Similarități între Infinitiv și Verb copulativ
Infinitiv și Verb copulativ au 24 lucruri în comun (în Uniunpedie): Adjectiv, Afix, Aspect și mod de acțiune, Atribut, Cuvânt, Gramatică, Indicativ, Limba română, Mod (gramatică), Număr (gramatică), Nume predicativ, Parte de propoziție, Participiu, Persoană (gramatică), Predicat, Propoziție gramaticală, Registru de limbă, Semantică, Sintaxă, Stilistică, Substantiv, Supin, Timp (gramatică), Verb.
Adjectiv
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului (adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este subordonarea față de substantivBidu-Vrănceanu 1997, p. 22–25.
Adjectiv și Infinitiv · Adjectiv și Verb copulativ ·
Afix
În lingvistică, un afix (de la verbul latinesc afficere „a atașa”) este un morfem numit „legat”, adică ce funcționează numai atașat unei baze, care poate fi o rădăcină, o temă sau un cuvânt independentBussmann 1998, p. 25.
Afix și Infinitiv · Afix și Verb copulativ ·
Aspect și mod de acțiune
În lingvistică, aspectul și modul de acțiune, pentru cel din urmă termen fiind folosit și termenul german Aktionsart, indeferent de limba lucrării de specialitate, sunt categorii gramaticale ale verbului despre care nu există unitate de vederi în gramaticile diferitelor limbi și uneori nici printre lingviștii care se ocupă de aceeași limbă.
Aspect și mod de acțiune și Infinitiv · Aspect și mod de acțiune și Verb copulativ ·
Atribut
În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat prin calificare, identificare, clasificare sau descriere.
Atribut și Infinitiv · Atribut și Verb copulativ ·
Cuvânt
În lingvistică un cuvânt este unitatea fundamentală de comunicare a unui înțeles.
Cuvânt și Infinitiv · Cuvânt și Verb copulativ ·
Gramatică
Gramatica unei limbi este ansamblul de structuri privind îmbinările cuvintelor acelei limbi în vederea producerii propozițiilor și a altor unități comunicaționale.
Gramatică și Infinitiv · Gramatică și Verb copulativ ·
Indicativ
În gramatică, indicativul este un mod personal al verbului, care are drept valoare semantică specifică exprimarea unor acțiuni, întâmplări, stări etc.
Indicativ și Infinitiv · Indicativ și Verb copulativ ·
Limba română
Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice.
Infinitiv și Limba română · Limba română și Verb copulativ ·
Mod (gramatică)
În unele limbi, cum sunt cele flexionare și cele aglutinante, modul este o categorie gramaticală specifică verbului, care este un mijloc gramaticalizat de exprimare a modalității, adică a atitudinii subiective a vorbitorului față de conținutul faptic al propriei sale propoziții, implicând aprecierea acțiunii, întâmplării, stării, existenței exprimate de verb ca reală, sigură, posibilă, realizabilă, dorită, incertă, ireală etc.
Infinitiv și Mod (gramatică) · Mod (gramatică) și Verb copulativ ·
Număr (gramatică)
În morfologie, numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect considerat în sens larg (persoană, animal, inanimat) exprimat printr-un substantiv, această distincție fiind marcată cu mijloace gramaticaleBidu-Vrănceanu 1997, p. 177.
Infinitiv și Număr (gramatică) · Număr (gramatică) și Verb copulativ ·
Nume predicativ
În gramaticile tradiționale ale limbii române, termenul „nume predicativ” denumește una din părțile componente ale predicatului nominal, cealaltă fiind un verb copulativ.
Infinitiv și Nume predicativ · Nume predicativ și Verb copulativ ·
Parte de propoziție
În gramatica tradițională sunt numite părți de propoziție cuvintele sau grupurile de cuvinte care, în cadrul unei propoziții, fie independentă sau făcând parte dintr-o frază, ocupă funcții sintactice și sunt legate între ele prin raporturi sintacticeConstantinescu-Dobridor 1989, articolul.
Infinitiv și Parte de propoziție · Parte de propoziție și Verb copulativ ·
Participiu
În gramatica tradițională, participiul este o formă derivată din rădăcina verbului, existentă în mai multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale.
Infinitiv și Participiu · Participiu și Verb copulativ ·
Persoană (gramatică)
În lingvistică, persoana este o categorie gramaticală bazată pe referirea la participanții comunicării prin limbă și la enunțul produs.
Infinitiv și Persoană (gramatică) · Persoană (gramatică) și Verb copulativ ·
Predicat
În gramatica tradițională, predicatul este una din cele două părți de propoziție principale, cealaltă fiind subiectul, altfel spus, este unul din constituenții propoziției minimale, celălalt fiind subiectulGrevisse și Goosse 2007, p. 259.
Infinitiv și Predicat · Predicat și Verb copulativ ·
Propoziție gramaticală
Propoziția este, în gramatică, cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare.
Infinitiv și Propoziție gramaticală · Propoziție gramaticală și Verb copulativ ·
Registru de limbă
În sociolingvistică, termenul „registru de limbă” denumește un tip de varietate a limbii pentru care se întâlnesc tratări diferite și totodată alți termeni pentru a-l denumi, în funcție de școala lingvistică sau de lingvistBidu-Vrănceanu 1997, p. 407.
Infinitiv și Registru de limbă · Registru de limbă și Verb copulativ ·
Semantică
Semantica (din limba greacă: σημαντικός, semantikós.
Infinitiv și Semantică · Semantică și Verb copulativ ·
Sintaxă
În gramatică, cuvântul sintaxă numește două noțiuni înrudite.
Infinitiv și Sintaxă · Sintaxă și Verb copulativ ·
Stilistică
Stilistica este o ramură a lingvisticii care studiază stilul exprimării verbale din opere scrise, mai ales cel al operelor literare.
Infinitiv și Stilistică · Stilistică și Verb copulativ ·
Substantiv
În gramatică, substantivul este o parte de vorbire, adică o clasă lexico-gramaticală deschisă de cuvinte, a cărei definiție diferă de la un tip de gramatică la altul și de la gramatica unei limbi la alta.
Infinitiv și Substantiv · Substantiv și Verb copulativ ·
Supin
În gramatica unor limbi, termenul „supin” (din latinescul supinum) denumește o formă verbală numită în unele gramatici „mod nepersonal și nepredicativ”Avram 1997, pp. 216–217.
Infinitiv și Supin · Supin și Verb copulativ ·
Timp (gramatică)
În gramatică, termenul „timp” este folosit cu mai multe accepțiuni.
Infinitiv și Timp (gramatică) · Timp (gramatică) și Verb copulativ ·
Verb
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Lista de mai sus răspunde la următoarele întrebări
- În ceea ce par a Infinitiv și Verb copulativ
- Ceea ce au în comun cu Infinitiv și Verb copulativ
- Similarități între Infinitiv și Verb copulativ
Comparație între Infinitiv și Verb copulativ
Infinitiv are 52 de relații, în timp ce Verb copulativ are 87. Așa cum au în comun 24, indicele Jaccard este 17.27% = 24 / (52 + 87).
Bibliografie
Acest articol arată relația dintre Infinitiv și Verb copulativ. Pentru a avea acces la fiecare articol din care a fost extras informația, vă rugăm să vizitați: