Siglă
Uniunpedie
Comunicare
acum pe Google Play
Nou! Descarcati Uniunpedie pe dispozitivul Android™!
Gratuit
acces mai rapid decât browser-ul!
 

Fonem și Glosar de lingvistică

Comenzi rapide: Diferențele, Similarități, Jaccard Similitudine Coeficient, Bibliografie.

Diferența între Fonem și Glosar de lingvistică

Fonem vs. Glosar de lingvistică

În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică. Acesta este un glosar de termeni utilizați în lingvistică.

Similarități între Fonem și Glosar de lingvistică

Fonem și Glosar de lingvistică au 30 lucruri în comun (în Uniunpedie): Alfabet, Alfabetul chirilic, Alfabetul latin, Asimilație (lingvistică), Consoană, Consoană sonoră, Consoană surdă, Context (lingvistică), Cuvânt, Fonetică, Fonologie, Gramatică, Imperativ, Lexic, Limba croată, Limba engleză, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limba sârbă, Limba turcă, Limbă (comunicare), Lingvistică, Morfem, Morfologie (lingvistică), Ortografie, Ortografie fonemică, Sunet (fonetică), Vocală, Vorbire.

Alfabet

În scriere, un alfabet, în limba greacă veche ἀλφάβητος alphábētos, din numele primelor două litere ale alfabetului grec, alfa (α) și beta (β), este un sistem de scriere compus dintr-o serie de semne grafice numite litere, în care fiecare corespunde, de regulă, unui fonem sau sunet, uneori unei suite relativ scurte de sunete ale unei limbiBussmann 1998, p. 45-46.

Alfabet și Fonem · Alfabet și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Alfabetul chirilic

Fără descriere.

Alfabetul chirilic și Fonem · Alfabetul chirilic și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Alfabetul latin

right Alfabetul latin, cunoscut și ca alfabetul roman, este un sistem de scriere folosit prima dată de către romani, ca să scrie în latină.

Alfabetul latin și Fonem · Alfabetul latin și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Asimilație (lingvistică)

În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 71–72.

Asimilație (lingvistică) și Fonem · Asimilație (lingvistică) și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Consoană

O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.

Consoană și Fonem · Consoană și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Consoană sonoră

Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.

Consoană sonoră și Fonem · Consoană sonoră și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Consoană surdă

Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.

Consoană surdă și Fonem · Consoană surdă și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Context (lingvistică)

Termenul context se referă la origine la textul scris.

Context (lingvistică) și Fonem · Context (lingvistică) și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Cuvânt

În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.

Cuvânt și Fonem · Cuvânt și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Fonetică

Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.

Fonem și Fonetică · Fonetică și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Fonologie

În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.

Fonem și Fonologie · Fonologie și Glosar de lingvistică · Vezi mai mult »

Gramatică

Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.

Fonem și Gramatică · Glosar de lingvistică și Gramatică · Vezi mai mult »

Imperativ

În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.

Fonem și Imperativ · Glosar de lingvistică și Imperativ · Vezi mai mult »

Lexic

Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.

Fonem și Lexic · Glosar de lingvistică și Lexic · Vezi mai mult »

Limba croată

Limba croată (hrvatski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați.

Fonem și Limba croată · Glosar de lingvistică și Limba croată · Vezi mai mult »

Limba engleză

Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).

Fonem și Limba engleză · Glosar de lingvistică și Limba engleză · Vezi mai mult »

Limba franceză

Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.

Fonem și Limba franceză · Glosar de lingvistică și Limba franceză · Vezi mai mult »

Limba maghiară

Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.

Fonem și Limba maghiară · Glosar de lingvistică și Limba maghiară · Vezi mai mult »

Limba română

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.

Fonem și Limba română · Glosar de lingvistică și Limba română · Vezi mai mult »

Limba sârbă

limbă minoritară recunoscută (cu verde închis) Limba sârbă (în sârbă, cu alfabetul chirilic српски jeзик, cu alfabetul latin srpski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de sârbi.

Fonem și Limba sârbă · Glosar de lingvistică și Limba sârbă · Vezi mai mult »

Limba turcă

Limba turcă este cea mai vorbită limbă turcică, cu 10–15 milioane de vorbitori nativi în sud-estul Europei (majoritatea în Tracia Răsăriteană) și 60–65 de milioane de vorbitori nativi în Asia de Vest (majoritatea în Anatolia).

Fonem și Limba turcă · Glosar de lingvistică și Limba turcă · Vezi mai mult »

Limbă (comunicare)

Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.

Fonem și Limbă (comunicare) · Glosar de lingvistică și Limbă (comunicare) · Vezi mai mult »

Lingvistică

Lingvistica este știința care studiază varietățile de limbaj natural și caracteristicile lor sau limba ca sistem comunicațional.

Fonem și Lingvistică · Glosar de lingvistică și Lingvistică · Vezi mai mult »

Morfem

În lingvistică, morfemul este cel mai mic element purtător de sens din limbă.

Fonem și Morfem · Glosar de lingvistică și Morfem · Vezi mai mult »

Morfologie (lingvistică)

În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.

Fonem și Morfologie (lingvistică) · Glosar de lingvistică și Morfologie (lingvistică) · Vezi mai mult »

Ortografie

În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.

Fonem și Ortografie · Glosar de lingvistică și Ortografie · Vezi mai mult »

Ortografie fonemică

O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicând un set de reguli generale orice cuvânt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvânt vorbit poate fi scris corect, fără a memora grafia fiecărui cuvânt în parte.

Fonem și Ortografie fonemică · Glosar de lingvistică și Ortografie fonemică · Vezi mai mult »

Sunet (fonetică)

În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.

Fonem și Sunet (fonetică) · Glosar de lingvistică și Sunet (fonetică) · Vezi mai mult »

Vocală

Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.

Fonem și Vocală · Glosar de lingvistică și Vocală · Vezi mai mult »

Vorbire

Vorbirea este o formă vocalizată de comunicare umană.

Fonem și Vorbire · Glosar de lingvistică și Vorbire · Vezi mai mult »

Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări

Comparație între Fonem și Glosar de lingvistică

Fonem are 52 de relații, în timp ce Glosar de lingvistică are 626. Așa cum au în comun 30, indicele Jaccard este 4.42% = 30 / (52 + 626).

Bibliografie

Acest articol arată relația dintre Fonem și Glosar de lingvistică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:

Hei! Suntem pe Facebook acum! »