Dicționar
Etimologie populară
În lingvistică, etimologia populară este un fenomen prin care vorbitorul modifică un cuvânt sau un grup de cuvinte necunoscut pentru el (de obicei recent intrat în limbă), sub influența altui cuvânt sau grup de la care crede că provine, din cauza unei asemănări de formă, de sens sau a altei asocieri Bidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Etimologie și Etimologie populară
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Etimologie și Fonetică
Formare de cuvinte
În lingvistică, sintagma „formare de cuvinte” denumește principalul mijloc intern de îmbogățire a lexicului limbii, un ansamblu de procedee de creare a unor unități lexicale noi, pe baza unui material lingvistic preexistent în aceastaBidu-Vrănceanu 1997, p. 207–208.
Vedea Etimologie și Formare de cuvinte
Geografie
Harta Pământului Geografia (din grecescul γεωγραφία—geographia, însemnând „a descrie pământul”) este știința care studiază relieful, terenurile, trăsăturile, locuitorii și fenomenele Pământului.
Vedea Etimologie și Geografie
Istorie
Istoria este știința care studiază evoluția societății umane de la apariția omului până în prezent.
Vedea Etimologie și Istorie
Latina vulgară
Imperiului Roman, era diferită de latina clasică cunoscută din literatura latină. Latina vulgară, uneori numită și Latina Vorbită, a fost o limbă italică folosită în Europa, în teritorii ale țărilor actuale: Franța, Belgia, Italia, Spania, România, Portugalia, Croația și altele.
Vedea Etimologie și Latina vulgară
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Vedea Etimologie și Limba engleză
Limba germană
Limba germană (în germană deutsche Sprache, uzual Deutsch) aparține grupului vestic al limbilor germanice.
Vedea Etimologie și Limba germană
Limba greacă
Greaca (Ελληνικά, citit simplificat /elini'ka/) este o limbă indo-europeană, vorbită în Grecia începând cel puțin cu secolul XVII î.Hr..
Vedea Etimologie și Limba greacă
Limba greacă modernă
Limba greacă modernă sau neogreacă, în original Νέα Ελληνικά sau Νεοελληνική, cunoscută și ca Ρωμαίικα, se referă la cea de-a cincea etapă din evoluția limbii grecești, după greaca miceniană, greaca antică, cea a perioadei elenistice și cea medievală.
Vedea Etimologie și Limba greacă modernă
Limba latină
Cel mai vechi text latin Latina era limba vorbită în Antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium.
Vedea Etimologie și Limba latină
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Vedea Etimologie și Limba maghiară
Limba protogermanică
Limba protogermanică (sau german(ic)a comună) este limba ce reprezintă strămoșul comun ipotetic (protolimba tuturor limbilor germanice, printre care se numără și engleza modernă, olandeza și germana. Limba protogermanică nu este confirmată în mod direct prin intermediul unui text, ci a fost construită cu ajutorul unor metode comparative.
Vedea Etimologie și Limba protogermanică
Limba protoindo-europeană
Expansiunea indo-europenilor din nordul Caucazului Limba protoindo-europeană (PIE) este strămoșul ipotetic al tuturor limbilor indo-europene, din care fac parte majoritatea limbilor europene (inclusiv româna).
Vedea Etimologie și Limba protoindo-europeană
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Etimologie și Limba română
Limba rusă
Limba rusă aparține grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene.
Vedea Etimologie și Limba rusă
Limba sanscrită
Fragment scanat din Biblia scrisă în sanscrită, publicată la 1863 (azi, acest exemplar nu mai e protejat de drepturile de proprietate intelectuală). Limba sanscrită (în) este una dintre primele limbi indo-europene scrise.
Vedea Etimologie și Limba sanscrită
Limba slavă veche
Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune).
Vedea Etimologie și Limba slavă veche
Limbă (dezambiguizare)
Termenul limbă se poate referi la.
Vedea Etimologie și Limbă (dezambiguizare)
Limbi fino-ugrice
Limbile fino-ugrice sunt o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind maghiara, estona și finlandeza.
Vedea Etimologie și Limbi fino-ugrice
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Vedea Etimologie și Limbi germanice
Limbi romanice
Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară.
Vedea Etimologie și Limbi romanice
Lingvistică
Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.
Vedea Etimologie și Lingvistică
Lingvistică comparativă
Lingvistica comparativă (sau lingvistica comparată, numită mai demult filologie comparată) este o ramură a lingvisticii istorice.
Vedea Etimologie și Lingvistică comparativă
Lingvistică istorică
Lingvistica istorică este ramura lingvisticii care se ocupă cu studiul schimbării limbilor în timp.
Vedea Etimologie și Lingvistică istorică
Politică
Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între diversele categorii și grupuri sociale, între partidele politice, între națiuni ș.a.m.d.
Vedea Etimologie și Politică
Proteză (lingvistică)
În lingvistică, termenul proteză (cf. prothesis Bidu-Vrănceanu 1997, p. 393.Constantinescu-Dobridor, articolul.Iarțeva 1990, articolul „proteză”.Bussmann 1998, p. 963.Dubois 2002, p. 388.Ladan 2005, articolul.Crystal 2008, p. 398.Szathmári 2008, articolul Protézis..
Vedea Etimologie și Proteză (lingvistică)
Protolimbă
În lingvistica istorică, o protolimbă este o limbă de cele mai multe ori neatestată, dar uneori atestată (de exemplu limba latină), din care a evoluat un grup de limbi înruditeBidu-Vrănceanu 1997, p. 393.
Vedea Etimologie și Protolimbă
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Vedea Etimologie și Rădăcină și radical (lingvistică)
Secolul al XIX-lea
Antoine-Jean Gros, ''Surrender of Madrid'', 1808 Abraham Lincoln Harta lumii în 1897 Secolul al XIX-lea este o perioadă din istoria omenirii, cuprinsă între 1801 și 1900, caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale.
Vedea Etimologie și Secolul al XIX-lea
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Vedea Etimologie și Semantică
Sincronie și diacronie
Termenii sincronie și diacronie, introduși în lingvistică de lingvistul elvețian Ferdinand de Saussure, fondatorul curentului structuralist, prin cursul său de lingvistică generală publicat postum în 1916, denumesc două ipostaze ale unei limbi și două perspective ale studierii ei.
Vedea Etimologie și Sincronie și diacronie
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Etimologie și Sunet (fonetică)
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Vedea Etimologie și Vocală