Cuprins
151 relaţii: Accent, Adjectiv, Adjectiv posesiv, Adverb, Afix, Alfabetul Fonetic Internațional, Alternanță fonetică, Analogie (lingvistică), Annecy, Apostrof, Articol (gramatică), Articol hotărât, Asimilație (lingvistică), Atribut, Banat, Belgia, Complement, Complement direct, Complement indirect, Condițional, Conjugare, Conjuncție, Consoană, Consoană alveolară, Consoană bilabială, Consoană dentală, Consoană fricativă, Consoană fricativă alveolară sonoră, Consoană fricativă alveolară surdă, Consoană fricativă labiodentală sonoră, Consoană fricativă labiodentală surdă, Consoană fricativă postalveolară sonoră, Consoană fricativă postalveolară surdă, Consoană fricativă uvulară sonoră, Consoană labiodentală, Consoană labiopalatală, Consoană labiovelară, Consoană nazală, Consoană nazală bilabială, Consoană nazală dentală, Consoană nazală palatală, Consoană nazală velară, Consoană oclusivă, Consoană oclusivă bilabială surdă, Consoană oclusivă dentală sonoră, Consoană oclusivă dentală surdă, Consoană oclusivă velară sonoră, Consoană oclusivă velară surdă, Consoană palatală, Consoană postalveolară, ... Extinde indicele (101 Mai Mult) »
- Limba franceză
Accent
În domeniul limbii, termenul accent este folosit în mai multe accepțiuni.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Accent
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Adjectiv
Adjectiv posesiv
Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Adjectiv posesiv
Adverb
În gramatică, adverbul este definit în mod tradițional ca o parte de vorbire care are funcția sintactică de complement circumstanțial în general facultativ, cel mai adesea al unui verb, mai rar al unui adjectiv sau al unui alt adverbBidu-Vrănceanu 1997, p. 27–28.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Adverb
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Afix
Alfabetul Fonetic Internațional
„The Phonetic Teachers' Association”, vechea titulatură (în transcrierea fonetică originară) a Asociației Fonetice Internaționale, cea care a publicat în 1888 prima versiune a alfabetului. Alfabetul Fonetic Internațional (în limba engleză), versiunea actualizată în 2020.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Alfabetul Fonetic Internațional
Alternanță fonetică
În lingvistică, alternanța fonetică este un fenomen morfofonologic prin care radicalul unui cuvânt prezintă o variație în realizarea sa sonoră.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Alternanță fonetică
Analogie (lingvistică)
În lingvistică, analogia este o „asemănare parțială (de formă sau de conținut) a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Analogie (lingvistică)
Annecy
Annecy este un oraș în Franța, prefectura departamentului Haute-Savoie, în regiunea Ron-Alpi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Annecy
Apostrof
Apostroful (’ ') este semnul grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de la sfârșitul unui cuvânt, „'neața!”, „sal'tare!”, „deodat'apare”, „'trăiți!” și altele.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Apostrof
Articol (gramatică)
fără articole În gramatica tradițională, articolul este o „parte de vorbire flexibilă cu rol de instrument gramatical, care însoțește în unele limbi substantivul și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor”Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Articol (gramatică)
Articol hotărât
În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Articol hotărât
Asimilație (lingvistică)
În fonetică, asimilația sau asimilarea este o schimbare fonetică foarte răspândită, prin care un sunet preia unele caracteristici articulatorii sau totalitatea acestora de la un sunet diferit, aflat în vecinătatea primului sau în apropierea acestuiaBidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Asimilație (lingvistică)
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Atribut
Banat
Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Banat
Belgia
Regatul Belgiei (în, în, în), cunoscut colocvial ca Belgia este o țară în Europa de Vest.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Belgia
Complement
Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l întregi”) folosit în sintaxă denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Complement
Complement direct
În gramatica tradițională, complementul direct este partea de propoziție care exprimă ființa sau lucrul asupra căruia se răsfrânge direct o acțiune exercitată de cele mai multe ori de un verb, sau lucrul rezultat dintr-o acțiuneConstantinescu-Dobridor 1998, articolul Dubois 2002, p.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Complement direct
Complement indirect
În sintaxa tradițională a unor limbi, complementul indirect, numit și obiect indirect sau complement de obiect indirect, este o parte de propoziție secundară greu de definit, din cauza caracterului său eterogen din punctul de vedere al formei și al conținutuluiAvram 1997, p. 374–379.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Complement indirect
Condițional
Condiționalul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, ori o ipoteză nerealizată în trecutAvram 1997, pp.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Condițional
Conjugare
viitor simplu În morfologie, conjugarea este, într-una din accepțiunile termenului, flexiunea verbului, adică modificarea formei sale în funcție de anumite categorii gramaticale specifice.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Conjugare
Conjuncție
În gramatică, conjuncția este un cuvânt sau un grup de cuvinte care leagă între ele două tipuri de entități: în cadrul propoziției – unități sintactice cu aceeași funcție și același rang sintactic, coordonate între ele, iar în cadrul frazei – propoziții cu aceeași funcție sau cu funcții diferite, în acest din urmă caz, una fiind subordonată celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, pp.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Conjuncție
Consoană
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană
Consoană alveolară
În fonetică, se numesc consoane alveolare acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona alveolelor incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană alveolară
Consoană bilabială
În fonetică, se numesc consoane bilabiale acele consoane pronunțate prin acțiunea ambelor buze; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană bilabială
Consoană dentală
În fonetică, se numesc consoane dentale acele consoane al căror loc de articulare este la nivelul dinților.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană dentală
Consoană fricativă
În fonetică, o consoană se numește fricativă (sau constrictivă, spirantă) dacă la pronunțarea sa canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă
Consoană fricativă alveolară sonoră
În fonetică, consoana fricativă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă alveolară sonoră
Consoană fricativă alveolară surdă
În fonetică, consoana fricativă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în foarte multe limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă alveolară surdă
Consoană fricativă labiodentală sonoră
În fonetică, consoana fricativă labiodentală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă labiodentală sonoră
Consoană fricativă labiodentală surdă
În fonetică, consoana fricativă labiodentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă labiodentală surdă
Consoană fricativă postalveolară sonoră
În fonetică, consoana fricativă postalveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă postalveolară sonoră
Consoană fricativă postalveolară surdă
În fonetică, consoana fricativă postalveolară surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă postalveolară surdă
Consoană fricativă uvulară sonoră
În fonetică, consoana fricativă uvulară sonoră este un sunet care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană fricativă uvulară sonoră
Consoană labiodentală
În fonetică, se numesc consoane labiodentale acele consoane pronunțate prin acțiunea buzei inferioare și a incisivilor superiori; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană labiodentală
Consoană labiopalatală
o consoană labiopalatală este a cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană labiopalatală
Consoană labiovelară
o consoană labiovelară este a cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană labiovelară
Consoană nazală
În fonetică, consoanele nazale sunt acele consoane în timpul emiterii cărora aerul este expirat pe nas.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală
Consoană nazală bilabială
În fonetică, consoana nazală bilabială este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală bilabială
Consoană nazală dentală
În fonetică, o consoană nazală dentală este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală dentală
Consoană nazală palatală
În fonetică, consoana nazală palatală este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală palatală
Consoană nazală velară
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană nazală velară
Consoană oclusivă
Consoanele oclusive (sau explozive) sunt acele consoane pronunțate printr-o ocluzie a canalului fonator.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă
Consoană oclusivă bilabială surdă
În fonetică, consoana oclusivă bilabială surdă este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă bilabială surdă
Consoană oclusivă dentală sonoră
În fonetică, o consoană oclusivă dentală sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă dentală sonoră
Consoană oclusivă dentală surdă
În fonetică, o consoană oclusivă dentală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă dentală surdă
Consoană oclusivă velară sonoră
În fonetică, consoana oclusivă velară sonoră este un sunet consonantic care apare în multe limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă velară sonoră
Consoană oclusivă velară surdă
În fonetică, consoana oclusivă velară surdă este un sunet consonantic care apare în aproape toate limbile.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană oclusivă velară surdă
Consoană palatală
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană palatală
Consoană postalveolară
În fonetică, se numesc consoane postalveolare (sau prepalatale) acele consoane pronunțate cu partea anterioară a limbii în zona dintre alveolele incisivilor superiori și palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană postalveolară
Consoană sonantă
În fonetică, o consoană sonantă este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă
Consoană sonantă labiopalatală
În fonetică, consoana sonantă labiopalatală (sau palatală labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă labiopalatală
Consoană sonantă labiovelară
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă labiovelară
Consoană sonantă laterală
În fonetică, o consoană sonantă laterală este o consoană în articularea căreia nu se produce un zgomot caracteristic consoanelor, ci mai degrabă se aseamănă vocalelor.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă laterală
Consoană sonantă laterală alveolară
În fonetică, consoana sonantă laterală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă laterală alveolară
Consoană sonantă palatală
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonantă palatală
Consoană sonoră
Consoanele sonore sunt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană sonoră
Consoană surdă
Consoanele surde sunt consoanele care se emit fără participarea coardelor vocale.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană surdă
Consoană uvulară
În fonetică, se numesc consoane uvulare acele consoane pronunțate cu ajutorul limbii care este orientată sau apropiată de uvulă.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană uvulară
Consoană velară
În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană velară
Consoană vibrantă
În fonetică, o consoană vibrantă este o consoană care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea organului articulator.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Consoană vibrantă
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Cuvânt
Cuvânt gramatical
În lingvistică, un cuvânt gramatical sau funcțional este un cuvânt ce îndeplinește în limbă o funcție exclusiv sau preponderent gramaticală, opunându-se prin aceasta cuvântului cu sens lexical (conținut noțional) deplinCrystal 2008, p. 203.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Cuvânt gramatical
Derivare (lingvistică)
În lingvistică, derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor prin adăugarea, uneori suprimarea unui afix la/de la un cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din altaConstantinescu-Dobridor 1980, p.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Derivare (lingvistică)
Deschidere vocalică
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Deschidere vocalică
Diftong
În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Diftong
Durată (muzică)
Durata(sau valoarea) reprezintă carateristica sunetului de a fi mai lung sau mai scurt în timp.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Durată (muzică)
Enunț (lingvistică)
Termenul enunț se referă la o secvență a vorbirii despre care nu s-au formulat ipoteze în termeni de lingvistică teoretică, în opoziție cu noțiunea de propoziție, care este definită în teoriile gramaticaleCrystal 2008, pp. 505–506.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Enunț (lingvistică)
Expirație
Expirația este considerată un act fiziologic pasiv, efect al creșterii presiunii intra-alveolare, cu 2–4 mm Hg peste cea atmosferică, sub influența revenirii cutiei toracice la volumul inițial, în urma încetării acțiunii mușchilor inspiratori.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Expirație
Fonem
În fonologie, fonemul este cel mai mic segment sonor care distinge sensuri lexicale sau gramaticale în fluxul vorbirii, adică are funcție lingvistică.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Fonem
Fonetică
Fonetica este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii ca cele mai mici segmente ale sale, din punct de vedere fizic, fiziologic, neurofiziologic și neuropsihologic, adică al producerii, transmiterii, audiției și evoluției lor în procesul comunicării umane prin limbă, folosind metode specifice pentru descrierea, clasificarea și transcrierea lorBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Fonetică
Fonologie
În lingvistică, termenul fonologie denumește, conform definiției Școlii lingvistice de la Praga, un grup de lingviști structuraliști care l-a impus, acea ramură care studiază fenomenele sonore din punctul de vedere al funcției acestora de a distinge sensuri într-o limbă dată, relațiile dintre aceste elemente distinctive și regulile după care pot fi combinate în cuvinte și propozițiiVachek 2003, 128.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Fonologie
Franța
Franța (în), recunoscută în mod oficial ca Republica Franceză (în), este o republică constituțională unitară având un mod de guvernare semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Franța
Frază
În lingvistica română, în domeniul sintaxei, termenul frază denumește o entitate sintactică ce unește cel puțin două propoziții independente și stabilește între ele un raport de coordonare sau de subordonareBidu-Vrănceanu 1997, p..209.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Frază
Grai
În dialectologie, termenul „grai” denumește în limba română un tip de varietate teritorială a unei limbi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Grai
Hiat
În fonetică și fonologie, hiatul (mai rar denumit și hiatus) este întâlnirea a două vocale care fac parte din silabe adiacente, fără intervenția vreunei consoane, fie în cadrul unui cuvânt, fie între două cuvinte învecinate.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Hiat
Imperativ
În gramatica unor limbi, imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă în sensul cel mai general posibilitatea unei acțiuni ca voită de către vorbitor.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Imperativ
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Indicativ
Infinitiv
În numeroase limbi, modul infinitiv este o formă a verbelor prin care se denumește acțiunea exprimată de acestea într-o manieră generală, în general fără a preciza timpul, numărul sau persoana.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Infinitiv
Intensitate sonoră
Reprezentarea unei vibrații sonore, unde λ.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Intensitate sonoră
Intonație
În prozodie, termenul intonație are mai multe accepțiuni.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Intonație
Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française sau le français) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile ''oïl''.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba franceză
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limba română
Limbă standard
În sociolingvistică, limba standard este o varietate a unei limbi elaborată prin activități conștiente de normare, cu scopul de a servi drept mijloc de comunicare comun utilizatorilor acelei limbi, care folosesc eventual și alte varietăți ale acesteiaDubois 2002, pp. 440–441.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limbă standard
Limbi germanice
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Limbi germanice
Literă
O literă este un semn grafic din scrierea segmentală a unei limbi, corespunzând unui fonem.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Literă
Loc de articulare
Locuri de articulare, pasive şi active În fonetică, locul sau punctul de articulare al unei consoane este locul de pe canalul fonator în care fluxul de aer este blocat sau strîmtat pentru a produce o turbulență audibilă.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Loc de articulare
Maramureș
Maramureșul în ridicarea topografică iozefină, 1782-1785 Maramureș Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală aflată pe teritoriul României și Ucrainei, alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții munților care o înconjoară: Munții Oașului, Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții Maramureșului la est și nord.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Maramureș
Mod de articulare
În fonetică, pronunțarea consoanelor se clasifică după modul de articulare a acestora.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Mod de articulare
Mușchi (anatomie)
Mușchi striați; Mușchi netezi; Mușchi cardiaci Mușchiul reprezintă un organ alcătuit dintr-un țesut contractil de culoare roz-roșiatică format din celule musculare ce alcătuiesc corpul mușchiului la capătul căruia se află uneori unul sau mai multe tendoane.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Mușchi (anatomie)
Muzică
Euterpe, muza muzicii, într-un mozaic roman din orașul Vichten din Luxemburg. Flautul dublu este denumit ''aulos''. Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune și simultan într-o formă plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Muzică
Negație (gramatică)
În lingvistică, negația este o operație prin care se contrazice înțelesul total sau parțial al unei propozițiiCrystal 2008, p. 323.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Negație (gramatică)
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Număr (gramatică)
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Nume predicativ
Numeral
În gramatica tradițională, numeralul este o clasă de cuvinte omogenă din punct de vedere semantic, exprimând ideea de număr, dând indicații de cantitate, dar eterogenă în privința morfologiei și a funcțiilor sintactice ale acestor cuvinte, care se comportă, în diferite situații, fie ca adjective, fie ca substantive, fie ca pronume, fie ca adverbe, în funcție de specia de numeral despre care este vorba, dar și în cadrul unor anumite specii pot avea mai multe valori morfologice.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Numeral
Ocluziune glotală
Ocluziunea glotală este o consoană surdă prezentă în multe limbi vorbite, de exemplu în limbile semitice, persană, daneză etc.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Ocluziune glotală
Omofon
În lingvistică, se numesc omofone (din elementele grecești ὁμο- (h)omo- „același” și φωνή phone „sunet”, „voce”; grafie alternativă: homofone) cuvintele care se pronunță la fel.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Omofon
Ortografia limbii franceze
Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Ortografia limbii franceze
Ortografie
În lingvistică, termenul ortografie (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 343.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Bussmann 1998, pp. 845–846.Dubois 2002, pp. 337–338.Kálmán și Trón 2007, p. 13.. Ortografia, ca și varietatea standard a limbii în general, este o creație conștientăNádasdy 2006, pp.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Ortografie
Parte de vorbire
În gramatica tradițională, partea de vorbire este o clasă de cuvinte stabilită după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintacticeConstantinescu-Dobridor 1998, articolul.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Parte de vorbire
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Participiu
Pereche minimală
În fonologie, termenul pereche minimală desemnează două elemente aflate în opoziție din punct de vedere fonologic.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pereche minimală
Perfect simplu
În gramatică, perfectul simplu este o formă verbală temporală sintetică (simplă) de trecut a modului indicativ, existentă în limbile romanice, fiind descendenta formei de perfect la diateza activă din limba latină.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Perfect simplu
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Persoană (gramatică)
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Predicat
Prepoziție
În gramatică, prepoziția (Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383.. În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbire, dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramatical.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Prepoziție
Pronume demonstrativ
În morfologie, pronumele demonstrativ este un cuvânt gramatical, din clasa pronumelor, care se referă la entități despre care indică în general apropierea ori depărtarea lor față de vorbitor (în unele limbi și față de destinatarul comunicării), în spațiu sau în timp.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume demonstrativ
Pronume interogativ
În gramatică, pronumele interogativ este un pronume care înlocuiește în întrebări parțiale (incompatibile cu răspunsul da sau nu) ceea ce vizează întrebarea și este așteptat în răspunsAvram 1997, pp.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume interogativ
Pronume personal
În gramatică, pronumele personal este un pronume care se referă la diferitele persoane gramaticale.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume personal
Pronume relativ
În gramatică, pronumele relativ este un pronume care cel mai adesea se referă la un substantiv, la alt pronume sau la o propoziție, reluându-le sau anticipându-le.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Pronume relativ
Propoziție atributivă
În sintaxa frazei, propoziția atributivă este o propoziție subordonată unei entități lingvistice numite antecedent, pe care o reia.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție atributivă
Propoziție circumstanțială
O propoziție circumstanțială este un tip de propoziție subordonată care reprezintă expandarea la nivel de propoziție complexă - frază - a unui complement circumstanțial de același tip.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție circumstanțială
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție gramaticală
Propoziție subordonată
În sintaxa tradițională, propoziția subordonată, numită și dependentă, este o propoziție fără autonomie gramaticală, cu înțeles insuficient, care îndeplinește într-o frază o funcție analogă cu cea a unei părți de propoziție.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Propoziție subordonată
Prozodie
În lingvistică, termenul prozodie (cf. prosodie Bussmann 1998, p. 962.) denumește, în limba franceză și în cele care au preluat sensul dat termenului în aceasta (de exemplu româna), ramura foneticii și a fonologiei ce studiază așa-numitele unități suprasegmentale sau prozodice ale limbii.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Prozodie
Québec
Provincia Québec este cea mai mare provincie din Canada, cu o populație de 7.903.000 de locuitori.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Québec
Rădăcină și radical (lingvistică)
În lingvistică, termenii „rădăcină” și „radical” sunt asociați.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Rădăcină și radical (lingvistică)
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Registru de limbă
Semivocală
În fonetică și în fonologie, termenul semivocală denumește un tip de sunet intermediar între consoană și vocală, care prezintă trăsături și ale uneia, și ale celeilalteBidu-Vrănceanu 1997, p. 440.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Semivocală
Silabă
În fonetică, silaba (din cuvântul grecesc συλλαβή syllabḗ „ceea ce este ținut împreună, ansamblu”) este o unitate de pronunțare fundamentală a cuvântului sau a lanțului vorbirii constituită dintr-un sunet sau dintr-o serie de sunete, pe care vorbitorii o identifică în mod intuitiv, și care nu are o definiție lingvistică unitarăCrystal 2008, p.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Silabă
Sintagmă
Sintagma este, în lingvistică, o îmbinare de cel puțin două cuvinte ce reprezintă cea mai mică unitate în interiorul căreia se poate stabili un raport sintactic.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Sintagmă
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Sintaxă
Subiect (dezambiguizare)
Cuvântul subiect are două sensuri principale: 1.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Subiect (dezambiguizare)
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Substantiv
Sunet (fonetică)
În fonetică, un sunet este un fenomen acustic (vezi articolul Sunet) articulat, adică pronunțat deslușit prin mișcarea organelor care îl emit în limbajul uman, și este receptat în procesul de comunicare ca cel mai mic segment discret perceptibil al fluxului vorbiriiBidu-Vrănceanu 1997, p.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Sunet (fonetică)
Temă și remă
În lingvistică, termenii temă și remă se referă la împărțirea propoziției în două segmente, după unii autori considerate din punct de vedere logicÉ.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Temă și remă
Timbru
Noțiunea de timbru se poate referi la.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Timbru
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Timp (gramatică)
Transilvania
Transilvania sau Ardeal (în latină Partes Transsilvaniæ sau Transsilvania, în, în, în dialectul săsesc Siweberjen, în turcă Erdel) este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile istorice ale României.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Transilvania
Varietate (lingvistică)
În lingvistică, o varietate este o ramificație a unei limbi, care constituie un sistem lingvistic specific și unitar, folosit de o categorie de vorbitori delimitată după anumite criterii extralingvistice.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Varietate (lingvistică)
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb
Verb auxiliar
În gramatică, un verb auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical, dar în anumite contexte devine cuvânt gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens lexical, categorii gramaticale ale acestuia, precum diateza, modul, timpul, numărul și persoana.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb auxiliar
Verb copulativ
În sintaxa propoziției, un verb copulativ este un verb care, fiind la un mod personal, leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Verb copulativ
Vocală
Vocala cea mai răspândită în limbile lumii. În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală
Vocală anterioară
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală anterioară
Vocală închisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în multe limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală închisă anterioară nerotunjită
Vocală închisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală închisă anterioară rotunjită
Vocală închisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala închisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală închisă posterioară rotunjită
Vocală centrală
În fonetică, o vocală centrală (sau vocală medială) este o vocală articulată în partea de mijloc a cavității orale, cu limba într-o poziție intermediară între poziția pentru vocale anterioare și cea pentru vocale posterioare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală centrală
Vocală deschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală deschisă anterioară nerotunjită
Vocală deschisă posterioară nerotunjită
În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală deschisă posterioară nerotunjită
Vocală mijlocie centrală
În fonetică, vocala mijlocie centrală este o clasă de sunete vocalice folosite în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală mijlocie centrală
Vocală nerotunjită
În fonetică, o vocală se numește nerotunjită (sau nelabială) dacă se pronunță cu buzele într-o poziție relaxată, astfel încît acestea nu participă activ în articulare.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală nerotunjită
Vocală posterioară
În fonetică, o vocală posterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziție retrasă, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală posterioară
Vocală rotunjită
În fonetică, o vocală se numește rotunjită (sau labială) dacă se pronunță cu participarea activă a buzelor, care formează o deschidere circulară.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală rotunjită
Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită
Vocală semiînchisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semiînchisă anterioară rotunjită
Vocală semiînchisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semiînchisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semiînchisă posterioară rotunjită
Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară nerotunjită
Vocală semideschisă anterioară rotunjită
În fonetică, vocala semideschisă anterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semideschisă anterioară rotunjită
Vocală semideschisă posterioară rotunjită
În fonetică, vocala semideschisă posterioară rotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite.
Vedea Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze și Vocală semideschisă posterioară rotunjită
Vezi și
Limba franceză
- Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze
- Franceza belgiană
- Franceza veche
- Limba franceză
- Ortografia limbii franceze
- Uniunea Latină
- Varietățile regionale ale limbii franceze