acces mai rapid decât browser-ul!Similarități între Fonem și Schimbare lingvistică
Fonem și Schimbare lingvistică au 19 lucruri în comun (în Uniunpedie): Asimilație (lingvistică), Consoană, Context (lingvistică), Cuvânt, Fonetică, Fonologie, Gramatică, Lexic, Limba engleză, Limba franceză, Limba maghiară, Limba română, Limbă (comunicare), Morfologie (lingvistică), Ortografie, Sociolingvistică, Sunet (fonetică), Vocală, Vorbire.
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp. 71–72.
Asimilație (lingvistică) și Fonem · Asimilație (lingvistică) și Schimbare lingvistică ·
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Consoană și Fonem · Consoană și Schimbare lingvistică ·
Context (lingvistică)
Termenul context se referă la origine la textul scris.
Context (lingvistică) și Fonem · Context (lingvistică) și Schimbare lingvistică ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Fonem · Cuvânt și Schimbare lingvistică ·
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p. 205–206.
Fonem și Fonetică · Fonetică și Schimbare lingvistică ·
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Fonem și Fonologie · Fonologie și Schimbare lingvistică ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Fonem și Gramatică · Gramatică și Schimbare lingvistică ·
Lexic
Conform definiției celei mai generale, lexicul este totalitatea cuvintelor unei limbiConstantinescu-Dobridor 1998,.
Fonem și Lexic · Lexic și Schimbare lingvistică ·
Limba engleză
Limba engleză (în engleză, English) este o limbă vest germanică avându-și originile în Anglia, și care este în prezent limba maternă pentru majoritatea locuitorilor Australiei, Canadei, Commonwealth-ului Caraibean, Irlandei, Noii Zeelande, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii (cunoscute de asemenea drept „Anglosfera”).
Fonem și Limba engleză · Limba engleză și Schimbare lingvistică ·
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Fonem și Limba franceză · Limba franceză și Schimbare lingvistică ·
Limba maghiară
Maghiara (magyar nyelv) este o limbă fino-ugrică, făcând parte din ramura ugrică a acestei familii.
Fonem și Limba maghiară · Limba maghiară și Schimbare lingvistică ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Fonem și Limba română · Limba română și Schimbare lingvistică ·
Limbă (comunicare)
Limbile lumii O limbă reprezintă un sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni.
Fonem și Limbă (comunicare) · Limbă (comunicare) și Schimbare lingvistică ·
Morfologie (lingvistică)
În lingvistică, termenul „morfologie” (cf. cuvintele grecești morphé „formă” + lógos „studiu”) denumește în mod tradițional acea ramură a gramaticii care studiază forma cuvintelor, în opoziție cu sintaxa, care se ocupă cu funcțiile cuvintelor și ale unor entități mai mari decât acesteaBidu-Vrănceanu 1997, p. 309.
Fonem și Morfologie (lingvistică) · Morfologie (lingvistică) și Schimbare lingvistică ·
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp. 668–673., la început a diverși cărturari, apoi a unor lingviști, fiind un fapt nu numai lingvistic, ci și social și culturalBarić 1997, pp.65–66.. Ea răspunde cerinței firești a colectivității lingvistice de a avea repere comune standardizate în scrierea limbii, fixate în lucrări de specialitate (îndreptare, dicționare, manuale etc.). Se bazează pe realitatea limbii, dar și pe diverși factori extralingvistici: istorici, religioși, politici etc.. Ortografia tinde să creeze norme cât mai unitare, dar nu o poate face conform unui singur principiu, ci este nevoită să aplice mai multe, care sunt contradictorii. De aceea, normele ei nu corespund în întregime limbii vorbite în mod real, ci sunt convenționale. Totodată, limba fiind în continuă evoluție, ortografia rămâne mereu în urma ei. Aceasta se observă mai ales în limbile cu o tradiție a culturii scrise relativ veche, precum franceza, engleza, irlandeza, tibetana, germana, greaca etc. După unii lingviști, din cauza caracteristicilor sale, spre deosebire de lingvistică, ortografia nu poate fi considerată științifică, deoarece nu se ocupă cu ceea ce există, ca știința, ci cu ceea ce creatorii ei consideră că ar trebui să fie.
Fonem și Ortografie · Ortografie și Schimbare lingvistică ·
Sociolingvistică
Sociolingvistica este o ramură a lingvisticii care studiază influența societății asupra limbii.
Fonem și Sociolingvistică · Schimbare lingvistică și Sociolingvistică ·
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p. 493.
Fonem și Sunet (fonetică) · Schimbare lingvistică și Sunet (fonetică) ·
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Fonem și Vocală · Schimbare lingvistică și Vocală ·
Vorbire
Vorbirea este o formă vocalizată de comunicare umană.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Fonem și Schimbare lingvistică
- Ceea ce au în comun cu Fonem și Schimbare lingvistică
- Similarități între Fonem și Schimbare lingvistică
Comparație între Fonem și Schimbare lingvistică
Fonem are 52 de relații, în timp ce Schimbare lingvistică are 136. Așa cum au în comun 19, indicele Jaccard este 10.11% = 19 / (52 + 136).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Fonem și Schimbare lingvistică. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați:
